Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Și-s tot oștean ce-și apără pământul,
Acum doar cu tăișul din cuvânt
În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloși
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheați de ticăloși.
Acoperă azi vocea lor mormântul
Și-n țară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măști cuvântul
Și Jurământul nostru de oșteni.
Sub mască de-și îngroapă simțământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laș,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre măști
- poezii despre cuvinte
- poezii despre voce
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre talent
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Citate similare
Se vor mai naște scriitori ostași?
Fiind la țară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;
L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greșesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...
Aici, la țară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaș, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine și-n mormânt!
Deși sunt laș acum ca toți confrații
Ce botnița își poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentații,
Ca slugi să fim, supuși, la al lor semn,
Mi-am amintit, în plină libertate,
De un poet, de-un Păunescu demn
Și de-un Vadim, strigând că nu se poate
Uita de-al Eminescului consemn,
Că viitor de aur țara are
Cu brațele nervoase de eroi,
Dar vocile acestea, mi se pare
Că au rămas străine printre noi.
Gândindu-te la ei, te întristezi
Ce mulți sunt azi, chiar scriitorii, lași,
Că nu le-auzi protestul de aezi...
Da, sunt puțini poeții bravi ostași!
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre scriitori, poezii despre armată, poezii despre încredere, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Jurământul parlamentarilor
Jurământul de credință
Față de popor și țară,
Declamat cu sârguință,
Nu a fost decât... gargară.
epigramă de Stanislav Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre promisiuni, epigrame despre parlament sau epigrame despre hărnicie
Credința Fecioarei din Orlean
Acoperă pământul
Pe care îl râvnește un suveran
Ce-și calcă mereu jurământul.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre promisiuni sau poezii despre Pământ
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
Mă adusese mama pe lume-n prag de zori
Și, peste ani, eu, fiul, aflam c-a lăcrimat,
Dar nu de o durere, ci doar c-a observat,
Cum pruncu-i, din lumină, se-mbracă-n trei culori.
Știuse, de-atunci, mama, că sunt născut soldat
Cum chiar și ursitoare, venite noaptea-n vis,
I-au spus că-ntreg destinul de ele mi-a fost dat,
Să fiu oștean al țării, dar și oștean în scris...
Și răsărise astrul luminător din Cer
Și mamei îi zâmbise și alungase-un nor,
Să vadă cum mulți îngeri, lui Dumnezeu îi cer,
Ca El să mă boteze-n lumini din Tricolor.
Iar astăzi, ca oștean, legat prin Jurământul
De-a-mi pune viața gaj, când patria mă cheamă,
Că-i sunt soldat și-n scris, cu arma grea cuvântul,
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre timp sau poezii despre religie
Dumnezeu a modelat omul și cuvântul,
Omul frământând de veacuri piatra și pământul...
Și-a uitat limita și jurământul,
Săpându-și singur mormântul.
Valeria Mahok (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre uitare
- citate despre timp
- citate despre religie
- citate despre promisiuni
- citate despre limite
- citate despre cuvinte
- citate despre Pământ
- citate despre Dumnezeu
La investirea unui guvern
Pe Biblie-au depus jurământul,
Câțiva, într-un ritm poticnit
Și-apoi au luat toți cuvântul,
Când vorbe... doar s-au auzit!
epigramă de Elena Mândru din Epigrame elenistice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ritm, epigrame despre guvern sau epigrame despre cuvinte
Lecții de viață în sentințe scurte
sunt prea bătrân pentru a învăța șmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita șmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca să fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunța definitiv la meci.
Am o vârstă chiar nepotrivită...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vârstă, poezii despre prezent, poezii despre lecții, poezii despre frică, poezii despre bătrânețe sau lecții de engleză
Cetate în ruină
S-a deschis prăpastie adâncă,
Între vise ce ne-ngemănară,
Stau opreliști, stâncă lângă stâncă,
Șuieră un tren plecat din gară...
Două umbre triste, rătăcite,
Pe-un peron pustiu ca o cetate,
Azi, cu turnurile năruite,
Sub asalt de arătări ciudate...
Și pe zid, îngemănați cu tunul,
Încă mai trudesc oșteni apatici,
Or să piară, unul, câte unul,
Sub asaltul hoardei de sălbatici...
Pravilile ne-au ucis iubirea,
Ne sunt gândurile, azi, rebele,
Încă ne mai bântuie-amintirea,
Dar, ni-s drumurile paralele...
Nu mai știu cine-a rostit cuvântul,
Ce-a făcut, iubirea să dispară,
Sărutările și jurământul,
Și magia nopților de vară...
Ne mai întâlnim, arar, pe cale,
Amintiri ne răscolesc tiranic,
Eu privesc în urma ta, cu jale,
Tu zâmbești, privindu-mă șăgalnic...
Tot mai vin din când în când în gară,
Așteptând, în van, un tren să vină,
Este frig și-n suflet și afară,
Și mi-e inima, azi, o ruină...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre trenuri, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre rai
Jurământul (lui C.D. Rosenthal, autorul tabloului "România revoluționară")
Pe-o pânză de lacrimi - bătrân izvor,
pictezi o ie,
un tricolor.
Steagu-i purtat
prin mit de o fată,
stema în inimă
i se arată.
Ca mândrul drapel
s-adie mai tare,
străbunii și-au dat
a lor suflare.
Privindu-și salba, nălțând tricolorul,
fecioara șoptește
un sfânt jurământ.
Iancu ascultă, Cuza tresare,
Bălcescu l-aude
și din mormânt.
poezie de N. Petrescu-Redi (1 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre stemă, poezii despre revoluție, poezii despre pictură sau poezii despre mândrie
Azi e...
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre arte plastice sau poezii despre verde
Jertfă și onoare
Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.
Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat să mor doar pentru țară.
Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.
Tot ce mai am în suflet și-n gândire,
Le-aștern cu drag pe-un petec de hârtie.
Și-n spirit pur și-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru țară-am să rămân erou.
În numele armatei vă mulțumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, mă-nclin.
(poem dedicat colegului și prietenului de suflet, colonel Ion Răduț)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre jertfă, poezii despre inimă sau poezii despre respect
De-aș fi perfect
Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.
Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.
Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.
De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre dorințe, poezii despre vânt sau poezii despre verb
Ca să-l parafrazez pe Winston Churchill, n-am depus jurământul pe care tocmai l-am depus ca să prezidez dezintegrarea celei mai puternice economii a lumii.
citat din Ronald Reagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acela ce și-n fericire
Nu-și pierde capul și-i cinstit,
Cel ce rămâne umilit
Când are avere și mărire,
Și-acel ce-și ține jurământul
Și fața de dușmanii săi -
Tu dă-mi tovarăși pe-acești trei
Și-ți biruiesc cu ei pământul!
poezie din Antologie sanscrită, traducere de George Coșbuc
Adăugat de adeee
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre dușmănie sau poezii despre avere
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lut sau poezii despre iad
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tată sau poezii despre schimbare
Ninge peste iubirea noastră
Ninge, iubite, peste ziua de ieri
În taină ne-am spus jurământul
Ninge și astăzi...
Iubirii îi păstrez azi sărutul.
Și ochii mă dor...
Ce tristă îmi pare cărarea
Din pașii noștrii ce o străbat
Se naște acum nemirarea...
Dar ninge mereu
Ca ieri și ca azi,
Și totul e numai ninsoare,
Frumosul meu vis
Îmi apare mereu,
Luminat de o rază de soare.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre trecut
VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE
Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,
Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul
Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,
Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre sculptură, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism