Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

ADU-MI-TE APROAPE!

Adu-mi-te... Adu-mi-te aproape,
Minune întrupată, să-mi fii scut!
Sunt trubadurul care nu mai poate
Să îți aștepte ultimul sărut.

Am obosit, cântând prin căi lactee,
Să fiu de zei și îngeri ignorat,
Căci m-am născut spre-a te iubi Femeie...
De-acest păcat nu voi să fiu iertat!

În drumul meu sihastru către cruce
Am fost sortit, Aici, să te-ntâlnesc.
Adu-mi-te cât încă mai pot duce,
Povara unui suflet omenesc.

Căci mai 'naite poate-am fost o floare,
Pe care, sărutând-o, lăcrimai.
Sau poate că am fost privighetoare
Și cântecul din rai îmi ascultai.

Poate cândva ai fost, și tu, o stâncă,
Eu veșnic val care te mângâia.
Sau poate-ai fost prăpastie adâncă
În care-ai strâns toată durerea mea!

Poate ți-am fost, la zi de sărbătoare,
Un dar neprețuit, iar tu - altar.
Sau poate doar o frunză oarecare
Din cel mai maiestos trup de stejar.

Ești, sigur, zămislită din lumină.
Nu vreau să mai rămân un singur gând.
Sau poate amândoi suntem de vină,
Că viețile petrecem rând pe rând.

Te-am regăsit, Acum, în astă lume.
Și-n acest rai, pe globul pământesc
- Unde Destinul ne-a adus anume -
Numai de tine simt că-mi amintesc.

Minune întrupată în Femeie,
Adu-mi-te aproape să-ți fiu scut!
Și tot ce e, ce-a fost ori va să fie,
Să le topim pe toate-ntr-un sărut.

Daniel-Petrișor Dumitru

în Cont Facebook (29 august 2020)
Adăugat de Daniel-Petrișor DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Numai pe ea, pe ea să o iubești!

Te-am alungat din gândurile mele,
Te regăseam în fiecare pas.
Te-am căutat întruna printre stele...
În mine-ai fost, mereu, suflet gingaș!

Printre atâtea trupuri efemere,
Sunt dorul unui suflet rătăcit
Care, nicicând, n-a încetat spere
Că-n tine va găsi ce a dorit.

Îmi ești altar și templu deopotrivă,
Păcatele iubirilor îmi ești.
Aud, în gând, o lacrimă ce-mi strigă:
"Numai pe ea, pe ea să o iubești!"

Piatră nu sunt, deși mă voi o stâncă,
Nu sunt nemuritor pe-acest pământ.
Durerea mea-i atâta de adâncă,
nici Iubirea nu mai pot s-o cânt.

Degeaba-s zămislit din praf de stele,
Întregul Univers s-a năruit.
De așteptări, poverile mi-s grele,
Cu amintiri nu poți fi fericit!

În drumul meu sihastru către Cruce,
Mă-ndrept cu amintirea ei în gând.
Acolo unde trupul mi se duce,
Vor fi doi ochi, iubindu-mă, plângând...

Daniel-Petrișor Dumitru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

... Aș vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, intr-o noapte mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață

fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
tremuri nu ți-am interzis

Doresc trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc

Trecutul e o poveste ce-mide veste
prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una că tine dacă mai este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dorințe

Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,

Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.

Dar, ce-aș putea iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?

Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine consult?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Aș vrea să te cred, dar... Mi-e teamă să nu fie doar un capriciu de-al tău, unul trecător...
Lucian: Poftim?! Lia, ți-am mai spus pentru mine, tu nu ești deloc doar un capriciu trecător... În plus, ce fel de capriciu trecător ar putea fi, după mai mult de opt ani?! Te rog, sunt cel puțin opt ani...
Lia: Ba da, ar putea fi. Poate din cauză eu am fost singura care te-am respins mereu, te-am refuzat, nu ți-am acceptat prietenia... Presupun că nu erai obișnuit să fii refuzat. Îți plăcea obții totul, așa cum îți doreai tu. Încă îți place acest lucru.
Lucian: Nu, nu-i din cauza asta! E adevărat că-mi displăcea să fiu mereu refuzat, însă nu ăsta-i motivul pentru care m-am îndrăgostit de tine.
Lia: Sau poate crezi astfel, doar pentru că tu ești comandantul și ți se cuvine tot ce-ți dorești.
Lucian: Grozav! E ultimul lucru pe care aș fi dorit -l aud în acest moment, de la tine sau de la oricine altcineva! În plus, n-are absolut nici o legătură. Când te-am cunoscut pe tine, nu eram nici un fel de comandant, al nimănui și nici nu aveam habar că voi fi vreodată. Că poate îmi doream acest lucru, e cu totul altceva...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu vreau

Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred totul are-un cost.

Nu vreau să-mi fie teamă ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.

Nu vreau nici compar, nici măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.

De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De ce nu vii?

"De nu vii de pe cărări străne
-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut râdă în neștire
Și-un Dumnezeu cheme lăcrimând?...

De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
și Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg!

De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,
cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut râdă în neștire
Și-un Dumnezeu cheme lăcrimând?"

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Am fost blestemată de zei

Am fost blestemată de zei,
mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.

poezie de (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tăceri

De-acum ai s-asculți doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-și tacă prin lume durerea.

Va fi o tăcere-nghețată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înțeles niciodată.

Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin pași ce ne-aduc alinare.

Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-așterne tăcerea,
speranța fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.

Și, poate, în vieți de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu și fără hodină.

Dar, totuși, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credința în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ți-am spus că te-aștept și voi face-o.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Să vreau...

Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.

Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.

Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.

poezie de din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost...

Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.

Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.

Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.

Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.

Am alergat de când mă știu pe lume
De omul rău și de singurătate
Și am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.

Am tot strigat pân-am pierdut și glasul,
Fără urechi ori ființe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am și tăcut când soarta a fost crudă.

...

Am să mai fiu măcar o bună vreme
Și câtva timp, să nufie dor;
Mă rog la voi – păstrați-mă devreme,
Să nufiu târziu când am să mor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranta

Nu ma simt singur acum,
Nu pot explica foarte bine,
Impart cu tine acelasi drum,
Te iubesc Iuliana, si e ca si cum
M-am nascut sa fiu parte din tine.

Esti familia mea, sunt barbatul tau,
Sper sa iti fiu mangaiere,
Aproape de tine la bine si rau,
Pentru rostul iubirii si farmecul sau,
Voi fi ce-ti doresti, tu doar cere...

Copiii tai vreau sa -i privesc ca ai mei,
Putere sa am sa te pot ajuta,
Ti-a fost viata test, multi ani au fost grei,
Din brate -oi lupta, chiar sa sara scantei,
Iubesc sa fiu paznic in inima ta.

Nu vreau sa iti fiu un pas inapoi,
Ci numai un pas inainte,
Destinul ni-l scriem de azi amandoi,
Caci drumul e sfant cand pe dansul sunt doi,
Amintiri, iubire si imbratisari,
toate sfinte...

poezie de
Adăugat de Vlad BSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O femeie

Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.

Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.

Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.

Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?

Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Și în viața mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.

Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă

Am fost ploaie, curcubeu,
Renașteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.

Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbușit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.

Am iubit și-am fost iubită,
Am visat și-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.

Și sfârșit și început,
Și tristețe, bucurie,
Și nimic și tot ce am vrut,
Și-am fost cuiva poezie.

Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Și sătulă și flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.

Am fost ciob și nestemată,
Și săracă și boemă,
Am fost viață întâmplată
Și din piatră și din gemă.

Și adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Și-am rămas tot iubitoare
Când țipam din toți rărunchii.

Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.

Ast-am fost, și mai sunt încă,
Om cu bune și cu rele,
Am fost val, am fost și stâncă,
O femeie printre ele.

poezie de (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Povață

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viață
Îți pare totul searbăd și anost
Mai bine ascultă acum a mea povață
Și fii din nou așa precum ai fost.

Și spun aceste lucruri cu emfază
Și fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deși, în sinea ta, tu îți dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Și că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

Eu știu ce zic, nu sunt elucubrații,
Căci viața are ritmul trepidant,
Și ea ne scoate-n cale noi tentații,
Iar cursul ei este mirobolant.

Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu ești nicidecum năpăstuită
Și nu uita zicala cunoscută,
viața trebuie din plin trăită.

poezie de (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Elena Lupu

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Rodica Elena Lupu
Petre Prioteasa

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singursimt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
mă usuc de dorul tău.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei -i dăm glas:
Hai uităm că ne-a fost greu, piară piaza rea,
mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Și... (despre noi)

Motto:

Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...

Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"

Și mă dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las știi de mine... deși la fel mă perpelesc!

Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.

Nu pot să fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper să îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
-ndepărtezi gândirea fadă... simți ce dragoste-ți nutresc!

Și vine totuși și finalul... îl tot aștept să vină acum!
Vreau înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără să vreau... așa cum mi-a fost scris să fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul noilor poteci

Aleg potecile întunecate,
aleg să nu te văd, să nu te simt,
aleg plec departe și să mint,
și căi mai noi și, poate, neumblate.

De-acum voi fi un suflet singuratic,
voi fi cum n-am mai fost, dar vreau să fiu,
voi căuta, în viață, alt meniu,
voi fi ascuns și rău, voi fi sălbatic.

Iar tu vei ști de ce, vei înțelege,
dar nu vei mai putea veni la mine
cu vorbe sau cu litere din lege,

căci ai greșit, nu te-ai putut abține
și ai călcat poruncile divine,
iar eu... ți-am spus deja ce voi alege.

sonet de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)

Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!

Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!

Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!

Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!

Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea ... mă cerți!

Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!

poezie de (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 63 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Răzbunare

Vreau cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau cred mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu strigi în urma mea, eu să numai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi plec departe
Vreau să-ți fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferință, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau -mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Și să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook