Dincolo de tăcere
Apă de izvor verde-albăstruie
munte alb luminat de lună.
Înțelepciunea odihnitoare-a minții:
privire-n gol dincolo de tăcere.
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre poduri
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre crengi
- poezii despre apă
Citate similare
Am trecut peste un pod
Trăiesc singur sub stânci semețe
în înălțime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e liniște
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre stânci sau poezii despre nori
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lună plină, poezii despre inimă sau poezii despre Lună
Nici măcar acum nu știi?
Drumul spre Hanshan e unul ciudat foarte;
Nu se văd urme de roți, nici de copite.
Vânturile se strecoară dintr-o vâlcea în alta.
Pășunile sunt verzi și strălucește roua-n ele,
Iar briza oftează-n frunzele de pin.
Nici măcar acum nu știi?
Realitatea întreabă umbra care-i drumul.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre realitate, poezii despre frunze sau poezii despre briză
Pod la cer
Nu mai cred și nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...
Nu mai vânt și nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...
Nu mai of și nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu și mare,
Pod de apă pân-la rai...
Nu mai vis și nu mai cânt,
Că destinul se răsfață,
Noapte cununând cu gheață,
Pod de rece, sub pământ...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viscol, poezii despre răsfăț, poezii despre râuri, poezii despre religie sau poezii despre rai
Amândoi râdem
Bătrâna mea proprietăreasă
a devenit bogată acum trei sau patru ani.
Pe vremuri era mai săracă decât mine,
azi râde de mine că n-am bani.
Râde de mine c-am rămas în urmă cu plata chiriei.
Eu râd că-i va veni ceasul înaintea mea.
Amândoi râdem, fără contenire.
Proprietăreasa și... Domnul Apusului.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre devenire
- poezii despre chirie
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
O barcă în derivă
Odată ajuns la Muntele Rece
necazurile încetează,
gândurile nu mai sunt încâlcite,
nu mai rămân agățate te miri unde.
Scrijelesc poeme în carnea stâncii,.
acceptând totul așa cum vine,
ca o barcă în derivă.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre nuntă, poezii despre gânduri sau poezii despre bărci
La fel, viața și moartea...
O analogie grăitoare între viață și moarte:
Comparați-le cu apa și cu gheața.
Apa se strânge într-o îmbrățișare intensă și devine gheață,
Iar gheața se dispersează și devine apă.
Orice a murit se va naște cu siguranță iarăși;
Orice s-a născut se învârte și-apoi moare.
Așa cum gheața și apa nu-și fac reciproc nici un rău,
La fel, viața și moartea, amândouă, se simt bine.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre naștere, poezii despre gheață, poezii despre siguranță, poezii despre reciprocitate sau poezii despre bine și rău
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre păr sau poezii despre noapte
Spune-mi
Ai văzut inflorescențele printre frunze;
spune-mi cât vor mai rămâne?
Astăzi ele tremură-n fața mâinii care le culege;
mâine vor aștepta pe cineva să măture grădina.
Minunată-i inima strălucitoare a tinereții,
dar, cu anii, ea îmbătrânește.
Nu-i lumea asemenea florilor?
Fețe îmbujorate câtă vreme?
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre mâini sau poezii despre flori
S-a lăsat o tăcere
s-a lăsat o tăcere uscată
un tunet era în mijlocul adâncului
tropotul calului alb avea nevoie de spațiu
năluci alergau pe tavan în spirale repezi
scriau pereții și ei se crăpau
rugăciunea de noapte se revărsa-n potop spre lumină
veșnicia privea ca o stană de piatră
supraveghind cerul să nu se dărâme
era târziu și era noapte
amăgirea stăpânise mărginirea înmiresmată-n secundele mele
beția de sânge pur a frunzei străpunse dur se dilua sub tutela lunii
tot ce există a fost și va mai fi
suntem noi înșine un joc al naturii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre natură sau poezii despre jocuri
Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre obstacole, poezii despre copilărie sau poezii despre acasă
Pod de Cuvinte
Cât să fi trecut de când umblam desculță
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieții rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...
Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Și trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.
E toamnă, Mario! Ei și?
Între ochii tăi și ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Trăiesc în secolul al XX lea
Trăiesc în secolul al XX lea
și tu ești aici lângă mine.
Când ai adormit erai tristă.
Nu am putut face nimic pentru a schimba
asta. M-am simțit neputincios. Fața ta
este atât de frumoasă încât nu mă pot stăpâni
să n-o descriu dar nu pot inventa nimic
pentru a te face fericită în vreme
ce dormi.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare, poezii despre inventatori, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Nimeni nu simte
Cântecul unei păsări îmi pune-un nod în gât.
Mă întorc la coliba mea de paie să mă culc.
Pe ramurile cireșilor ard flori purpurii,
Pletele sălciilor flutură cu delicatețe.
Soarele dimineții scapără printre piscuri albastre,
Nori albi sorb din iezere verzi.
Nimeni nu simte c-am părăsit lumea prăfuită
Și c-am urcat panta de sud a Muntelui Rece.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre dimineață sau poezii despre delicatețe
Apoi vine o zi
Ființele omenești trăiesc în mizerie;
asemeni gândacilor dintr-un castron,
se târăsc toată ziua jur împrejurul vasului,
fără a ajunge vreodată la buza de sus a acestuia.
Chiar și marii magiștri ai spiritului nu pot face mai mult,
deși-și sparg creierele cu fel de fel de planuri și scheme.
Lunile și anii, un râu curgând la vale:
apoi vine o zi... când te trezești bătrân.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre promisiuni sau poezii despre creier
Sunt un pod
Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nțeleg,
Dar și tu seama dă-ți.
Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei triști,
Către tine mereu,
Insă tu nu exiști.
Nu-nțelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig și urât,
Sint greoi și sunt fix,
Sunt un pod și atât.
Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.
Și deodată-nțeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei triști
Mă cuprind și tresar.
Tu simți tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau și-l ascult.
Și dau parcă ecou
Și vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.
Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot șters.
Dar tu nu ești pe mal,
Dar tu nu ești cu ei,
Dar tu nu mă strivești,
Tu mă ții și mă bei.
Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, ești un râu,
Ești un râu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre fier
Sint un pod
Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.
Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.
Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.
Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.
Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.
Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.
Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.
Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.
Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.
Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre tristețe, citate de Adrian Păunescu despre suflet, citate de Adrian Păunescu despre poduri, citate de Adrian Păunescu despre ploaie, citate de Adrian Păunescu despre picioare sau citate de Adrian Păunescu despre fier
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre monarhie, poezii despre iubire, poezii despre declarații de dragoste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apei...
Apă, apă cristalină,
Apă lină
Cu lumină,
Ia și-ncinge-mi dragostea
Și alungă-mi pacostea...
Apă, apă de izvor
Du mândruței al meu dor
Și așterne-i un covor
Țesătură de amor...
Apă, apă de fântână,
Ce-ți stă basmul prins de mână,
Ia și spală-mi lacrima
Răcorește-mi patima...
Apă-adâncă și întinsă
În ascunsuri te lași prinsă
Du-mă-n spumă
Și mă-ndrumă
Către săruturi de humă,
Către-atingeri drăgăstoase
Cu prinoase
Arătoase...
Apă, apă stătătoare
Fă ca vremea să nu zboare
Lasă-ne-o înfloritoare
Lasă-ne-o nemuritoare...
Apă dulce și sărată
Lasă-ne-o nouă pe toată,
Dragostea nevinovată...
Apă, apă, scumpă apă
Naltul ceriului te-adapă
Ce cu tine stânca crapă
Si se-mbuiba orice groapa;
Eu sunt tu, iar tu ești eu
Și așa vom fi mereu...
Apă bună
Și străbună,
Dăinuiești mai sus de lună...
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție sau poezii despre dor
Balada izvorului cu apă rece
Izvor, izvor rece, izvor al iubirii
Din care curge apă rece totdeauna,
La care toate păsărelele vin
Să-și află tihna și alinarea doar una,
O turturică văduvioară, nu-și găsește liniștea
Și-și plânge ceas de ceas tristețile sfâșietoare.
Zărind-o, s-a apropiat de ea, curtenitor,
Un păsăroi iubeț numit privighetoare,
Care i-a susurat, alunecoase,-aceste vorbe:
" Doamna mea, dacă vrei, încuviințează doar
Și-ți voi fi rob supus pe veci."
" O, nu, nu, tu ești dușmanul meu, suflet hoinar:
Du-te, dispari, ai sufletul atât prefăcut!
Eu nu-mi mai găsesc pacea pe ram verde,
Nici în crângul înflorit, frumos,
Izvorului cristalin, când mă vede,
I se tulbură apele cu lintiță și mâl.
Nu vreau alt soț cât voi mai fi pe lume
Și nu mai vreau nici alți copii,
Nu mai vreau plăceri și fug de glume,
Am renunțat la comfortul pe care acestea-l presupun.
Lasă-mă-n pace, pasăre vicleană, agasantă,
Vicioasă și vulgară, mincinoasă!
Eu nu-ți voi fi fiu nicicând, nicicând amantă!
Eu n-o să mă mărit cu tine niciodată!"
poezie de Autoare necunoscută,secolul al XV-lea,Spania, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre umor, poezii despre soț sau poezii despre sclavie