Vinului meu

Cânt pentru vinul meu
din timpuri de pace,
când funcţonarii şi perceptorii nu-mi bat în uşă.
Conducătorul este luminat şi onest,
miniştrii lui modeşti şi de încredere.
Respectând legea, proprietatea şi regulile curtoaziei,
oamenii n-au motive să se perinde prin tribunale.

După trei ani agricoli buni şi nouă ani de strâns provizii,
hambarele sunt pline ochi de grâne,
iar bătrânii nu mai trebuie să muncească.
Spicele grele, aplecate sub greutate, aşteaptă culegătorii.
Pe drumuri armăsarii se întorc seara acasă,
bălegarul lor îngraşă ogoarele.

Nobilii, de la cel mai înalt rang până la cel mai mic,
iubesc oamenii obişnuiţi,
răsplătind pe fiecare după meritele lui,
educându-i, aşa cum educă părinţii copiii.
Cei care desfid legea şi-aleg drumurile fărădelegii
sunt pedepsiţi cu severitatea pe care o merită;
totuşi, nimeni nu râvneşte la proprietatea altuia.
Închisorile sunt goale,
iar de Ziua Solstiţiului nu se pronunţă sentinţe.

Toţi ating vârsta de optzeci sau nouăzeci de ani,
şi părăsesc această lume numai din pricina bătrâneţii.
Compasiunea conducătorului se revarsă egal peste toate fiinţele.

poezie de Cao Cao, 155-220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul celor şapte paşi

Oamenii ard vrejuri de fasole fierbând boabele,
Boabele de fasole jelesc cu lacrimi amare:
Dacă am fost născute de aceeaşi rădăcină,
Atunci de ce ne torturezi fără milă?

*Această poezie celebră a fost scrisă în perioada Celor Trei Regate, când peste regatul Wei Domnea Cao Pi, fratele lui Cau Zhi. Cao Pi, suspectându-şi fratele c-ar vrea să-i uzurpe Puterea l-a adus în faţa tribunalului unde i s-a ordonat să compună un poem în şapte paşi în care să-şi dovească nevinovăţia. Cao Zhi a produs poemul de mai sus, iar fratele acestuia, Cao Pi, impresionat, l-a iertat.
În catrenul de mai sus fiecare vers are şapte cuvinte.

poezie de Cao Zhi, 192 – 232, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinezii sunt de părere că "Bărbatul trebuie să-şi ia o nevastă care să aibă jumătate din vârsta lui plus şapte ani", dar asta înseamnă să o schimbe mereu. Dacă de exemplu îşi ia nevastă la 20 de ani, îi trebuie una de 17 ani. După doi ani, el are 22 de ani, nevasta 19 ani, dar regula îi cere să aibă o nevastă de 18 ani, deci alta. Şi tot aşa.

aforism de Cristinel Mortici (30 august 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi broasca ţestoasă trăieşte mult

Deşi broasca ţestoasă, binecuvântată cu puteri magice,
trăieşte mult, într-o zi tot va muri.
Dragonul poate zbura deasupra ceţii,
dar în final ajunge ţărână, colb.
Bătrânul armăsar care zace-n grajd
mai aspiră încă la un galop sănătos peste şesuri.
Eroii ajunşi la anii bătrâneţii
nu încetează s-aspire la glorie.
Dacă tu vei trăi mai mult sau mai puţin decât alţii,
nu ţine doar de pronia cerească.
Cine mănâncă bine şi este vesel,
îşi poate prelungi viaţa.

poezie de Cao-Cao, 155 - 220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, te rog, oamenii care sunt cu adevărat interesaţi de bani nu sunt interesaţi de afaceri, ci de politică. Când vine vorba de bani, politica e afacerea cea mai rentabilă. După cum, oamenii care sunt cu adevărat interesaţi de politică nu e nici pe dracu poporul ci sunt cei care au bani, oamenii de afaceri. Iată de ce spun că diavolul asta numit politică, inventat cu mai bine de 2000 de ani în urmă trebuie să dispară. Doar o lume plină de nebuni şi descreieraţi ar putea face aceeaşi greşeală timp de 2000 de ani şi să continue ca şi cum ea ar fi vreun bine social. Tu lasă politica şi află-te pe tine, pentru că boala asta a puterii minţii nu a eliberat pe nimeni din ghearele gândului.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La origine, zorabul nu-i altceva decât o pisică hrănită cu diverşi hormoni, având proprietatea de a o readuce la starea de sălbăticie şi de a o face într-atât de fertilă, încât o pereche de zorabi se înmulţeşte de optsprezece ori într-un an de zile. După doi ani, cuplul primordial numără aproape 648 de descendenţi. După trei ani, în condiţii normale sunt 11.664, iar după patru ani numărul lor se ridică la 209.952. Or, un zorab trăieşte mai mult decât o pisică: tot în condiţii normale, expectativa este de treizeci şi patru de ani, în timpul cărora o singură pereche de zorabi poate avea 1.224 de descendenţi. Un zorab-femelă naşte pentru prima oară la vârsta de opt luni.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea împroşcată cu venin

După ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin.

Cei sortiţi, de dorm, se ştie
Privilegii fac prin legi,
Culeg sudoarea din crengi
Din a noastră osârdie.

Doamne, spun cu întristare:
Numai din chenzina lor –
Pe masa orfanilor
Ar sta niţică mâncare.,

O pâine sau un covrig,
Un pled simplu de-nvelit
Când gerul vine cumplit
Să le pună-n oase frig.

Asta-i oare demnitate
La care să ne-nchinăm?
Alte voturi să le dăm, –
Pentru ce-n astă cetate?

Câinii buni, sunt câinii răi,
Apărând vatra cu drag,
Câinii-aceştia de-nalt rang
Sunt peste turmă călăi.

Am crezut că or să fie
Demni, cinstiţi, încrezători;
Ne cuprind negri fiori,
Când ne bagă-n letargie.

Sufletele sunt ciuntite
Tot păşind din greu în greu,
Aşa vom purta mereu,
Inima pusă-n cuţite?

Că de ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puţini te simt cine eşti cu adevărat. Iar cei puţini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulţi care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor şi, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în aşa fel încât să învingă şi să-şi păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile şi de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada carelor de luptă

Căruţe huruind şi zăngănind,
cai fornăind şi nechezând,
recruţi mărşăluind, fiecare cu arc şi săgeţi la şold,
mame şi taţi, soţii şi copii alergând să-i vadă cum trec –
de-atâta praf nu se mai vede podul Xian-yang!
Şi familiile-îmbrăcându-se-n grabă, călcând c-un fel de mânie,
blocând drumul şi plângând –
ah, sunetul bocetelor se ridică drept în sus, asaltând cerul.
Şi un trecător întreabă, " Ce se întâmplă?"
Binevoitor, un oştean răspunde, "Asta se întâmplă-întotdeauna.
De la vârsta de cinşpe ani unii sunt trimişi să păzească nordul ţării,
iar uneori chiar la patruzeci de ani mai trudesc în vest pe fermele oştirii.
Când părăsesc satul, şoltuzul trebuie să le lege acoperământul capului;
când se întorc, albiţi de ani, ei încă păzesc frontiera.
La avanposturile frontierei curge destul sânge pentru a umple un ocean,
iar visele de cucerire-ale Împăratului iubitor de război n-au luat sfârşit.
Oare el n-a auzit că în ţinuturile Han, la est de munţi,
sunt două sute de prefecturi, mii şi mii de ţărani,
unde nu cresc decât ciulini?
Chiar şi-acolo unde o femeie e în stare să folosească sapa şi plugul,
recoltele parnişte zdrenţe pe ogoarele ale hazardului.
Pentru oamenii din Qin e şi mai rău; fiind buni luptători
sunt mânaţi de la o luptă la alta, ca nişte câini sau cocoşi.
Chiar dacă trebuia să vă răspund la întrebare, domnule,
poate nu e bine că mi-am exprimat şi resentimentele.

Dar vorbind despre această iarnă, de exemplu,
trupele din Guanxi nu au fost încă demobilizate,
iar perceptorii îi presează pe toţi să achite impozitele pe pământ –
impozite pe pământ! – de unde se presupune c-ar trebui să vină banii?
Adevăr vă spun, e o mare nenorocire-n aceste zile să creşti un băiat,
e de dorit să ai în casă doar fiice;
cel puţin pe o fată o poţi căsători cu vecinul,
un fiu e născut doar pentru a muri, iar trupul lui se pierde-n ierburi.
Aţi văzut, domnule, ţărmurile de la Kokonor?
Brazde, brazde de oase albe zac acolo, neîngropate.
Stafiile zilei de azi lăcrimează, iar stafiile zilei de ieri jelesc,
Sub cerul mohorât, cu nori de plumb, vocile lor strigă în ploaie.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie a pace...

Sunt cel mai fericit din lume!
Cineva mi-a făcut încredere
Aşa, cum se cuvine
Unei persoane decente, ca mine!

În lumea mea mă simt cel mai bine,
Acolo nu am nevoie de legi,
Care să nu-mi convină!
Voi fi destoinic!
Am răspundere:
Să fiu atent
Cu mine!

Aşa e, şi totuşi,
Mă îndeseşte o lume,
Nu-mi dă pace!
Mă iscodesc ochii lor misterioşi,
Mă năpădesc vârcolacii!

Aleargă în fugă,
Claie peste grămadă,
Dau buluc,
Se îmbrâncesc,
Ca să vadă:
Cât aş mai avea răbdare,
Să le duc colacul lor greu
Pe a mea spinare?!.

Ei, şi?... Nu au ce face!..
Se scutură pomii
De reci promoroace!
Adie vântul
A vlagă nouă,
A pace!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de Paşte

Toţi copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Şi părinţilor le cântă,
Învierea lui Hristos.

Şi la masă, ciocnesc astăzi,
Toţi copiii cei cuminţi,
Ouă roşii şi pestriţe,
Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici,
Căci ei ştiu că lui Hristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii,
La copiii care n-au.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt izvorul de schimbare pentru mine şi pentru cei din jurul meu, eu sunt cel care decide, eu sunt cel care sufăr, eu sunt cel care mă bucur, şi nimeni nu îmi poate spune cum trebuie să fiu şi ce trebuie să fac, ce este în mine este cu mult mai puternic decât ce este în lume, aşa m-am născut şi asa am să mor, precum un meteorit care a făcut din noapte zi, ca mai apoi să se stingă la orizont.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii

Planeta scrâşneşte şi e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-şi asumă acest trecut.

Bătrânii nu-şi mai găsesc locul ca inşi,
În dispută cu tinerii sunt învinşi,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".

Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înţelegem şi nu îi ajutăm.

Bătrânii-aceştia de ani vlăguiţi,
Mulţi dintre ei bunici sau numai părinţi,
Când cu vârsta, ajung puţin decrepiţi,
Sunt discreditaţi, respinşi sau umiliţi.

Au muncit o viaţă cu râvnă şi sârg,
Şi când timpul lor se-apropie de-amurg,
Sunt abandonaţi şi duşi la azile,
Sau singuri in case, se sting cu zile.

Fiinţe, ca parte a lumii ce sunt,
Îşi duc ruşinea de bătrâni pe pământ,
După ce ani la rând măsura şi-au dat,
Lăsându-ne un prezent clar şi-nzestrat

poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologia nu reprezintă nimic. Ceea ce este important este să deţii încredere în oamenii din jurul tău, să crezi că ei sunt, în esenţă, buni în domeniu şi inteligenţi, iar dacă le dai uneltele necesare, vor construi lucruri excepţionale. Nu uneltele sunt cele în care trebuie să ai încredere - uneltele sunt doar unelte. Ele funcţionează sau nu. Oamenii sunt cei în care poţi avea încredere sau nu.

citat din Steve Jobs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu nobleţe spirituală, adică cei ale căror afinităţi izvorăsc din virtute. În acelaşi fel îşi doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute;şi oameni de virtute ei sunt în însăşi esenţa lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt (pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale). Prietenia lor durează atât timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Şi fiecare dintre ei este bun atât în mod absolut, cât şi în raport cu prietenul său, căci, oamenii cu nobleţe spirituală sunt nobili în sens absolut şi în acelaşi timp utili unii altora. E de la sine înţeles că asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind puţini. Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât şi prin celelalte trăsături, şi în toate privinţele fiecare primeşte şi oferă celuilalt acelaşi lucru sau ceva asemănător, aşa cum trebuie să fie între prieteni.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Ani!

A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut şi facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieţii cât mai uşor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii şi-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalţi, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.

Copiii cresc repede fără să ştie,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtaţi sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunşi în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem duşmani,
Majoritatea vom petrece şi fără mulţi bani,
Mulţi, dar nu toţi vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înţelegere, pace şi fericire,
Să încercăm să fim mai buni în fiecare an,
Şi fiecare dintre noi să ajute, chiar şi pe duşman.

Viaţa este calea spre eternitate,
Şi fiecare an este un pas,
Câţi oare dintre noi, în realitate,
Ştim cât timp sau paşi, ne-a mai rămas?

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Se apropie iar ziua mea şi iar n-o să-mi spui La mulţi ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deşi, ştii foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbeşti cu atât te pironeşti şi mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ţi înrădăcinezi poveştile
În timp ce dorm, aşa de dragul distracţiei la miezul nopţii
Când tu crezi că nu ştiu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îţi lipeşti urechea de inima mea şi începe să ningă
Îţi place să auzi viscolul cum îţi îmbată mintea
Şi-atunci lupii din păduri, dar şi cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneşi a sfârşit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găseşti un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat că toţi aceştia sunt morţi
Şi-aş vrea să-i întorc aşa cum se întorc zăpezile pe uliţele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an să fie ziua mea
Cred că şi ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă statele cucerite, aşa cum am arătat mai sus, sunt obişnuite să trăiască după legea lor şi în libertate, ele pot fi stăpânite în trei feluri: întâi să fie distruse; al doilea, să mergi şi să te aşezi acolo; iar al treilea, să fie lăsate să trăiască după legea lor, luându-le, însă, o parte din venit şi punând o administraţie restrânsă, care să le ţină prietene.

Niccolo Machiavelli în Principele, V. În ce fel trebuie guvernate oraşele sau principatele (1513)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

NIHIL SINE DEO ?

Sunt doar unTaur, dar n-am fost viţel
şi nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii niţel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
să fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoşani,
aşa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timişoara,
e din Dobreşti, ce Bara-Bara-Bara,
că doar n-om fi cu toţi din Bucureşti,
să prindem funcţii cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e şapte case
şi nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
să măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiţi cu-n ochi şi eşti într-o ureche,
ai ochelari de cal, căluş în gură,
de ce nu ieşi s-aştepţi la cotitură?
Întreb retoric, nu vreau un răspuns,
că cei de sus, se-nchină şi mai sus,
şi ne-aşezăm supus peste supus,
sperând s-ajungem până la Iisus...
Şi sigur vom ajunge, da-n sicriu,
şi ştiu prea bine, că degeaba scriu,
mai ştiu că dacă n-ai încă doi ani,
nu trebuie să-ţi dea guvernul bani,
eşti un mucos, care te pişi pe tine,
peste doi ani, o să trăieşti mai bine,
bine'nţeles, de n-ajungi la spital,
acolo e cel mai sordid local,
ţi-e frică să te mai îmbolnăveşti,
vitezele salvării-s ca de dric,
şi-i o minune dacă mai trăieşti,
când dă cafeaua-n foc, peste ibric,
şi fac friptură din copilul mic,
când acul de seringă-i singular,
când stetoscopul este secular,
când medicii învaţă la fe-fe,
şi fac sterilizarea-n nes-cafe,
când omul este animal de turmă,
când viaţa lui, cu zile i se curmă...
Cu-n secol cred că am rămas în urmă!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi frumuseţea fizică se va sfarsi. Tot ce va rămâne este nobleţea sufletului care nu poate fii cumpărata cu nicio avere din lume. Fii orgolios de curajul de a fi adevărat în această lume a fericirii editate şi a frumuseţilor goale pe dinăuntru. Trăieşte în căutarea realizărilor care te îmbogăţesc spiritual. Fii cel mai frumos om pe care îl cunosti, pentru că oamenii cu adevărat frumoşi, sunt cei care reflectă în exterior, toată frumuseţea care se revarsă din interior. Fii cineva care luminează lumea altuia prin lumina şi energia pe care o emani. Frumos este sufletul simplu!

Ioana Creţu în Şoapte (pubicat 31 o7 22) (13 iulie 22)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!