Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreun vers din ce-ți scriam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre indiferență
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreodată ce-ți spuneam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verb sau poezii despre sărut
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre tăcere sau poezii despre religie
N-am crezut
N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.
N-am crezut că vreodată,
O să mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.
N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.
Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.
poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre cerșetorie
Cuvinte nespuse
N-am apucat să-ți spun "la revedere",
Nici alte cuvinte pe care-aș fi dorit să le auzi;
Ar fi trebuit să le rostesc când am avut șansa,
Dar am crezut că-o să-mi fii alături cât vântul bate-n duzi.
Mi-a trecut timpul fără să îți fi spus
Cât de mult ai însemnat tu pentru mine;
Ar fi trebuit s-o fac, dar am crezut că-ți este clar
Și acum chiar nu știu cât ai înțeles de bine.
Când îți vorbesc în rugăciuni, din noaptea asta grea,
Aș fi-încântată dacă vorbele-mi urechea ta le-ar auzi;
O, cum ți le-aș mai spune astăzi dacă aș putea,
Dacă-aș mai avea norocul să fiu cu tine-o zi.
Poate-au fost cuvinte pe care și tu voiai să le rostești
Și care-au rămas nespuse, deși tu le-ai gândit;
Dar știu că m-ai iubit întotdeauna,
Așa cum și tu știi că te-am iubit.
Să spunem, prin urmare, tot ce-n suflete simțim
Căci ziua cea de mâine se poate să nu vină;
Rostește-acele vorbe astăzi cum le simți,
Nu pierde șansa de-a-împărtăși lumina din lumină.
poezie de Pamela Hall, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre urechi, poezii despre timp sau poezii despre suflet
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
La despărțire
Mâhnită plâng, dar tu nu ai vreo vină că lacrimile curg fără-ncetare
Nu am știut că-atât de tare doare iubirea prefăcută în ruină.
Și am plecat... priveam nepăsătoare, credeam că nu vei mai putea vreodată
Să mai iubești c-o dragoste curată iar eu voi fi doar umbra trecătoare.
Ți-am fost amantă și ți-am fost mireasă, jurând ca nimeni să nu ne despartă
Acum, când ți-ai ales o altă soartă, fii fericit lângă a ta aleasă!
Dar vei putea, zâmbind, să mai asculți un cântec ce mi-l fredonai mereu,
A cărui eroină eram eu și-acum, dansând cu ea, să nu mă uiți?
Îti mai apar în visuri câteodată, în ale tale brațe mă mai strângi,
De dorul meu îți vine să mai plângi, ți-ai mai dori să fiu a ta vreodată?
Sau sunt doar o fantomă rătăcită dintr-un trecut care-i apus acum,
Uitând c-am fost femeia mult dorită, înveșmântată într-un vechi parfum?
Nici nu aștept răspunsul la-ntrebare, ești împlinit cu noua ta iubire,
Nu mai sunt nici măcar o rătăcire ce-ți tulbură privirea visătoare.
Ar fi nedrept să nu-ți doresc acum să-ți fie bine, chiar de ești departe,
Nu vei mai fi eroul meu din carte, zâmbind, îmi voi vedea de al meu drum!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre plâns, poezii despre trecut, poezii despre nuntă sau poezii despre muzică
Altă dată-n altă viață
Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viață,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în față?
Și dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?
Oare mă vei recunoaște
Când am să te-mbrățișez,
Dragostea va mai renaște,
Sau, ca azi, doar eu visez?
Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor țâșni sub pleoape
Nu vom ști de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.
Știu c-am să te fac să simți
Alți fiori în dimineață
Fiindc-am fost îndrăgostiți,
Altă dată-n altă viață!
Și de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îți voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.
Fiindcă astăzi sunt femeie
Și pentru c-am fost rănită
Viața care va să vie
Măcar tu să fii iubită.
Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăța cum să iubești,
Iar atunci vei ști tu oare
Că nu-i bine să rănești?
N-am să-ți reproșez nimic
Fiindcă sufletu-ți va ști
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai știut iubi.
Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în brațe te voi strânge,
Și-am să fiu cel înțelept
Și-am să tac... cât tu vei plânge.
Tu vei plânge vinovată
Pentru că ți-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Și răneai, dar te-am iubit.
Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ți vor curge
Și ți-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...
poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre înțelepciune
A fost în viața mea...
A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.
M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...
Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...
Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.
Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.
De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rușine sau poezii despre promisiuni
Doamne ajută
E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.
Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.
Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?
Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre succes, poezii despre ritm sau poezii despre pace
Îți sunt...
Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".
Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre gânduri, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Iartă-mă!
Iartă-mă!
Nu mă poți ierta, știu,
Poate e prea târziu...
Dar te-ai gândit vreodată
La zbaterile mele, la lupa cu viața?!
La faptul că îmi doresc mângâiere,
Ci nu doar la faptul că prezint interes
Pentru felul în care gândesc?!
Iartă-mă! Că plâng în mine
Pentru a nu-mi uda pleoapa
De cenușa neîncrederii.
Și când deschid poarta cuvântului
Nu sunt înțeleasă...
Unde pot spune "acasă"?!
Acolo nicăieri nu mai pot fi,
Nici tu nu vrei să mai știi.
Sunt vulcanul ce transformă-n cenușă
Iubirea, tot ce-a clădit
Și în ce a crezut...
Și atunci pentru ce sunt?!
De ce să aleg această luptă nedreaptă?!
Cu ce mă fac vinovată?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre vulcani, poezii despre neîncredere sau poezii despre iertare
Unde sunt eu?...
Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare
Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură
Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie
Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele
Eu știu că nu-s poetă și e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare
Și de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Și voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre plată, poezii despre onoare sau poezii despre mulțumire
Vinovata fără de vină
Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând să mă găsești
Cea mai frumoasă azi...
Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poți să cunoști lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?
Cum mă citești în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ți-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ți transmit?
Cum de mă ieriți,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
Dacă și eu am nevoie de apă?
De ar fi să pleci, de ce mai lăsa
în lume de flori uscate?
Știind că nu le voi arunca...
Acele flori, frumoase, iubite, furate.
Cum poți să mă iubești
Când în jurul meu un câmp magnetic,
Azi respinge, mâine atrage?
Ce vei face
Daca mâine atingerea mea
Ca o geam se poate sparge?
Neajunsuri am îndeajuns,
Dar sunt ca păsările ce pot să zboare,
Sa știi că azi sunt mai buna
De mă zărești într-o zi zâmbitoare.
Acceptă-mi iubirea
Scumpa mea dulce lumină
și iarta-mă,
Sunt Vinovata ta fără de vină.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre superlative sau poezii despre păsări
Dar n-ai făcut-o
Îți amintești când mi-ai împrumutat mașina și ți-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești când am uitat să-ți spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăști...
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.
De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ți-ai pus mintea cu mine și sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ți le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.
poezie de Merrill Glass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gelozie, poezii despre acasă sau poezii despre Vietnam
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări sau poezii despre îngeri
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre supărare, poezii despre plajă, poezii despre lumânări sau poezii despre accidente
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre urări sau poezii despre suferință
Rânduri pentru nepotul meu
Nu cred că am știut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aștri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaștri!
M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieții mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.
Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătușă să îți fiu...
Suavu-ți chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.
Te-am ocrotit așa cum am știut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ți fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea
De-a înfrunta destinul nemilos,
De a nu fi vreodată doborâtă...
M-am bucurat văzând cum crești frumos,
Cum învățai din lumea neștiută.
Cum aș putea acum să-i mulțumesc
Divinității, care te-a trimis,
Băiatul meu, cu care mă mândresc,
Minune, apărută mai întâi în vis?
Promit să te susțin în tot ce faci,
Prietenă și mamă deopotrivă,
Promit să te-nțeleg de plângi sau taci,
Fără a fi nici rea, nici posesivă.
O bucurie să îți fie viața,
Pe drumul ei să fie numai soare,
Zâmbind să lupți, dar să-mi asculți povața
De-a-ți face din iubire sărbătoare!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre sfaturi sau poezii despre râs
Dialog cosmic
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
Totuși, de ce exiști?
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre țânțari, poezii despre roboți, poezii despre planete sau poezii despre existență
Dacă ți-a pierit iubirea
Dacă ți-a pierit iubirea, de ce vrei ca altă poartă
Să o mai deschizi aiurea, pentru ce te obosești
Căutând atâtea scuze fiindcă nu mă mai iubești?
Gata! Astăzi nu mai doare, poarta este ferecată!
Dacă ți-a pierit iubirea, nu mai construiești castele
Pe terenul care plânge o ruină părăsită,
Nu mai poți ca pe femeia ce ți-a fost cândva sortită
S-o convingi că al tău suflet a scăpat dintre zăbrele.
Dacă ți-a pierit iubirea, nu mai risipi cuvinte
Delicat amăgitoare, precum aburii de fum
Disipați dintr-o țigară cu înțepător parfum,
Nu mă mai îmbăt cu-aceste mincinoase jurăminte.
Dacă ți-a pierit iubirea, te îmbracă în uitare,
Nu mai răscoli trecutul ci aruncă-l la gunoi,
Nici în poză nu mai este locul pentru amândoi,
Alt destin acum ne este hărăzit la fiecare.
Dacă ți-a pierit iubirea, lasă ploaia să te spele
Ca, prin ochii ei de rouă, să te limpezești cu lacrimi,
Alinându-ți necredința dătătoare de reci patimi
Prin iertarea care poate vindeca păcate grele.
Dacă ți-a pierit iubirea, nu mai înșela femeia
Care încă te iubește și îți este devotată!
Pleacă, este prea târziu, chiar de m-ai iubit vreodată
Spune-i cât îți e de dragă, reaprinde-n ea scânteia!
Dacă ți-a pierit iubirea, mergi pe drumul ce-ai croit,
Declară-i c-o vrei alături, stâlp în viață și în casă,
Dă-i inelul de logodnă, zi-i că ți-o dorești mireasă,
Iar la mine nu te-ntoarce! Timpul nostru a murit!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă