Privesc zorii
Și ninge...
Printre gânduri și rânduri,
Liniștit, tandru,
Ultimul sărut al iernii,
O iarnă blândă
Prinsă într-o maramă
Cu mărțișor.
În liniștea dimineții
Amintirile curg în fulgi
Ce se topesc pe asfaltul rece...
Privesc zorii, printr-o prismă
A ireversibilității.
Merg mai departe
Și ninge...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, poezii despre sărut, poezii despre ninsoare, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre amintiri sau poezii despre Mărțișor
Citate similare
Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre versuri
- poezii despre săniuș
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fulgi de speranță
Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-așterne rece sărut,
Steluța-înghețată sfârșește în picuri topită,
Doar vântu-i mai știe taina prin ceruri rătăcită.
Mă ninge... Un fulg jucăuș mi se-așează pe creștet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!
Mă ninge... Ninsoarea întețită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorințele și stratul mai gros se depune,
Se-arată și gerul, la geam încolțesc flori de gheață,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranță.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre nori, poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.
Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre întuneric
Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărțire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheață și iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neștire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Ninge între noi
Și ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-așterne pe câmpuri și-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Și ninge si ninge pe fețe pierdute
Culoare de alb se găsește pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebunește
Amintirea îngheață, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzlețe
Și fulgii m-ascultă zâmbind printre aștri
Te strig în noapte să dormim omenește
Așa printre ghețuri cu ierni obosite.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre mâini sau poezii despre jocuri
Martie ne-a păcălit!
Aoleo, dar ce-i afară,
Fulgii-ncet din cer coboară,
Ninge, ninge și iar ninge,
Norii cern fulgi cât o minge!
E final de mărțișor,
Dar cerul e tot un nor,
Fulguiește neoprit,
Nici un pom n-a înflorit.
Iarba pe care-n trecut
O tundeam că-a prea crescut
Astăzi nici un fir nu are
Ce e asta, frățioare?
Berzele, cochetele,
Și-au schimbat tabietele,
Pe la streșini se adună,
Mai ceva ca la furtună!
Babele de mărțișor
Prevesteau soare ușor.
Dar când colo, ce să vezi?
În Siberia te crezi!
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre păcăleli, poezii despre prezent sau poezii despre creștere
Ninge din Shakespeare
Ninge uitat. Toți fulgii astăzi dați-i
Celor săraci, copii să și-i mintă,
Ninge fără de corp, ca din oglindă,
Cade lumina pe toți condamnații.
Pe toată omenirea suferindă,
Pe toți dușmanii, ca și pe toți frații,
Ninge uitat de-atîtea generații,
Ninge cu fulgi din lanțul de pe grindă.
Ninge din Shakespeare, cu zădărnicie,
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,
Numai groparul limita cunoaște
Cînd cu dispreț el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
Și lumea moare, naște, moare, naște...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărăcie, poezii despre naștere, poezii despre limite sau poezii despre gură
Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu speranțe
Ninge-ncet și ninge blând
Ninge cu romanțe,
Ninge-n cer și ninge-n gând
Ninge cu speranțe...
Ninge pur și ninge lin
Ninge cu uitare,
Ninge alb și cristalin
Ninge cu uitare...
Ninge-n cer și pe pământ
Ninge cu trădare,
Ninge alb și ninge sfânt
Ninge cu salvare...
Ninge-n gând și ninge lin
Ninge cu uimire,
Ninge-ncet și cristalin
Ninge cu iubire...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare sau poezii despre alb
Povestea iernii
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.
Și ninge, cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...
Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.
Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.
Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplită
cuțite-adânci ce cad în amândoi...
Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...
În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre palate
Afară ninge rar
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
și lacrimi înghețate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuțit îmi zgârie retina,
afară ninge rar și neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunțind pământul,
îmi este dor de tine și bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar și tremură copacii,
și tremură și sfinții și tremură și dracii
și tremură și morții când frigul îi încinge,
afară ninge rar și rar afară ninge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre negru sau poezii despre draci
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Mihail Mataringa despre timp, citate de Mihail Mataringa despre moarte, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie sau poezii despre ciori
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș
Ninge ca-n povești, seara se coboară
tribute to Cristian Pațurcă
Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu și Pațurcă,"La aniversară"
Frigul și norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiță, ei ne înconjoară
Oamenii sunt triști, nu e loc de glume,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
De la revoluție a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învățat să moară,
Pentru democrații și minciuni sfruntate
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam și mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniștit,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Merg jos la florărie, frumoși trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în mașină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia și îi spun "Odihnă ușoară"
Iar bunul Dumnezeu să îți ofere pace,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre universitate, poezii despre unire, poezii despre umor sau poezii despre trandafiri
Ninge, Steaua mea
soției mele Ana la aniversarea zilei de naștere
Ninge fugar, și frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici și colo cad fulgi mari de nea
și se aștern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.
Ninge alb, imaculat și pur cum ți-e inima;
ninge pe pământ unde strălucește o stea.
Ca pe o nălucă aș vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
și munții, fiindcă chiar azi e ziua ta!
Ninge an de an, și tu ești tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu și-ți compun două rime
în sobă focul arde și nu știu cum s-ajung
acolo unde ești să te pot îmbrățișa!
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre ziua de naștere, poezii despre telefon sau poezii despre soție
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre seară
Parfumul iernii
Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Și gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topește în palmă
Și aud cum un glas, vesel și blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.
Acasă ninge atât de frumos.
Și sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa și dulcea mea copilărie.
Acasă ninge atât de frumos.
Și parfumul iernii mă îmbată,
Aș vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!
poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine sau poezii despre bucurie
Dacă lacrimile mele s-ar preface-n fulgi, de frig, n-aș mai scrie. - Ninge, ninge, aș îcepe-atunci să strig!
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre ninsoare