Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nina Cassian

Fisa

Ne-nregistrează toamne printre acei iubiți
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciți

Si nu se țin de mână și calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare și de moarte.

« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »

Si-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleiește pe buzele-amandouă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

Citate similare

Tudor Arghezi

Mi-e milă

Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Nina Cassian

Senin

Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
și voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
și "lacrimă" și "muzică" și "dor".

Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, și sângele adie.

Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne și-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
și va fi cer, va fi izvor și soare
în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-și regăsească nimbul.

Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn și pur,
Un timp de imn.
Și va veni odată timpul. Timpul!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Toamna cere vamă

Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.

Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.

La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Mândrie

Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,
Ca sunetul umblu prin lumea cea vie.
Nu cunosc mersul pe-ndelete,
nici sărutul pe datorie.
Lacomă sunt. Și sorb și-nghit și zbor
Și-s mândră că la reveru-mi subțire,
sclipind, mă decorează uneori
rozeta ta de aur, fericire!

poezie de din Cearta cu haosul, Editura Minerva, București, 1993
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Mărțișor

Luna martie, iat-o,
Plină e de spor
Noi am decorat-o
Cu un mărțișor.
Oana strânge-n mână
Fragezi ghioceii,
Mamei îi înmână
De ziua femeii.
Și-i mai duce-un dar
Un sărut fierbinte,
Mărțișor de jar
Fără de cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să te iubesc

Am să te iubesc ca pe-un apus de soare,
Într-o superbă seară de vară.
Am să te iubesc ca pe-un răsărit de soare,
Cu raze prea firave să zboare.

Am să te iubesc în trei dimensiuni,
Cu riscul a multiple explozii de pasiuni.
Te voi iubi în vis, în gând și-n real,
Cu pasiunea unui lunatic neconvențional.

Am să te iubesc în două dimensiuni
Ar putea fi suficient si fără distorsiuni.
Te voi iubi si fără a treia dimensiune
Chiar cu riscul de a face hipertesiune.

Am să te iubesc si-n ultima dimensiune
Pe care o simt numai alături de tine,
Ca pe un punct de lumina stelară,
Navigând pe-a îndrăgostiților orbită lunară.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

În genunchi în fața iubirii

cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere

sunt sigur acum că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni

cu fiecare atingere voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Anotimp

Uneori cred că e bine să taci
și să asculți frunzele căzând.
Sunt singurele zgomote
Pe care le face toamna.
Pipaind pamântul cu degete ostenite.
De mult soare
de multă floare,
de multă iubire.
Vara a trecut așa ca viața unui vagabond.
încercând să spele un prăpăd
Cu lacrimile altui prăpăd.
Uneori mi-e teamă
nu trezesc amintirile,
care mă vor devora
sfâșiindu-mi sufletul,
încărcat de toamne
și de veri fierbinti.
Doar degetele mele
Precum frunzele toamnelor
Pipăie pământul pârjolit de dragoste.

poezie de din Rost (2000)
Adăugat de Marius GîrnițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre divin si comedie" de Marius Gîrniță este disponibilă pentru comandă online la 32.00 lei.
Corneliu Culman

Teii scriu poeme

Teii îngâlbenesc
însângerați de soare.
scriu poeme
cu frunzele lor
peste care trec pașii mei
ca o pană
ce se deschide fără glas.

trec clipele
tam tamuri de tâmple
cu harul lacrimii
uscat în pulbere
și Jiul tot curge
și curge.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Postfață la o iubire sfârșită

Există-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună...
Auziți... auziți...

Există perechi fără moarte,
în mișcare mereie,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
semănând a metaforă, semănând a idee.

Aceștia rămân împreună
în sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziți! Auziți! Auziți!
Există-ndrăgostiți fericiți!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vietnameza nu are pronume personale și trebuie să-ți numești tot timpul poziția ierarhică. Când vorbesc cu părinții mei, eu trebuie să precizez mereu că sunt copilul. Prin urmare, mi-e foarte dificil să vorbesc de sexualitate, de exemplu, în vietnameză. Oricum, vietnamezii vorbesc foarte puțin de sexualitate. E o limbă care impune multe rezerve. De exemplu, nu se folosește niciodată în vorbire cuvântul care desemnează raporturile sexuale. Se spune "soția e apropiată de soțul său" și asta înseamnă că au relații sexuale. Nici măcar "te iubesc" nu se spune niciodată. Poți transmite aceasta prin gesturi sau prin scris, dar nu ai voie să spui.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În genunchi în fața iubirii

Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spațiu
în orice gând
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere

sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
acum
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni

dar cu fiecare atingere
să știi că voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
aud
cum cântă luna
cu rouă când se-mbată.

Mi-e înc-a primăvară
în toamna –ngălbenită,
mi-e înc-a zi de vară
sub
zilele-nsorite,
îmi e a amintire,
mi-e ziua
prea grăbită,
îmi e a înserare de nopți
prea istovite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul XVIII

Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu ești atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbușit.
Dar noaptea revine și începe să-mi cânte.
Luna își răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă privește prin ochii tăi.
Și, când te iubesc, pinii îți cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
și eu am stat să ți le-ascult,
o noapte totuși am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Și ne-am trezit și flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea și-acum ne plouă
și-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur și pătruns
și luna încă mai privește
tăcerile care m-au uns.

Și plouă, ninge și e soare
și eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
și eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopțile și luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
și totuși încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai știi iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei și liliac
și floarea ce-ți plăcea iubito
s-a scuturat și te mai plac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Mă bag în pat să citesc Idiotul. Azi dimineață am făcut o lungă baie de soare. Ce fericiți ar putea fi oamenii, iubiți, hrăniți, liberi, creând artă în mijlocul frumuseții. Eu, de fapt, aici, trăiesc în societatea comunistă! Trebuie să lupt să fie pentru toți și pentru totdeauna!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Iubito, vine toamna! ...

Iubito, vine toamna peste noi!
Veștede frunze-ți cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, își iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâșie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susține ritmul pe-un olan.

Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de pași grăbiți
Fac un duet cu alții târșâiți.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ți pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.

Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
Iubirea nostră-i tot ce ne-a rămas,
Să ne-ncălzească cu-al ei dulce glas.
O mână înspre mine de-ai întins,
Face din timp tărâmul necuprins,
Pe care-un templu 'nalt am să ridic,
Iubirilor ce-n veci nu se dezic.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În genunchi în fața iubirii

În genunchi în fața iubirii
Autor: Teodor Dume

Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spațiu
în orice gând
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere

sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
acum
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni

dar cu fiecare atingere
să știi că voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Mi-e dor de sat

În candele industriale
ard aldehide și uleiuri
și peștii beau petrol
îngrămădiți sub cheiuri
în lacul de nămol

din armăsari de fier răzbate
sărutul sec
al roților dințate

noroc -
același soare fără nume
răsare și apune iar
în vârf de bloc

mi-e dor de sat
mi-e dor de țară
de ce am lăsat
mi-e dor de câmpul presărat cu oi
de rapsodia nopților de vară
mi-e dor de-un car cu boi
de praf noroi de câini și gropi
de izul proaspăt de cartofi
de ce am lăsat și-acum mă cheamă
mi-e dor de sat

mi-e dor de tine
mamă.

poezie de din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Și voi muri cu pana-n mână...

Le iert nebunilor beția și rătăcirile în vis, dar n-am să pot ierta prostia și ignoranța și de mi-s cuvintele neînțelese, răstălmăcite, ard pe rug toate poemele alese, din care lacrimi, azi, mai curg.
Voi vreți să pun în vers minciuna, s-o preaslăvesc și osanale să îi închin și eu și luna, când mi-au rămas brațele goale?
Prea orbi pentru-a vedea prin ceață, ca prin seninul vorbei mele, toți neuronii vă îngheață și aruncați cu pietre-n stele.
Și orice gând, ce-abia se naște în toamne cu poveri de moarte, îl transformați în armă albă, în ură și poveri deșarte.
Nu-i vina mea, că geme țara, eu vinovată sunt de vers, de-i siluită primăvara, investigați un univers, prea năclăit în răutate și în scenarii de doi bani! Priviți în stânga și în dreapta, în ochi priviți-i pe orfani!
Și pe bătrâni ce-ascund durerea și neajunsurile-n teamă și nu-ndrăznesc măcar să plângă și nu-ndrăznesc măcar să geamă.
Sătulă-i țara de morminte, va evada dintre hotare și vinovați vom fi cu toții... Și unde-i România Mare?
Călcați-mă și în picioare, nu-mi pasă-n moarte, într-o rână, mă voi târî cu poezia și adevărul într-o mână...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook