Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Turist american

Într-un oraș făcut din ierburi de mare
noi dansăm pe acoperiș,
mâinile mele sub sânii ei. Extrăgând
o zi din altă zi, adaug gleznele acestei
femei zilelor mele de ispășire, buza ei de jos,
oasele feței ferme.
Facem dragoste întreaga sear㠖

I-am spus povești,
ritualul ploilor din aceste povești: da, fericirea
poate fi cumpărată cu bani, dar numai cu monede mici.

Ea mi-a cerut să mă rog, să fac plecăciuni
către Ierusalim. Ne-am întors spre stânga-n reverență,
am văzut două brutării, un magazin de pantofi; miros de fân,
miros de cai și de fân. Când Moise
a despicat cele zece tăblițe pe Sinai, cei bogați
au ales tăblițele pe care era tăiat în piatră:
"adulter" și "omor", și " furt",
cei săraci s-au ales doar cu "Nu" "Nu" "Nu".
I-am sărutat ceafa, un cot,
acestei femei a cărei uitare e un complot împotriva uitării,
goală-n șoșoni ea valsa,
pisica ei valsa de-asemenea.

A spus: "Toată muzică din noi este memorie" –
dar eu nu știam limba engleză, eu dansam
stând jos, ea se îndrepta
și se apleca și se îndrepta, un tremur muzical,
un tremur în mâna ei.

poezie de din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Ecco Anthology of International Poetry Paperback" de Ilya Kaminsky este disponibilă pentru comandă online la 82.99 lei.

Citate similare

Feelings

vizualizare

// efect 2D al orașului prins în ploaie.

rămâneți în viață pentru cei dragi / au spus

și i-am ascultat. //

contract

// mâinile mele libere scriu pentru tine

povești. unele se termină cu moarte.

altele nici nu încep. am făcut un contract. fifty- fifty //

mandown

// au tras cu gloanțe în noi.

am părăsit câmpurile

am părăsit blocurile cenușii.

aici cineva încearcă tot-timpul

supraviețuiască //

vizualizare

// picăturile de ploaie răpăie pe pervaz.

cele de pe ferestre par lacrimi.

dar noi nu plângem //

creșteri

// inima mea crește mai repede decât a ta.

inima mea doare mai mult decât a ta.

au spus / vă dăm inimi noi. n-am vrut//

absorbție

// cineva scrie cu creioane colorate

pe o sugativă. rupem hârtia poroasă ca și cum ar fi viața noastră. //

final

// au spus rămâneți în viață pentru cei dragi.

cei dragi s-au dus.

ploaia continuă cadă.

orașul cadă

câmpul să se întindă ca o himeră.

nu i-am ascultat//

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Grigorescu

După doi ani m-am întors acasă, ș-am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica duceam la obor. Îmi așterneam hainuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... și cumparau, bieții oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine și m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat zică ceva și s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viața mea.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Hannah Armstrong

I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poatenu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraș și l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, -i compună o scrisoare.
Dar poates-a pierdut la poștă.
Așa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat intru,
Ascunzându-și zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este același om pe care l-am cunoscut eu
Și care lucra împreună cu bărbatu-meu
Și pe care toți, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian și i-am spus:
"Te rog, spune-i că bătrâna matușa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit -l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat intru!
Și când m-a văzut a izbucnit în râs,
Și și-a lăsat baltă treburile de președinte,
Și a scris cu mâna lui demobilizarea lui Doug,
Vorbind între timp despre zilele de demult
Și depănând povești.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Poem ultragiant

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neașteptare și aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraș murdar de provincie
Și locuiam la prietenul meu din copilărie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi și când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără și negricioasă
Mi-a spus că toți ai casei sunt plecați în oraș la plimbare
A zâmbit
Și a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea și n-aveam nicio poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de șaisprezece ani
Și cum se așezase aproape pe pat, parcă așteptând
M-am apropiat zâmbind și am întrebat-o cum o cheamă.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spuse frumos, ea s-a prefăcut că se rușinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopții
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al orașului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide și automobile
Aici eram numai eu cu servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Și mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraș murdar de provincie
Pe când eram destrămat și stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roșii de la jaretiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă și a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face turbeze fetele burgheze
Și să se scandalizeze părinții lor onorabili
Fiindcă deși m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau le cânt
Și urinez în cutiile lor cu pudră
În lingeria lor
În pianul lor
Și în toate celelalte accesorii care le formează frumusețea.

poezie celebră de din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Silvia Goteanschii

Două femei

Eram în stație numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!

I-am zis mulțumesc, apoi am continuat
ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei și i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!

Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din stație cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deși voi tine bine minte
mîinile ei, puțin mai frumoase
decît ale mele. Apoi și ea și-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deși putea fi altfel,

fiindcă

eram în stație numai două femei,
nu ne cunoșteam și nu ne uitam una la alta
și chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrățișat,
ne-am povestit viețile noastre,
ne-am căsătorit copiii și totul a durat
cît am așteptat autobuzul în stație,
apoi ne-am despărțit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măgărița bătrână

E bătrân㠖 măgărița care ne-a arat ogorul atâția ani.
Am înțeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din față,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.

În seara aceea, Tata i-a îmbrățișat picioarele subțiri,
ca un om care își trece brațul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, și tu, și eu."

De-acum, măgărița-și dea seama că nu ne mai era de nici un folos
și și-a pierdut interesul pentru apă și fân.
Blana, numai zdrențe, pe care o purtase toată viața
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.

I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forțate de părinți divorțeze,
părăsind casa în zori și revenind, timizi, în amurg.

În ziua următoare, am ieșit afară
și am văzut măgărița cu bărbia sprijinită de gard;
m-a chemat cu o voce tremurată, atât de îndepărtată și de trist㠖
dar Tata a spus că el știe ce-a intenționat spună.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce spunem povești ( pentru Linda Foster)

1
Pentru că suntem obișnuiți trăim sub frunze
și în zilele ploioase
mușchii noștri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ

și pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele brațelor noastre
aveau formă de țitere și se îndoiau
cu eleganță sub penele aripilor

pentru că înainte de a avea plămâni
știam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschiși
ca niște eșarfe pictate într-un scenariu
de vise, și pentrum că noi ne-am trezit

și-am învățat vorbim

2
Am stat lângă foc în peșterile noastre –
și pentru că eram săraci am făcut o poveste
despre un munte al comorilor
care se va deschide pentru noi

și pentru că eram întotdeauna învinși
am născocit ghicitori imposibile
pe care numai noi le puteam rezolva
monștri pe care numai noi îi puteam ucide
femei care nu puteau iubi pe alții
și pentru că am supraviețuit
surori și frați, fiice și fii,
am descoperit oase care se ridicau
din pământul negru și cântau –
păsări albe în copaci

3
Pentru că povestea vieții noastre
devine viața noastră

Pentru că fiecare dintre noi spune
aceeași poveste
dar o spune diferit

și nimeni dintre noi nu o spune
de două ori la fel

Pentru că bunicuțe arătând ca niște păianjeni
vor să-și farmece nepoții
și bunicii au nevoie ne convingă
că ce s-a întâmplat s-a întâmplat datorită lor

și deși noi ascultăm doar
întâmplător, numai cu o ureche,
vom începe povestea noastră
cu cuvântul și

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balian de Ibelin (către cei din Ierusalim): A căzut pe umerii noștri datoria de a apăra Ierusalimul, iar noi ne-am pregătit cât de bine am putut. Nici unul din noi nu le-a furat orașul musulmanilor. Niciun musulman din marea lor armată care se îndreaptă acum spre noi nu era născut pe vremea când acest oraș a fost pierdut. Ne luptăm din cauza unor ofense pe care nu noi le-am adus, împotriva unora care nici măcar nu erau în viață pentru a se considera jigniți. Ce este Ierusalimul? Templele voastre sunt construite peste templul evreu pe care romanii l-au dărâmat. Templele musulmane sunt construite peste ale voastre. Ce este mai sacru? (Pauză.) Zidul? Moscheea? Cimitirul? Cine le revendică? Nimeni n-o poate face. (Își ridică vocea.) Cu toții avem dreptul asupra lor!
Episcopul, Patriarhul Ierusalimului: Blasfemie!
Almaric (către Patriarh): Taci.
Balian de Ibelin: Apărăm acest oraș, nu pentru a proteja aceste pietre, ci pe oamenii care trăiesc printre aceste ziduri.

replici din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Oprește

Oprește!
A răcnit sufletul,
Oprește să mă dau jos!
Sunt sătul de atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligații și legi,
Eu am fost făcut să fiu liber!
- Nu pot să mă opresc,
I-am spus pământului,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ți dă mâna
Și fă-o chiar acum,
Când eu o virez
Spre scârbă și tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viață,
Te iau când revin.

poezie celebră de
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Îngerul pe gheața subțire

De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheața subțire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.

Eu al cui sunt, pe mine cine apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Și din când în când se făcea nevăzut.

Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheața subțire,
Voiam plec, dar nu mai știam drumul spre casă.

Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul și a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe față și doar atât mi-a spus:
Ține tu aripile și ai grijă de tine.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis renascent, luminat

am visat că rugam la Iisus
dar nu mă auzea de cât de răstignit era
atunci cu toată forța mea l-am dat jos de pe cruce,
l-am spălat de sânge cu lacrimile mele spirtoase
l-am frectionat puternic cu suflul cald
din inimă pe întreg trupul până la oase.

am strigat tare să mă audă
că-i dăruiesc viața mea
atât cât poate să însemne ea
fără pic de ură fără pic de ciudă

i-am spus că vreau mereu trăiască
lumea de pretutindeni să o mântuiască.
sufletul meu cu dragoste să îl slăvească

i-am spus că-n schimb aș vrea să mă ascundă
în cer pe o stea veșnic veghindă
peste neguri și tenebre strălucindă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

El îmi șopti: "Dragostea mea, înalță-ți ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – și el nu s-a mișcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăsește-" – dar el n-a plecat.
Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
"Ce rușine" – și el nu s-a mișcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
"Prea mult îndrăznești" – dar el n-a roșit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.
Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

poezie celebră de din Grădinarul
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Dansând în Odesa

Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roșii
din balconul ei, trăgea imaginația ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înțelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morți sub pământ.

Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocănițe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa – i-am sărutat
spatele genunchiului. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.

Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemțești, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Noaptea, trezesc pentru a șopti: da, am trăit.
Da, chiar am trăit, nu spune c-a fost un vis.

La fabrica din localitate: tatăl meu
a luat un pumn de zăpadă, mi-a dat gust din ea.
Soarele și-a început narațiunea diurnă,
albindu-le trupurile: mama, tata dansând, mișcându-se
așa cum îi îndemna întunericul din spatele lor.

Era în aprilie. Soarele spăla balcoanele, aprilie.
Spun iarăși aceeași poveste, lumina-mi taie gravuri
în palmă: Cărticica mea, ieși în oraș fără mine.

poezie de din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spusmi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În Recviem Mozart spune

Femei pe care le pot vedea
femei din apă
ridicați-mirog oasele
din lanul de grâu
oase asemeni unui buchet de mâțișori
și aduceți-le acasă în cutia unei viori.

Femei pe care le pot vedea
femei curate
femei ale fluviului
mergeți vă rog în lanul auriu.

Când deznădăjduit
călăresc un snop de grâu încercând ajung acasă
culegeți-mirog oasele risipite
și așezați-le într-un cufăraș cafeniu
pe care luați-l apoi acasă
ca pe o zestre a voastră prețioasă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Când voiam scriu despre mari călătorii, nu știam cum s-o fac, nu știam cum vor călători personajele mele. Cu barca? Bine, dar ce tip de barcă? Cum se pun velele? Cum se pornește? Nu știam nimic, nu puteam povesti nimic. Alt mijloc de transport era mașina, dar mie nu-mi plăcea. Eu îi citeam pe romantici. Atunci mergem cu caleașca. Nici despre caleașcă nu știam nimic: câți cai trebuie înhămați, cum îi faci pe cai să se oprească? Era totul o mare necunoscută. Până la urmă, bietele mele personaje au trebuit să se deplaseze pe jos, fiindcă aceasta era singura modalitate de transport pe care o puteam explica. Nu au ajuns prea departe, vă puteți imagina.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nașterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraș
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaș
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Și-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
"Fiți veseli" - îngerul le-a spus
"Plecați, și-n staul veți găsi
Pe Craiul stelelor de sus!"

Păstorii veseli, în oraș
Spre staul cu pași iuți porniră
Și-un prunc atât de drăgălaș
Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuțul prunc: Isus Christos.

El, Fiul Domnului și Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!...

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Georgeta Radu

Catharsis

Am prins plânsu-n călimară
Și am scris cu el, o vară,
Versuri triste și umbrite
De trăiri neîmplinite.

Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...

Și din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearșaf, din fâșii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.

Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Așa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.

Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din colț de la chinezi

o pană de gâscă a lătrat ieftin, a râgâit și m-a blestemat
atunci o tâmplă cu o stea postcomunistă a început crească de sub ușă
mi-a spus bate la fund dacă mă facnu înțeleg și mă port ca un prost
i-am spus să-și facă niște rate la mersul pe cărbuni aprinși în piețele suferințelor publice
dar ea mi-a spusnu are nevoie
pentru că submarinul diamantin de aer propulsat i-a crescut în spate
șinu vrea aibe parte de nici o infecție

dar eu i-am spus că sunt cumătru cu ciobănescul mioritic
șiam un covor de gâze cu vocale din moldova
unde de alfel mi-am pierdut inima
și că mărgelele mele alabastre curg
din capitala țării în sens invers
care sunt cărate de vapoarele nerusești și nebritanice
ale dorurilor nerambursabile
și că vreau să mă întorc

ea mi-a spus că sunt un copil
iar că atunci când apare factura o să încep cu buldozere pe uranus
și că "o să spui ca era mai bine pe vremea știi tu cui"
dar eu i-am spusnu comentez
apoi ea a început râdă din trei taste și o claviculă
unde-i vara întrebă
i-am zis să-și ia niște acțiuni la piețele financiare
din pădurea noastră nebună
dar ea mi-a spusnu vinde șinu cumpără nimic
pentru că aici râmaru s-a dus s-o urmărească pe sfânta parascheva
în schimb eu am urlat
țuțea
samurai de legenda
eu i-am mai spus că sunt un fel de seismograf demodat șimi-am adunat feelingul
din vocile de siliciu cu briceag de verișor
că inima mea dintr-o vitrină râde plângând prăbușită-n sondaje
și că arde ofrande visând la stelele în chloroform dintr-un țărm uitat

apoi ea mi-a zis să mă duc în america
la falusurile financiare ca niste zgîie nori
ca să mă rog la ele
sau să fac social media la uterul de nisip rânjind ca un concord
și mi-a mai spus disprețuitoare
nimic nu mai e nou de la pieile roșii a lui Rimbaud
eu i-am spus că dintre ceausescu și anticipate
am ales fără timbru
și că batista nu-i exclusă pentru extracția cuvintelor din culori și lacrimi
ea mi-a spus
tu dacă vrei o sa ai parte de e-uri și adi minune
sau gropi cu pedofili și caritas
sau ceva trichineloză și c v tudor
sau apaca cu maidanezi si cu vântul și cu mama fni-ului
ori ceva blonde la protecția consumatorului și un europarlamentar
din surse care doresc să-și păstreze anonimatul
eu nu i-am zis nimic și am tăcut eroic
atunci ia comisia mea de experți mi-a spus ea
i-am spus că dintre răsărit și apus îl prefer pe leonard doroftei boxerul
a fost elevul lui mama șis-a întors și încă pocnește bine
atunci ea s-a suparat și a plecat
și m-a trimis cumpăr de vizavi de la chinezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că ești perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director așa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus așa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, lingușitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ți-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunțat despre misiune, pe mine și pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Și i-ai spus că încă te mai simți vinovat, deși ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc și nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta greșeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales față de tine... Iar acum vom pleca și... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ți-am spusn-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost te simți vinovat, -ți faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook