Doamna din miezul nopții
Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
și a pornit să cosească iarbă uscată
nu obosește Doamna din miezul nopții
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-și coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă ițele din nopțile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
și viața ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul și își invită părinții
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
și o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
și trist că părinții îl refuză
Doamna din miezul nopții deschide ferestre
și Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce așează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre copilărie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre rai
- poezii despre miezul nopții
Citate similare
Ferestre deschise
O noapte cu vise
Ferestre deschise
S-aude un cor
Un înger trecator
Se uita pe fereastra
Si vede un suflet obosit
Dormind la piept
Cu pasarea maiastra
In zana ea s-a transformat
A luat harpa s-a cantat
Un cantec de iubire
Rasuna-n adormire
S-aude un trecator
Un inger iubitor
Cu harpa cea din vis
El pleaca-n paradis
Si ma trezesc din vis
Si eu iubesc....
Sant tot in paradis
Dar m-am tezit
E doar... un vis!!!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Legături
Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre munți, poezii despre marină, poezii despre lumină sau poezii despre infinit
Cameră de hotel, etajul al 12-lea
Azi dimineață am urmărit
un elicopter învârtindu-se ca o insectă rănită
în jurul Empire State Building-ului, acel
burghiu de dentist enorm, pentru a ateriza apoi
pe-acoperișul de pe clădirea zgârâie nori a PanAm-ului.
Acum, din ținuturi străine,
sosește miezul nopții. Întunericul lui vulgar
este împușcat de milioane de ferestre luminate, toate
la înălțime și de partea cealaltă.
Dar miezul nopții nu este
atât de ușor de învins. Întins pe pat, între
un aparat de radio și un televizor,
aud convulsii războinice vibrând prin
viroagele și canioanele sclipitoare-ale marelui oraș
mașini de poliție și ambulanțe în plin iureș
spre oasele rupte, spre țipetele guturale
din apartamente fără apă caldă, spre glazura
de sânge de pe trotuare.
Frontiera nu este niciodată-n altă parte.
Și nu există baricade
care să poată ține miezul nopții departe.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre televiziune
- poezii despre sânge
- poezii despre stomatologie
- poezii despre radio
- poezii despre prezent
- poezii despre polițiști
- poezii despre oraș
Se apropie miezul
zilei sau nopții unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi
naționale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -
toate gesturile de mulțumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
și se apropie de ecran
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre roboți, poezii despre mulțumire, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre femei
Un țăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână și zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă și o urmă în tăcere.
Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țărani, citate despre tăcere, citate despre sat, citate despre moarte, citate despre frică sau citate despre bătrânețe
Poartă
Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre simbolistică, poezii despre seducție, poezii despre portrete sau poezii despre poezie
Apre Stele
Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârșitul gândului și existenței
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenței.
Și chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veți simții doar noaptea rar în acele triste vise
Sute mii de ani vor trece și de sus vă voi privi
Cum din viață faceți moarte și din vii faceți stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Și vom fi mulți pe acel cer eu și tu și voi și noi
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre moarte
La miezul nopții va cădea o stea
la miezul nopții va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine liniște senină,
chemând dorința de mine să vină...
la miezul nopții am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet și-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de șoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce știu că tu nu poți să-mi dai,
cerând iubirea-ți, desi știu că n-ai...
la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...
poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ninsoare, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Tangoul
Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopții, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.
Era o tavernă cu ferestre scunde,
noi dansam tangoul fără spectatori,
muzica viorii ne purta oriunde
sufletele noastre se-mbătau cu flori.
Flori de iasomie din grădini uitate
pe un țărm de mare fără început
care mai păstrează ludice păcate
din iubiri rămase pe un colț de lut.
Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,
la apus de soare, să le pun în pat,
sau la cingătoare, să ne facem brâuri
care să ne scape de un vechi păcat.
Am comis păcatul seara pe răcoare,
la-nceput de vară, pe un pat cu flori,
visurile noastre, smulse din izvoare,
ne duceau aiurea, dincolo de nori.
Ne curgea prin sânge râu cu apă vie,
setea de iubire ne-arunca-n delir,
trupurile goale, adâncite-n vrie,
din străfundul nopții sorbeau elixir.
Astăzi doar ecouri se întorc, fragile,
să redeseneze încă un tablou,
cu miresme aduse-n cântec de sibile
din intimitatea unui vechi tangou.
Lunga neuitare retrezește-ndată
doruri revenite-n margine de vis
unde tu, iubito, din trecut plecată,
îmi aduci în suflet magic paradis.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre muzică, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre vioară sau poezii despre uitare
* * *
N-am putut s-adorm cu-această lună plină bântuindu-mi patul!
Mi se părea că aud aici, acolo, pretutindeni
voci tremurătoare strigându-mă pe nume!
Am strigat neputincioasă către fantoma de aer " Vino!"
Când se va întoarce în brațele mele,
Îl voi face să simtă ceea ce nimeni n-a mai simțit vreodată:
Pe mine absorbindu-l,
Așa cum lutul oalei uscate absoarbe apa.
NB. Tzŭ-Yeh sau Tzu Yeh a fost o curtezană ceva similar termenului japonez de "geisha",
o persoană instruită să întrețină nobilimea cu poezii și muzică de calitate care a trăit pe timpul
dinastiei Jin ( cca 400 î. e. n). Este cunoscută și sub numele de Doamna Nopții sau
Doamna de la Miezul Nopții. De altfel, poeziile ei mai sunt numite și "cântecele de la miezul nopții".
După părerea unor literați de marcă, ea a avut o importantă influență asupra mișcării literare
numite modernism englez.
Oricum, dincolo de curentele literare, dacă e să-l credem pe Michael R. Burch, asupra anumitor poeți,
cum ar fi Li Bo ( Li Po) sau Ezra Pound, a avut în mod sigur.
poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre prostituție sau poezii despre mișcare
Luna plină roz
April s-a copt, chiar de-i răcoare,
Iar pământu-i o pătură de floare;
Culorile, puternice, strălucitoare
Au molipsit și Luna schimbătoare.
Doamna nopții, iarăși, s-a-mplinit,
Doar că Luna Nouă a mai suplinit,
Într-un trusou roz-sidefat s-a gătit
Și pe pași de vals săltăreți a țâșnit.
Printre stele, parcă-i înger colorat,
Iar cu lumina magică ne-a siderat,
Chiar dacă răsare, abia pe inserat,
Este muză și astru' cel mai venerat.
Doamna nopții s-a-mplinit, din nou,
Și colorată-n roz pare a fi un cadou,
În zori va dezbrăca ineditul trusou,
Metamorfozat în poeme, ca tablou.
poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vals, poezii despre superlative sau poezii despre roz
Totul
Sunt o picătură din miezul pământului
și un strop de apă din roua dimineții,
curg anii precum secundele
și viața nu are niciun sens.....
totul este nimic și nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
și fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esența vieții,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinți de iubire,
pământul se zdrobește de durere
și de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputința iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un cățel ce stă-n mijlocul străzii,
așteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu știe că-i făcut din apă și pământ
și nu cunoște mila...
Sufletul Universului aleargă-n
inima radiată a necunoscutului
vărsând Lumina peste Terra,
crezând că oamenii vor înțelege.....
că știu totul și nimic,
ei sunt totul și nimic în Univers,
sunt cuprinsă de tristețe
când privesc suferința planetei
și neînțelesul om
ce aleargă de colo-colo
și nu produce nici cât o frunză
pentru eterna viață!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii sau poezii despre suferință
Vine Crăciunul, porniți colindători
De moș Ajun pornesc colindători
Prin munții de nămeți făcând cărare,
Atâția pui de om porniți prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.
Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopții
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătorește, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toții.
Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopții cocoșul s-a trezit
Că a dormit prea mult își face singur vină
De la copii învață a domnului colindă
Și-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Și mii de-mpintenați duc vestea mai departe.
sonet de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre ger, poezii despre colinde, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă sau poezii despre sărbători
La miezul nopții - replică la ""Poem scris pentru dulceața unui surâs scris" de Ionel Arădoaie
Ți-apar în vis la miezul nopții
Și zbori cu dorul ne-ntinat
Până la mine-n fața porții,
Pe-aripa gândului visat.
Eu te aștept surâzătoare,
Lăsându-ți ușa descuiată,
Zâmbind, îți fac din flori cărare,
Te-ntreb apoi, un pic mirată,
Cum de-ai ajuns atât de iute,
Ce nor lunatic te-a purtat
Prin beznele necunoscute
Când zeci de leghe ne despart.
Tu mă privești ca pe o zână,
Din basme vechi coborâtoare,
Ce și-a croit un fir de Lună
Printre steluțe căzătoare
Pentru-a-mplini al tău destin
Și-a poposi în viața ta
Un înger blond, cu chip senin,
Privind cu ochi de peruzea.
Tresar timid când simt o mână
Ce îmi dezmiardă lin privirea:
,, Nu m-ar fi-nvins nicio furtună,
Spre tine m-a purtat Iubirea!"
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond
Ferestre
În aceste camere întunecoase trăiesc zile fără conținut,
mă învârt jur-împrejur
încercând să descopăr ferestrele.
Voi simți o mare ușurare când se va deschide o fereastră.
Dar aici nu sunt ferestre
sau, cel puțin, nu le găsesc eu. Și poate
este mai bine așa.
Poate lumina îmi va dezvălui altă tiranie.
Cine știe ce fel de lucruri aș putea vedea?
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat infernul
din toate unghiurile lui
și-a încurcat verbele
cu nefericirile universului
a bătut la ferestre închise
a urlat în deșert ca un animal bolnav
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat întunericul din atâtea inimi
și-a încurcat verbele cu țărâna amară
a răbdat de frig
de sete
de foame
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a locuit în miezul ei
ani la rând
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre verb, poezii despre religie, poezii despre nefericire sau poezii despre iad
O veche poveste la ceai
Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.
O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.
Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,
Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Și s-au retras timide sub masa tăcerii.
S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răgușit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Și el a închis.
poezie de David Daniel Adam (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceai, poezii despre tăcere, poezii despre ochi, poezii despre fericire, poezii despre abur sau poezii despre Masa tăcerii
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj