Orașul îngerilor
prins în ceață se zbate
să se trezească din lacrimi
străzile albastre își scutură
somnul prin care rătăcesc
de câteva nopți de pândă
și
și
și seducție pe alei ce mă-ngheață
cu privirea lor din noapte
copacii cu tainice farmece
mă animă în suflu lor iubitor
cartierele deșarte până dimineață
au fost ferecate cu dezmierdări
viorile îngână o melodie
lângă geamurile aburite
de
de buze de femeie
respir precipitat alături de un ochi
de apă pe loc înghețat
un cerb statuie luminat
de-un răsărit rău pictat
aparatul difuzează un program
de jazz-fusion sau
sau
sau
concert de bach la o oră nepotrivită
statuile stau în poziția lor incomodă
albastre din cauza efectelor
razelor ultraviolete care scaldă orașul
din povestea noastră de iubire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sculptură
- poezii despre noapte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre pictură
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Statuile albastre
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Și-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață.
Aleile deșarte, ca brațe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.
Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopței simfonie.
Statuile veghează și-ascultă-n parc cum cântă
Când luna arde-n aer nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viață și de-o iubire sfântă.
... Mereu lumina ninge; aleile sihastre
Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsămat
Și-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat,
Doar luna lung sărută statuile albastre.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre parcuri, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre sărut sau poezii despre sfinți
De ziua poeziilor mele
n-am murit de deochiul
celebrității ratate din motive
de ochi frumoși ascunși
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
finețea din trandafiri și smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules și
și
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lentile
- poezii despre delicatețe
- poezii despre versuri
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre optică
Suflu
sau fluier în vânt cu putere
din adâncul plămâni
lor le vine greu să tragă
aer prin două nări suflu
să mă conving că în
că mai trăiesc prin versul
meu de largă res
pirație inspirație încă fluier
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt sau poezii despre aer
A nins peste iubirea noastră
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iubire, poezii despre gheață, poezii despre ger, poezii despre viscol sau poezii despre stele
Ce plăcere în munții din țări sud-americane sau scandinave, unde râurile curg virgine și poți să bei din toate izvoarele lor fără riscuri! Dacă în apropiere de Kathmandu sau Barcelona, din râuri nu se poate bea apă, nu e din cauza animalelor, ci din cauza a ceea ce noi aruncăm în râuri.
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri, citate despre țări, citate despre zoologie, citate despre virginitate, citate despre plăcere, citate despre munți, citate despre apă, citate despre animale sau citate despre America de Sud
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre singurătate, poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau poezii despre astre
Din când în când
un membru al echipajului îi striga
ceva căpitanului în limba lor
ciudată pentru pasagerul special
iar el
căpitanul în ținuta lui albă
lua pușca și trăgea
într-o vietate minusculă
pe care numai ochii lui
și ai marinarului care strigase
o putuseră deosebi printre umbrele
verzi și albastre ale pădurii:
vreun pui de crocodil care stătea
întins nepăsător la soare
pe un buștean căzut în apă
lângă mal
sau vreun cormoran care stătea
nemișcat în urmărirea prăzii
în frunziș
pe la ora două căldura era insuportabilă
căpitanul înceta să mai citească
din cărțoiul lui gros
plesnea o muscă țe-țe cu pliciul
își ungea cu ulei arma
câteodată se așeza la o masă
acoperită cu ziare vechi
și scotea mărgele dintr-o cutie de lemn plină
cu mărgele de lemn
apoi se apuca să meșterească mătănii ieftine
luau masa și serveau câteva pahare de whisky
se retrăgeau în cabinele
insuportabile din cauza căldurii
și zăceau în paturi
nu putea fi vorba despre somn
picau în letargie câteva ceasuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre muște sau poezii despre meșteri
Lucrarea d-lui Caragiale este originală; comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor.
Titu Maiorescu în Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Titu Maiorescu despre viață, citate despre prezent, citate de Titu Maiorescu despre prezent, citate despre comedie sau citate despre Ion Luca Caragiale
E trecut
de miezul nopții și eu
stau în pat și număr oile
una e al vecinului de la doi
doi pentru cealaltă femeie
am terminat încet oile din județ
trec la prune sau
sau
sau la florile de prun
noaptea trece de jumătate
beau un țoi de țuică
făcută din prunul de unde
număr florile
nu-mi ajung copacii din livada hajinului
damigeana se golește până la ziuă
prostul are grija oilor mele
numărate de două ori
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre prostie, poezii despre numere, poezii despre miezul nopții sau poezii despre flori
Mergea pe malul
mării unde valurile se spărgeau
cu vechea lor încăpățânare
era urmat de câteva gânduri
care aproape-i săreau în spinare
se uita că putea fi un loc prielnic
pentru a trage mâța de coadă
în vântul cald de contrabandă
părăsise orașul pentru că îi era dor
de gălăgie și de aventuri periculoase
nimeni n-ar vrea să petreacă în orașul
unde nimeni nu se mai îmbătase
de-un veac este anormal și pentru el
să vadă un câine cum rânjea la soare
în timp ce era ars de ultraviolete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre pisici, poezii despre pericole, poezii despre oraș, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre câini
Eugenia Todd
Vi s-a întâmplat și vouă, trecători,
Să aveți o măsea care să vă asigure un continuu disconfort?
Sau o durere sub coaste care nu vrea nicidecum să cedeze?
Sau o tumoare malignă care crește zi de zi?
Astfel încât, chiar și în somnul cel mai profund,
Rămâne mereu prezentă o urmă de conștiință sau fantoma unui gând
Despre măsea, coaste, tumoare?
Tot așa o iubire rănită sau o ambiție îngenuncheată,
Sau o greșeală care ți-a contorsionat viața
Pentru totdeauna, până la sfârșit,
Ca măseaua sau durerea de sub coaste,
Va pluti prin visele tale din somnul final
Până când, la ieșirea din sfera lumii, libertatea absolută
Va veni la tine într-o dimineață ca la un om care pe neașteptate
Se trezește vindecat și bucuros!
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dinți, poezii despre visare, poezii despre superlative sau poezii despre libertate
X2
Se caută, dar nu se regăsesc,
Se văd, dar nu se pot atinge,
Încearcă tot ce e ceresc
Pe timp și clipa ce se stinge.
Trăiesc ca să reflecte timpul,
Cum corpurile lor o cer
Și schimbă ritmic anotimpul
În jocul nostru auster.
Renasc din apă și pământ
La margine de azimut
Și se revarsă în cuvânt
Cu jocul lor frumos și mut.
Sunt doi copii cu ochi de miri,
Ce veșnic stau în colț opus
Și se ating doar din priviri
În răsărit sau în apus.
poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre ritm, poezii despre nuntă, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe, poezii despre cuvinte sau poezii despre corp
Din adâncuri
Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.
Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roșii ca de jar.
Din adâncuri reci de ape,
Sau din peșteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăți doar mie.
Iar prin locuri neumblate
Prin orașe părăsite
Peste morminte uitate
Iți faci prezența prin ispite.
Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre speologie, poezii despre satanism, poezii despre roșu, poezii despre aur sau poezii despre apă
Tresari tulburat
în zori săruți părul sau obrazul
sau umărul dezgolit al femeii
întinsă pe tot patul în somnul ei
te uiți că anul trecut ți-a lăsat
moștenire trei degete de țuică
dintr-o sticlă de un litru și câteva
urme de ruj pe față ca un zvon
de tobe dintr-o urare din miez
de noapte și-un forfot de iubire
răsăritul de soare aduce o pace
bahică după câteva guri luate
cu gândul că azi contează la fel
ca ieri tragi din țigara slabă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre ruj, poezii despre păr, poezii despre prezent sau poezii despre pace
Călător
în lumea virtuală la plierea
spațiului fac o călătorie
în timp trimis să exe
cut
o misiune după re
setare de viață fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboții
făcuți în loc de iubire de copii
de ființe vii muritori de rând
cu viață cu bucurie cu tristețe cu durere
fericiți sau flămânzi
iubitori de cyberspațiu
să-i protejez și să-i scot din beton
sticlă și tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfățișarea lor - par de-a lor -
dar sunt o mașină, nu sunt
o
m
sufletul meu e gol
pentru că nu am suflet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tehnologie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre roboți, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
Omagiu orașelor portuare (Salute To Sailor Town)
Străduțele orașului portuar
Nu-s drepte și n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa și pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber și Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduțele orașului portuar,
Străzile ponosite-ale orașului portuar
Care nu cunosc luxul și nici orgoliul indolent.
Străduțele orașului portuar
Azi își jelesc morții de care la puțini le pasă,
Cei care și-au pierdut viața pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuță din orașul portuar,
Pe străzile cenușii ale orașului portuar,
Care suferă și care-îndură-atâta.
Străduțele orașului portuar
Nu-s mari, bogate sau alintate de vreo zână,
Dar moartea și gloria-n aceste zile
Se plimbă pe trotuarele lor mână-n mână.
Se revarsă foc, cad bombe, dar nu pot frânge
Curajul mândru-n în care trăiesc și se-nfășoară
Oamenii simpli din orașul portuar,
De pe străduțelor orașului portuar,
De pe străzile temerare-ale orașului portuar,
Care știu atât de omenesc și de frumos să moară.
*Poem publicat în revista Punch pe 18 decembrie, 1940.
*In perioada în care " Bătălia pentru Marea Britanie" ( Battle of Britain ) dintre Royal Air Force și Luftwaffe ajunsese la apogeu toate laudele se îndreptau către aviația militară britanică, marina fiind cumva neglijată. Acesta e motivul pentru care Cicely Fox Smith a atras atenția asupra marinarilor, în special al celor de pe navele comerciale care înregistrau mari pierderi de vieți și care sufereau cel puțin la fel de mult.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi, poezii despre Marea Britanie, poezii despre zile sau poezii despre război
Așteaptă întoarcerea lui
din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianță suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulțumiri când așezi
altă cărțoaie cumpărată recent
și butoiașe sprințare umplute
cu vinuri alese ori țuici
de tulburat minți și inimi
într-un colț în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învățături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mișcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniță căutând
comoara din spatele cărților
nu îndrăznește să-l întrerupă
știe că el se transformă
recucerește anii pierduți
întâi își recapătă graiul
vocea prinde acorduri de bach
sau mozart și somnul
îl prinde în chingi
rânduri de cuvinte se perindă
învălmășite în ochii semideschiși
citește printre rânduri ca un tânăr student
băutura îi fixează cartea în adâncuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre învățătură, poezii despre voce, poezii despre vin, poezii despre tinerețe, poezii despre studenție sau poezii despre păianjeni
Glossă pentru îndrăgostiți
Pierduți în nopți cu plină lună,
Mereu ținânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiți trec pe alei.
Doar luna-și varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de șoapte.
Pierduți în nopți cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund și azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminți, sub dulci îmbrățișări,
Vor fi-mpreună până-n zori.
Mereu ținându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
Pe bănci de lemn pictate-n gri...
Numai bătaia inimii
Se-aude grav și sacadat.
Atâția tineri s-au plimbat
Pe sub coroanele de tei...
Pe bancă, au rămas doar ei.
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Vor trece pruncii lor, ca ei.
Perechi de-ndrăgostiți cuminți,
Mereu la fel de fericiți.
Cântec de flaut trece-n noapte...
Cad flori de tei îmbrățișate,
Mai suflă vântul și... tresar,
Apoi, la tâmplele de jar,
Îndrăgostiți trec pe alei...
Poete, vino dacă vrei!
Pictează fericirea-n vers!
Nectarul vieții l-ai cules?
Privește-l, ia-l din ochii lor!
Un roi de fluturi trece-n zbor
O zbatere de gene, poate,
În rest tăcere... lună... noapte.
Doar luna-și varsă în tăcere
Ploi de dorinți și visul cerne
Lumina-n muguri de cenușă...
Deschide-a sufletului ușă!
Nu-nnoura cu lacrimi azi
Coroanele de jad din brazi,
Ci lasă-i cale să coboare
Precum un râu, spre teiu-n floare.
Deasupra lor aleasă miere
Își varsă laptele de stele.
Pe bancă văd dormind cuminți
Însângerați de-a lor dorinți,
Doi tineri blonzi... Stau mână-n mână
Și rodul dragostei adună.
Deodată-i lumea tei în floare
Și plouă flori de tei din soare.
Pe când în suflet li se zbate
Un fluture pribeag de șoapte
Pe banca de sub tei se-așează
Și ca un prunc firav visează.
La tâmple râuri de argint
Se scurg... Tu nu ai socotit:
Întoarce-ți-vă amâdoi,
Sub teiu-n floare, numai voi.
Un tainic univers de șoapte,
Clepsidra cioburilor sparte,
Zarea tăiată în felii,
Timpul din care nu mai vii,
Lumină și întunecare
Și lacrimă și întristare,
Vor fi doar amintiri cândva,
Iar teiul... nu va exista.
Un tainic univers de șoapte,
Pe când în suflet li se zbate
Deasupra lor, aleasa miere,
Doar luna-și varsă în tăcere.
Îndrăgostiți trec pe alei
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Mereu ținându-se de mână,
Pierduți în nopți cu plină lună.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre râuri
Locul adevărului
era undeva între cer și pământ
acolo se topește soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer și pământ se cuibărește
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reușim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde ești dacă nu-i cerul?
poți să înoți și să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simți nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spațiul
și dacă pășești dincolo de linie
ești un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
ești vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simți cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
și plutești deasupra ta?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre religie, poezii despre fericire, poezii despre femei, poezii despre albastru, poezii despre adevăr sau poezii despre înot
Ca și cum toată strada, împreună cu mahalalele din jur, veneau din când în când să lase câte o amintire pe fetrul așezat în vitrină. Treceau, iscăleau, apoi își vedeau de drumurile lor mai mult sau mai puțin șerpuite. Se mai întorceau sau nu. Își păstrau fotografiile sau nu. Și Franz înțelese că trebuie să clădească această vitrină cu responsabilitate, de vreme ce, în jurul său, oamenii aflau uneori prea târziu importanța unei clipe pe care aparatul său o făcuse nemuritoare.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre responsabilitate, citate despre promisiuni, citate despre fotografie sau citate despre amintiri