Din intuneric

Cohortele pustiului, trecut-au peste noi,
Infigurarea sfanta e bunul Deceneu,
Si duce spre slavire a noastre oase moi,
Unite de stinghie, creaind un ateneu.

Dar cine sa rasufle din intuneric oare?
Poti tu suflet pribeag sa duci cainta-n suflet?
Sa vezi, privind in jur iubirea cum iti moare,
Poti spune cu candoare ca asta nu-i pamflet?

Dand frau gandirii pribegite-n nestiinta
Ce lasa-n in viata, o simpla amintire,
Crezand-o ca dezleaga din om o nefiinta
Va-npresara uimire creand desavarsire.

Si tot ce-aduce viata, din intuneric, piara,
Ducandu-si preaslavirea si simpla-i nemurire,
Dand nastere, unor figuri de ceara,
Ce-n sufletul curat nu-nseamna Mantuire.

Dar izbavirea noastra, ce cade din inalt,
Va duce peste zare spre lungul orizont,
O simpla amagire pasita dintr-un salt,
Ce-ntru-un final macabru va devenii un pont.

Sa nu crezi in lumina ce ne-a adus speranta?
Sa simti ca din pustiu te va patrunde-un gand?
Sa=l lasi sa te raneasca, desavarsind pedanta!?
Lugubra-i umbra-nbatranita ce ne-a lasat plangand.

Dar... din intuneric, toate, vor fi desavarsite,
Edificand vointa si ganduri necurate,
Clatind in lacrimi sfinte fiintele jertfite,
Le vei pastra oroarea... din lucruri minunate.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In nefiinta

Plecat cu sufletul spre cer,
Privesc in jos, patrund stingher,
Si las slabit, langa cainta,
Un loc mahmur de pocainta,
Care-n trecut nu insemna,
Decat un mit respins candva,
Iar azi, pateaza cu simtire,
Si lasa-n inima jertfire,
O pata mica de regret,
Ce-n viitor, patruns concret,
Va reprlia focuri de gheata,
Lasate-n om in loc de viata.

Acum, in nefiinta stau,
Si las spre-a lumii pustiire,
Un gol patruns numai pe sleau,
Sa-aduca-n suflet fericire.

Si tot ce-a mai ramas lume,
Lasat ca dreapta caznuinta,
Crea-va voua un renume,
Ce-l veti purta in nefiinta.

Ramas in lumea celor drepti,
Precum floarea-n gradina,
Iti vei da seama ce regreti,
Dar va ramane mima.
La fel ca un cocor brazdat,
De furia furtunii,
Te vei ruga neincetat,
In clipa Mantuirii.
Patruns de nepasare acum,
Si rupt de nestiinta,
Poti crede c-ai ales un drum,
Dar vei fi-n nefiinta.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

Pamantul tot cuprinse-ma,
Sa-ngroape in nestire,
O flacare ce se aprindea,
De-un licar de iubire...

Cat despre fiinta cea iubita,
Tablou pictat cu trandafiri,
Pastra-va mie inrobita,
Un glas duios de serafimi.

Rebelului ce ma purcede,
La orice pas far'de ragaz,
Sa ii crestati pe-o lespede,
Un simplu nume sau necaz.

Gandindu-te la viata noua,
Vei spune far'sa mai pasesti,
Ca"fericirea v-o las voua,
poti far de ea ca sa zambesti."

Cat despre bogatia sufletului,
Ce te contempla-n meditare,
Poti sa schimbi cursul fluviului,
Sa-ti lasi totu-n uitare...

Si-atunci rapus de cutezare,
In simpla-ti jena de regret,
Rebelului ce-ti da crezare,
Ii vei ura"Dum ferrum candet".

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu sa iert...

Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit

Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?

Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine

Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
Pacat... de iubirea mea
Pacat... de soarta ta
Te voi ierta... e greu
Asa imi zice sufletul meu.

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai face?

Ce ai face cu viata mea intr-o zi?
Ti-o dau tie sa vezi
Poate ce se intampla cu mine
Poate o sa imi fie mai bine

Ce poti sa faci cu viata mea?
Poti poezii sa scrii de-ai vrea
Poti oare sa iubesti cu ea
Sau sa o dai si altcuiva

Si-o vreau 'napoi ca-i singura
si nu pot trai fara ea
Si,tot mai buna-i viata ta
Caci nu sunt suparari in ea

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.

O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.

Deoarece:

Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!

poezie celebră de Sfântul Francisc de Assisi
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou

poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.

Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.

Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor d-un inger

Mi-e dor de tine, suflet bland,
Mi-e dor de tine, ma rasfrang.
Nu pot sa merg far' al tau pas,
Nu pot vorbi far de-al tau glas.

Ingan, rostesc, dar fara rost,
Nu pot schimba tot ce-a fost,
Chiar de-ar zbura timpu-napoi,
Nu pot schimba ce e-ntre noi.

Si merg, asa pe-un drum al meu,
Far-a mai sti ce-i bun sau rau,
Far-a simti iarna ca-ngheata,
Fara-ami mai sti rostul in viata.

Dar tu, ai fost al meu calau,
Razbit in frunte de-al tau rau,
Ai aruncat simpla-mi fiinta,
Prin largul hau de necredinta.

Si-acuma, reintors in viata,
As vrea sa cred intr-o speranta,
As vrea sa simt al tau fior,
Sa sar in foc far'de sa mor.

S-ating inaltul cer cu stele,
Sa vad cum lumea crede-n ele,
Sa trec prin forfota furtunii,
Sa-nghet usor sfarsitul lumii.

Dar din patrunsa-ti inganare,
Ajung sa spun incet, cu jale,
Ca focu-i trup din al tau trup,
Si-ajung sa sfasii si sa rup,

Din Soare, ca si Prometeu,
Un foc de sata de la zeu.
Dar cu ce rost in asta zi?
Sa-i mai ajuti far'a clipi?

Iti meriti oare obarsia?
Ce-ti rupe-n farami bucuria?
Sa lasi pamantu-ti sfant acum,
Si sa-ti arunci viata in drum?!

De ce? Si pentru cine chin?
Pentru un simplu gand hain,
Care nu-ti lasa loc de mit,
Si te aduce-n asfintit...?
..........................

Precum un suflet rastignit.
Ajuns pe-un drum mult ocolit,
Unde un om pripit de casa,
Nici apa din izvor nu-ti lasa?

Sa-nduri atata chin nebun,
Pentru-ati auzi un nume bun?
Iti merita a ta suflare,
Fiinta care-ti da salvare?

Si-ntr-un final, asa de-ar fi,
Nu poti vreodata ca sa stii,
Ca simplu-i suflet prihanit,
Ingheata timpul infinit.

Si-aduce-a ta slavire-n cer,
Far'a lasa loc de reper,
Far'de-a pasi cu chibzuinta,
Pentru-a iesi din pocainta.

Acum, cand ingerii-s in cer,
Esti tot ce mai pot ca sa sper,
Esti inger, om sau doar fiinta?
...........................
Intr-un sfarsit esti rea credinta.

Cat despre dorul meu rapus,
Raman sa spun cu capul sus,
Ca ingerii de sus gramada,
Picat-au fara de zabava.

Iar tu, inger al meu posac,
Imi lasi ca pestele in lac,
Doar o sclipire-n umbra ta,
Sa-mi tina calda inima...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul

Ai smuls din intuneric o inima pierduta,
Si-acum stau si ma-ntreb, esti inger sau esti fata?
Am mers si am tot mers, dar calea strabatuta
Ca sa ajung la tine as mai parcurge-odata.

Ai fost un zambet cald, ai inceput in taina
Sa te asezi in suflet si sa-i devii stapana,
Eu nu ma simt sarac de nu am casa, haina,
Ma simt cel mai sarac cand nu ma tii de mana.

Sper sa fiu amintirea ce-o pretuiesti o viata,
Sa-ti fiu o poezie eterna, rand cu rand,
Miracolul iubirii in orice dimineata,
Motivul pentru care sa poti zambi in gand.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul toamnei

Ma scald, intr-un vartej de frunze ratacite,
Si ma afund, incet in valuri de arama,
Sperantele-mi intr-un ungher se-ascund chircite,
Prin nouri desi, azi, tesatura de lumina se destrama.

Ma las purtat de pasari, pribegind prin cârduri,
Si zbor spre orizonturi plumburii si prafuite,
Iar aripile-mi rupte imi atarna... falduri, falduri
Ingrijorarile imi curg in ganduri negre, ravasite.

Sunt inghitit, de un pustiu de lacrimi insetat,
Si razele credintei in intuneric se topesc incet,
Sunt singur, trist si parasit... infometat,
Al toamnei melancolic, deprimat... poet.
.............................................................................

Dansez cu frunzele uniti in hora bucuriei,
Si ma inalt spre tarmuri de visare,
Sperante vii ard flacara aprins' a marturiei,
Si dezbracat de umbra ma indrept spre soare.

Purtat de pasari able spre ‘naltimi necunoscute,
Murind cate putin inaintez spre Viata,
Cu aripile larg deschise... renascute,
Plutesc fara de grija spre Eterna Dimineata.

Pe strazi au inflorit iar ploi de fericire,
Si din credinta mi-am zidit un trainic parapet,
Se nasc in mine noi izvoare de iubire,
Azi sunt al toamnei cel mai fericit... poet.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (25 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

bat la poarta diminetii
smulg ganduri si le lepad din mine
fac o curatenie generala in interior
fiecare pata sta prinsa de
suflet
cu pioneze
vreau sa extirp orice pacat
insa doar tu Doamne poti
sa-mi stergi din suflet
tot intunericul
te rog Doamne
adu lumina ta peste
sufletul meu.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parinti

Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.

Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.

Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.

Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.

Ai fost in Siberii, aproape-ai murit
Tu, tata ce viata mereu te-ancercat
Ar fi buna clipa sa stai linistit,
Dar nu poti sa-ti lasi locul ce l-ai pastrat.

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa poti iubi

De am gresit vreodata, astazi imi cer iertare.
Sunt om ca orisicine. Sa n-aveti suparare.
Daca-a iubi e-o vina, atunci sunt vinovat.
Vreau viata mai frumoasa. Nu cred ca-i un pacat.

Sunt mic, dar stiu prea bine ca pot sa fac ceva
Ca tot ce-ncepe astazi sa fie altcumva,
Vreau mai mult soare-n viata si zile mai senine
Sa n-aveti suparare, de vreau in lume bine.

Si cine poate spune ca n-a gresit vreodata?
Ca n-a spus TE IUBESC la nimeni, niciodata?
Ca lacrima fierbinte nu i-a brazdat obrazul?
Sa n-aveti suparare, azi vom schimba macazul!

Am cunoscut amarul, stiu ce-i singuratatea!
Am cunoscut iubirea, stiu ce e nedreptatea!
Dar voi care ca mine, in viata-ati patimit
Sa n-aveti suparare, e-o cinste c-ati iubit!

E-un lucru mare-n viata sa daruiesti iubire,
Sa poti da la oricine putina fericire.
Si de vor zice unii ca a iubi-i-pacat
Sa n-aveti suparare, pacatul e iertat!

Iar daca toate-acestea n-ati cunoscut nicicand,
Daca-a-iubi, in viata, n-a fost macar un gand,
Si de traiti cu gandul ca-n viata nu-i dreptate,
Sa n-aveti suparare, e vreme pentru toate!

poezie de Florin Dudău (11 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet desfrunzit

Rupt de biserica, de sfinti si de-arhangheli,
Ravasit de vant, manat de furtuni si zapezi,
Colindat de naluci, cuprins de indoieli,
Tu, suflet pribeag, abia te mai vezi!

Cersind astazi mila, indurarea suprema,
Visezi la o pace si n-o s-o mai ai;
Gresesti suportand asta lume boema,
Nu poti sa tot crezi ca te afli in Rai!

Slove batrane innegresc fila cartii,
Te pleci sub povara impusei taceri.
De vii si te duci spre hotarele mortii,
Ai totul de dat si nimic n-ai sa ceri.

Ce vina e, oare, in fiinta curata?
Nu stie ce-i demon, copil va muri;
Un inger pe umeri tot drumu-i arata,
Aspra e calea, trist se va sfarsi.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

tu in viata sa iubesti,
fetele cu ochi caprui,
poti ca s-o iubesti in taina,
ea n-o va spune nimanui

tu in viata sa iubesti,
fetele cu ochii verzi,
ele te influenteaza,
ce-ti va spune ai s-o crezi

tu in viata sa-ndragesti,
si fetele cu ochi albastrii,
ele sunt mai frumusele,
cu ochi frumosi ca niste astri

eu in viata am sa iubesc
femeile ce stau la casa,
nu vreo zgatie de fata,
ce pe urma tot ma lasa

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul

Cand toti in jur si-l pierd

Si pentru asta pe tine vina dau.

De poti sa crezi in tine

Cand se-ndoiesc chiar toti

Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.

De poti in asteptare

Sa nu fii obosit

Sa nu raspunzi minciunii

Atunci cand esti mintit.

De poti cand esti urat

Sa nu raspunzi cu ura.

Sa nu te crezi prea "sfant",

– Prea multa-nvatatura -.

De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca

De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.

De poti trai triumful si pierderea la fel.

Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar

Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.

Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut

Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.

De poti pune gramada castigurile tale

Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...

Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale

Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.

De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima

Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite

Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!

De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,

Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt

Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,

Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".

De poti umplea minutul ce zboara azi rebel

Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,

Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el

Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.

poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!