Ploaie albastră

Picături de ploaie-albastră
Cad în dansul lor de foc
Pe cupola-n stil baroc,
Gonind pasărea măiastră.

Cu ea pleacă şi misterul,
Clarul lunii a pălit,
Visu-n van s-a prăvălit,
Pe cruce-i Mântuitorul.

Invoc ploaia cea albastră
Trimisă de Dumnezeu,
Să mă ducă-n Elizeu
Cu o floare de ginestră.

Picături să iau în suflet,
Setea să mi-o potolesc,
Eul să mi-l primenesc
Pentru un mâine violet.

Patru bujori îţi dăruiesc
Şi lumânări aprinse
Din vieţile promise
Să mă ridice-n cer crăiesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de lumină

Din ochi de copil,
în palmele-mi mici
picături de lumina am adunat,
ca Universul să nu-mi mai pară ciobit
cu ochii-mi obosiţi le-am sorbit,
şi-n cele patru zări, atent şi agil,
cu imensă iubire le-am răspândit.
Sub ploaia picăturilor de lumină să stai,
primeşte-o ca binecuvântare
aici, pe Pământ dacă vrei fă un Rai
gândul bun îţi ofer şi-ţi iau orice frământare.
Sunt eu, un simplu om obosit ce iubeşte
şi-n spirala luminii dansez
căci viaţa pe toţi ne ostoieste
deşi ţesută e în ecosez.
Lasă în urmă dezamăgiri şi dureri
în spirala luminii intră şi tu
încearcă să nu mai faci aceleaşi greşeli
în mânecă ai mereu un atu!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calde picături ...

Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!

Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,

Chiar din faţa ta,
De cum scrii, picturi
Şi cristale pure-
albe picături...

Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiţi,
Eu, să te privesc

Şi-mi citeşti din versuri
Parcă nu te-nduri,
Să-mi culegi din suflet
Calde... picături...!

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet (Lui Shanti Nilaya)

Picături de suflet sunt versurile tale
Scrise pe foi albe ca penele de înger,
Sunt parfum divin al dulcilor petale
Ce scutură norii, pe pământ, din cer.

Tu bucuri primăvara şi orice anotimp
Când scrii poeme atât de minunate,
Se opreşte o clipă al clepsidrei timp
Să asculte a tale simţiri adevărate.

Picături de suflet, balsam de mângâieri
Pentru noi cei care cu drag te citim,
Alinare nouă cu versu-ţi ne oferi,
Şi pentru asta noi cu drag îţi mulţumim.

poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet

Lăcrimezi din suflet când iubeşti,
Sunt picături din stelele cereşti,
Lăcrimezi străpuns de bucurie
Când porţi în suflet omul poezie.

Mai lăcrimezi şi când este durere,
Când paşii rătăciţi pleacă-n tăcere
Fără să ţină cont de a iubirii tunet:
Lumina moare-n picături de suflet!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noaptea regală

înţelepţii dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinaţii
reaprind focul iubirii care spune
că viaţa e superbă cu mii de motivaţii.

invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveşmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, preţioasă.

uneori la veghea lunii particip şi eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.

invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credinţa arzătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

Tu, slujitor al slovei,
fiecare literă îmbraci
în lacrimi amare
sau sclipiri de aştri,
transformi versetele
în respiraţii de borangic
şi colorezi frazele
din sceptrul metalogic,
cu esenţe de bujori
albi, roşii sau corai,
eclozaţi în idele de mai.
Permuţi cuvintele
cum viermii de mătase
se schimbă-n fluturi
cu aripi decorate,
ce vor zbura cu gândurile
pierdute pe buzele lunii,
în nopţile fermecate
de cântul stelelor gingaşe
şi...
printre reflexiile de argint
din dansul soarelui,
semeţ ca un corint
pe spuma mării,
ce joacă-n fericire ca un lebădar,
urmărindu-se-n zadar,
sub un cer curat,
sincer şi imens, brav apologet,
mori pentru fiecare clipa ce pleacă
şi renaşti cu fiecare răsărit de soare
ca inima unui poet.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de San Lorenzo

În nopatea cu stele căzătoare,
prezenţi să fim la eucaristie,
e noaptea de dorinţe-adăpătoare
când cerul ne acordă amnistie.

Cad lacrimile Sfântului Lorenzo
să ne-amintească că nimic nu piere,
respir de suflet, dulce intermezzo,
coboară din înalt în belvedere.

Să prinzi un colţ de stea e o minune,
primeşte-o-n gând şi-n inima albastră,
să se-oglindească-n tine şi-n genune,
dă-i şansa de-a fi pasăre măiastră.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Bogat în fantezie, plin de armonie,
maxim de senzaţii şi supremaţie,
limbaj universul, dansul e libertate,
cea mai profundă intensitate.
E sufletul oglindit de corpul în mişcare
la unison cu muzica, domnească floare,
venită transcedental, de viaţă adăpătoare.
E compania durerii concentrată-n lacrimă
şi-al surâsului ce înlătură orice patimă.
Dansul e poezia în care fiecare cuvânt
e mişcarea universului ce coboară plăpând
în expresia verticală a dorinţei orizontale
a celui ce dansează privind spre soare-răsare
sau ploia venită din cerul misterios,
făcând invizibilul, vizibil armonios.
Dansul, cel mai sublim, mişcător şi frumos
e viaţa însăşi, nu o broderie privită pe dos.
Sunt balerinii ce forma şi-o pierd
devenind mişcare, proces, energie,
care încet, încet se topesc,
lumii, a lor entitate dăruiesc.
Sunt oratorii care folosesc limbajul mut
frumuseţea vieţii oferind în absolut.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa fără mine!

am lăsat un ceas să bată, secunda se scurge
ea urcă în sus, spre ne-viaţă
picături pe limbile pământului
de la răsărit spre apus, se revoltă
bat pământul cu pumnul-n cer şi strig!

nicicând nu pleacă zburând în şir, cerul
plin de ne-albastru iar eu să mă număr în cuvine nespuse
nu strigaţi la mine, nu eşti tu, norul din tine-ţi-nghite
alei pline cu zile
aruncă-mi eul, te vreau nu mă plânge

arătă-mi colţul lumii, îmi strigă peniţa
pentru ca să am un sărut din viaţă de suflet
nu ninge cu mine-n suspine
atinge-mă cu iarba vieţii
şi nu uita!
nu mă săruta fără ca să exist pentru tine!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invoc ploaia de flori

Când sufletu-mi incandescent de dubii
zboară printre misterele de foc
şi lamele roşii rănesc orice surâs în dodii,
purced în voiajul sinelui prin Ţara de Foc,
în timp făr'de timp, pierdute corăbii.
De pe feţe înfricoşate,
apa divină îndepărtează
perverse noroaie atoate,
şi de-ndat' mă transform în verde sfârlează.
Ca un copil ce priveşte viitorul plângând,
sting timpul, invoc ploaia de flori,
în nefericire să nu ne lase murind,
ci viaţa să schimbăm în calde culori.
Ajung apoi acolo, apostoleşte,
unde în cânturi îndulcite de speranţe,
fiecare destin se întâlneşte.
Simt încă parfumul petalelor salvate,
fiinţa-mi radiază din nou de dorinţe uitate.
Cu piciorul ating capătul de drum,
cu braţe verzi, spice de lumină culeg,
grijulie le ascund în pumn,
pâini pentru suflete voi face ca un bun strateg...
*
La masa bogată cu drag vă invit,
când sufletu-i sătul, putem zbura spre infinit!

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
şi ploaia îţi va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
şi-ţi va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
şi-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
şi uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieţii a devenit lacrimă.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eroilor

Le-au ridicat un monument
Cu flori şi lumânări aprinse,
Ce luminează vieţile lor stinse,
Rugi înalţă-n orşice moment.

N-a fost un singur contingent
Jertfit pe câmpurile-ntinse...
Le-au ridicat un monument
Cu flori şi lumânări aprinse.

Soţii şi mame sunt cuprinse
În profundul sentiment
De doruri grele şi tristeţe,
Ce le stă săpat adânc pe feţe...
Le-au ridicat un monument.

rondel de Ioan Friciu (22 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi şi zâmbete,
Furtuni şi bolţi senine...
Aceia eram noi.
Îţi aminteşti?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îţi surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine şi îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Şi mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvenţe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina, merge mai departe...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi şi zâmbete,
Furtuni şi bolţi senine...
Aceia eram noi.
Îţi aminteşti?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îţi surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine şi îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Şi mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvenţe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina merge mai departe...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, neamurilor

Veniţi, neamurilor toate, să-i cântăm să-i cântăm;
Pe Cristos Mântuitorul să-l lăudăm,
Pe Cristos Mântuitorul să-l lăudăm.

Că la Betleem el astăzi a venit
După cum de mult prorocii au vestit.

Din Maria Preacurata s-a născut,
Pentru lume mântuire s-a făcut.

Într-o peşteră în iesle s-a culcat,
Şi în scutece sărace s-a înfăşat.

Fie-n ceruri preamărire Celui Sfânt
Pace fie între oameni pe pământ.

Păstoraşii într-un cuget îl slăvesc,
Şi cerescului Părinte mulţumesc.

De la răsărit şi craii se ivesc,
Aur, smirnă şi tămâie-i dăruiesc.

Pe Maria, Maica Sfântă o cinstim
Şi pe Fiul ei, Mesia-l preamărim.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în miez de noapte
misterul lunii pline -
meditaţie

haiku de Doina Maria Tudor (10 martie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul ploii dincolo de noi

te-am invitat la un dans în noaptea ce tocmai s-a dus
am vrut sa dansam dansul ploii de inceput
am crezut că eşti pasul ce-mi poarta picioarele spre altă lume
am dansat pe luciul apei strivind fiecare strop
ce ne cânta valsul în care ne-am pierdut.

a fost visul in care te-am vrut atat de aproape in mine
ca misterul noptii ce ma cuprinde de fiecare data.
zorii m-au trezit cu soaptele lor de roua aratandu-mi
ringul ranit de talpile mele ce-au calcat apasat in ritmul
notelor ce infrangeau orizontul.

sunt eu aceeasi floare de noapte ce-si potoleste setea dansand in visele infinite
sunt eu-l tau ce demult m-ai ademenit cu setea iubirii
ce mi-ai asternut cu licarul fiecarei straluciri
pierzandu-te in lumea infinita.

sarut fiecare urma spunandu-i adio pana la urmatorul pas
spun adio fiecarei imbratisari careia mijlocul meu s-a lasat prada.

iubirea primilor paşi în ploaia fără de sfârşit.
dansul ploii dincolo de noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!