Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Icoana nepereche

Te-am zărit... icoană nepereche...
Încrustată pe-un crâmpei de gând...
Aplecată pe covata veche,
Un aluat de pâine frământând!

De sub pumnii mici ș-atât de fragezi
Foșnete de lan se-ntruchipau,
Iar peste obrajii veșnic palizi,
Macii, ruga trudei, înfloreau.

Peste frunte îți căzuse rouă,
Pe când terminai a frământa,
Iar o viță împletea în două
Semnul sfintei cruci în palma ta.

Ai mutat covata lângă sobă,
Peste cocă un ștergar ai pus
Și ștergându-ți fruntea, făr-o vorbă,
Ai lăsat-o-n grija lui Isus.

Lângă vatră, snopii mici de hripcă,
Te trudeai în brațe să-i aduci
Dintr-un chiup, untur-abia sleită
O puneai pe fundul unui tuci.

Și din coca moale și pufoasă,
Învârteai în mâini câte-o bucată,
O frigeai în tuciu-ncins să iasă
Turta rumenă și parfumată.

Din icoane și Isus pe cruce
Pătimea flămând sub răni de spini,
Tu-L știai și te grăbeai a duce
Turta, aburind, unor bătrâni.

Doar apoi îți adunai toți pruncii,
Cu iubire, la o masă mică,
Îi hrăneai... făceai iar semnul crucii...
Și te săturai c-o bucățică!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tăticul meu

Mi-e dor de palma ce-mi dădeai
când nu eram cuminte,
Apoi în brațe mă luai,
mă sărutai pe frunte.
Mă îndemnai cu dulci cuvinte
fiu copil ascultător.
Îmi dădeai învățăminte
ca mă port în viitor.
Pe câmpul ars de soare
unde trudeai din greu,
Îți aduceam mâncare
și apă, tăticul meu.
Cu apa din cănuță
tu fața-ți răcoreai,
Și-n umbra la căruță,
la masă te-așezai.
Tu pofta de mâncare,
c-o țuică îți sporeai.
Făceai o cruce mare
și traista desfăceai.
Pe ștergar țesut de mama
tot ce-am adus ai mâncat.
Până iau bine seama,
la treabă iar ai plecat.
Pe frunte m-ai sărutat,
mi-ai zis fiu sănătoasă.
De muncă te-ai apucat,
iar eu am plecat acasă.

poezie de (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Magdalena Dorina Suciu

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
și ochii își fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireșe,
calc peste cioburi de icoană spartă
și nu mă rănesc...

Atunci când lipsești din mine, nici poemul nu-și deschide ochii lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
și oasele prind -mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce mușcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ținută între palmele tale...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De dorul Tău, Isus iubit

De dorul Tău, Isus iubit
În dragostea Ta arse
Și inima spre Răsărit
Și fața ni-s întoarse.
Isus, Isus... și Te-așteptăm
Cum crinii-așteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă.
Treci peste anii viitori
Isuse drag, și vină
Ne du mai sus, mai sus de zori
Spre țara de lumină.
Și-n clipa când ni-I cununa
Cu-a slavei Tale taine
Schimbați, ca Tine vom purta
A păcii albe haine.

Iar noi iubit și drag Isus
Ți-om da cu brațe pline
Toți crinii dorului nespus
Și-ai dragostei de Tine.
Și Ți-i vom presăra în drum
Cu-o veșnică-nchinare
Precum îți preamărim acum
A dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni
Vom strânge cu uimire
Din pomii veșnicei minuni
Noi roduri de iubire
Și-Ți vom cânta Isus iubit
De drag o veșnicie
Te-am chemat și Te-am dorit
Cât nimenea nu știe.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Chelaru

Copilăria trecutului

Bine mai era odată
Când aveam de toate-n vatră.
Venea tata de la coasă,
Noi îl așteptam la masă.

Mirosea a fân cosit,
Pe masă era puiul fript,
Masa plină de bucate...
Uitam, Doamne, de păcate!

Turta bună coaptă-n vatră,
Cu furculița-nțepată,
Era, Doamne, hrana noastră,
De la Dumnezeu lasată.

Toți mâncam cu voie bună
Mămăligă cu smântână,
Lapte dulce fiert în tuci...
Numai bună s-o mănânci.

În țăst pâinea rumenită,
Pe masă carnea prăjită,
Ne gătea mama, săraca,
Seara până mulgea vaca.

Seara ne rugam la Domnul
Ca ne vegheze somnul,
Iar mama în grija ei
Ne mângâia cu temei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două mâini

Două mâini la rugăciune
Astăzi împreunezi,
Și să faci ce este bine
Dacă vrei -naintezi!

Doi ochi privească țintă
Spre Isus, mereu să-i ții!
Și El îți va da izbândă,
Și eterne bucurii.

Două urechi audă,
Numai glasul Lui Isus!
Te ține pe calea bună
Care duce în cer sus.

Nu le ține pentru lume,
Dă-le-n slujba Domnului,
Căci, făcând ce este bine
Vom fi toți, copiii Lui!
Amin

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Cu cât are mai mulțI copii, cu-atât o mamă-i mai frumoasă,
Pe toți îi strânge-n jurul ei, pe toți i-adună la o masă,
Veghează asupra lor mereu, pe toți întotdeauna îi iubește,
Iubirea sufletului ei cu fiecare prunc sporește.

Le-așterne patul în odaie, le-aprinde focul în cămin,
Și cu mânuța ei cea sfântă va lecui orice suspin,
Îi apără cu semnul crucii, îi spală și îi primenește,
Iar înainte de culcare pe fiecare-l învelește.

Cât încă sunt puiuții mici, nevoile mai înconjoară,
Iar din puținul care este, măicuța face mult pară,
Le va-mpărți un colț de pâine, lăsându-se pe ea flămândă
Și va zâmbi-mpăciuitoare, un neajuns mai ascundă.

Când puii cresc și aripa îi va-ndemna din cuib zboare,
Sufletul mamei ars de griji îl va-nsoți pe fiecare,
Oriunde îl va duce rostul, precum e scris al său destin,
Pe-o cale netedă, ferice sau pe-o cărare prin suspin.

În crucea nopții, la icoană, se roagă maica-nlăcrimată,
Ca traiul puilor fie frumos ca noaptea înstelată
Și orice rău sau greutate va fi menit îi lovească,
Prin mila Domnului preasfântă, fie ea să o primească.

Rămasă singură, bătrână, mereu la poartă-i e cărarea,
Lumina ochilor, scăzută, sub mână iscodește zarea,
Căci dorul o macină în zile și-n nopțile fără hodină
Și-ar vrea pe toți să-i vadă-n prag, până plece spre lumină.

O mamă, pentru ai ei copii e pururi sfântă și frumoasă,
Cum sfânt e visul ce în nopți le poartă sufletul acasă,
La candela de la icoană, la mămăliga aburindă,
La chipul mamei din fereastră, la ușa care dă în tindă.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Și a fost Isus copil...

Și a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Și-n ființa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Și a fost Isus copil,
ca aibă toți copiii
Tată-n cer.
Și a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe față macii.
Cel mai trist dintre copii.
Și a fost Isus sărac,
ca aibă toți săracii
bogății.

Și a fost Isus flămând.
Și plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrourați.
Și a fost Isus flămând,
ca fie toți flămânzii
săturați.

Și a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
— și din culmile Iudeii
și-n pustiul arzător —.
Și a fost Isus un miel,
ca aibă-n El toți mieii
un Păstor.

Și a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăția,
jos, la Iosif și Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca -avea și noi robia
și-nfierea lui Isus...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pumnii strânși

Pumnii strânși
Sunt ca o armă,
Pașnică,
Dar la nevoie,
Pot tăia
În carne vie,
Pune mâna
Pe secure.
Până vor cânta
Cocoșii,
Să reteze
O pădure:
Cu un vârf de brad,
Cu două.
Și când ninge,
Și când plouă.
Să frământe
Aluatul,
Pentru-a coace
Pâine caldă,
Pe sub streașină
Să treacă
Dacă ochii
Se mai scaldă
Într-o lacrimă
Târzie.
Pumnii strânși
Sunt o avere,
Pentru Omul
Gospodar.
Două mâini,
Câtă putere,
Ce se vrea
Canalizată,
Să răstoarne
Munți pornite,
Două mâini,
Două izvoare,
Parcă-s
Din granit
Cioplite,
Monument
Sub cerul liber,
Unde pică
Universul.
Pe sub plopi
Sunt ca Atlanții,
Pe-a lor umeri
Pică cerul.
Un caval
Alintă versul,
Ca pe-un sân
De fată mare,
Semnul crucii,
Tatăl Nostru
Înainte
De culcare.
Până la urmă,
Două mâini,
Se ascund
În părul moale
După gâtul
Cu mărgele,
Mai timide
N-am văzut,
Seamănă
Cu ale mele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Marea suferință a lui Isus

În felul lui, aproape, orice om e singur,
chiar dacă are frați, copii, nepoți,
căci fiecare-i cu problema lui,
iar timpul se rotește pentru toți.

Și trecea vremea, așa, pe nesimțite,
te trezești la margine de drum,
ai vrea fi din nou ca la-nceput,
dar asta nu se poate, nu ai cum!

Îți cresc copiii, pleacă de acasă,
în alte părți de lume ei trăiesc,
între un telefon și un sărumâna,
observi că chiar și ei îmbătrânesc.

Numai în noi vom regăsi puterea,
de-a trece peste toate, fruntea sus!
Căci suferim numai o părticică,
din Marea Suferință a lui Isus!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Violetta Petre

Rugă

De m-ai îmbrăca-n iubire, lupii s-ar opri din goană
Și le-aș îmblânzi nesațul cu sărutul tău de vineri,
În genunchi, te rog, iubite, pune-mă într-o icoană,
Să miros a iasomie la mirese și la gineri!

Lasă-mi vântul -mi adie, peste sâni și peste pleoape!
Și să cred că mă mângâie, palma ta de zeu cuminte.
Adu-mi cerul și pâmântul, lângă mine, mai aproape,
Să-mi aleg, din universuri și din lutu-ți, noi veșminte!

Sunt frumoasa din Valhalla, goală sub lumina lunii,
Tu să mă privești o clipă, cât să îți pătrund în sânge,
Pune-mi borangic pe brațe, culegem toți alunii,
Să mă-mbraci în frunza toamnei, chiar, pădurile, de-or plânge!

Și mai vreau -mi pui coroană de cicoare peste frunte,
se oglindească-albastru, ochii mei de inocentă,
Ce n-au învățat, Infernul, Purgatoriul, le-nfrunte,
Când mai am pe mine urme, din a Raiului placentă.

Și să mă botezi, iubite, dimineața, pe răcoare,
Când vin zorii să se-mbete cu miresmele femeii!
M-aș îndrăgosti de viață, chiar de-i viața-nșelătoare,
Doar să gust un pic din tine, când vor înflori toți teii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erai atâta de frumoasă!

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă, cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate,
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere,
C-aveau puterea topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire,
Ce ni se prelingea pe suflet, ca ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erai atâta de frumoasă!

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere
Că aveau puterea topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire
Ce ni se prelingea pe suflet ca ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!

poezie de din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate

Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scoală gazdă din pătuț

Scoală gazdă din pătuț
Și ne dă un colăcuț
Că mămuca n-o făcut,
Foc în vatră n-o avut,
Sâtă deasă n-o avut.

Când sâtă și-o căpătat
Covata i s-o crăpat.
Ș-o sfădit mama pă tata
De ce n-o tomnit covata;
Când covata o tomnit
Cuptoriu i s-o urnit;
Când cuptoriu o liptit
Anu Nou o și sosit.

Să ajungeți multe sări
Ca sara din ia' sară
Și ca zâua de mâni.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Iar...

Stau la geam cu capu-n mână
iar pisoiul toarce timpul
ca pe un fuior de lână.
Iar se schimbă anotimpul!

Plouă-ncet cu picuri mici
peste câmpuri, peste floare,
vântul taie ca un brici.
Toamna aceasta iar mă doare.

Amintiri mă-ncearcă iar
peste tot sunt frunze ude
totu-mi pare în zadar.
Aș pleca, dar nu știu unde...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge iar a dor de Țară

Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.

Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.

Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.

Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...

Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.

Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge – totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Nu cer prea mult

Dacă mi-ați da un răsărit, aș recrea speranța,
Și poate chiar aș reuși v-alung aroganța.
O nouă dimineață are-un intreg potențial,
De voi depinde atingeți măcar un ideal!

Un zbor de cocori aruncați-mi pe cer, într-o doară
Și-am să vă preschimb iarna din suflet în primăvară
Gheața urii, perfidiei, țurțurii deznădejdii
Le-oi topi eu cu inima, v-oi feri de primejdii!

Un lan de spice -mi mai dați, s-avem pâine pe masă,
Pentru voi pot reînvia vara cea frumoasă,
Macii de foc v-or aminti de pârjolul iubirii,
Iar pomul copt v-o oferi poamele nemuririi!

O frunză ce-a fost verde-odat' -mi dați, v-o fac toamnă,
Să beți vin sfânt și curat ce la adevăr vă-ndeamnă,
S-aveți belșug și spor; și să nu uitați semnul crucii,
Ploaia purificatoare vă boteze pruncii!

Nu cer prea mult – un fulg de nea, reinventăm iarna
Să-i redăm bradului lumina, copiilor larma;
Albul pur, scânteietor, peste fire domnească,
Sărbătorile ne fie cu grație cerească!

Și când vă veți simți bătrâni, secătuiți de viață,
Prea înțelepți mai aveți nevoie de povață,
Dar fără timp, fără speranțe, fără scop, nici nume,
Dați-mi un zâmbet de copil, și-oi crea altă lume!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Dickinson

Lângă mare

Dis-de-dimineață, împreună cu câinele
M-am dus s-admir marea albastră.
Sirenele au ieșit din adâncuri
Să mă privească.

Iar fregatele de la suprafața mării
Și-au întins brațele de cânepă-n fel și chip,
Crezându-mă un șoricel
Ghinionist, naufragiat pe nisip.

Am rămas acolo până când mareea
Mi-a trecut peste pantofiori
Și peste șorțuleț și cingătoare,
Și peste corsaj, dându-mi răcoroși fiori;

Credeam că mă va înghiți cu totul,
C-o să dispar cum dispare-un bob de rouă
De pe mâneca unei păpădii –
Și-atunci ne-am mișcat deodată-amândouă.

Iar ea – ea m-a urmat îndeaproape;
I-am simțit, de-argint, degetele vii
Pe glezna mea – apoi pantofii mei
S-au umplut de perle sidefii.

Am ajuns pe țărm, era multă lume la plimbare,
Dar ea părea nu cunoască pe nimeni din oraș;
Acolo, s-a-înclinat și m-a privit pătrunzător,
Apoi, apoi marea s-a retras.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.99- 37.99 lei.
Angi Melania Cristea

Autoizolare

vorbeam secunde întregi despre licurici
și alte minuni
apa care îmi șiroia pe piept se zvârcolea apoi
pe pietrele încinse pe sub brazi înalți
și tocmai când mă sărutai atât de profund
apa aceea se transforma într-o zăpadă nesfârșită
încât nici un om nu o putea curăța de pe
tălpi
și așa călcai timid apoi prăpăstios
peste acoperișul lumii opulent

tu dragoste de trei mii de like-uri
poți să îți amintești nopțile acelea teribile
când ne vedeam corpul fosforescent
luminând propria noastră lehamite
imperfecțiunea clipei/doar tu zen/
îmi adunai emoțiile eterice în pumn
și dezinvolt mă mângâiai pe toată lungimea firului de păr
iar eu ca o cascadă urlătoare mă prăvăleam
lângă tăcerile tale
cu o candoare de trunchi de copac
peste care nu a trecut magma universului

te vedeam cu ochi de neînchipuit
mai frumos ca orice vietate
ascuns lângă un pasaj precum Pablo Escobar
gata riști rămâi cuvânt/necuvânt
pulbere albă sentimente nelocuite
iar eu mă autoizolam într-un vacarm de nedescris

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Gheorghe Ionescu

Fatalitate (Unitate și diversitate)

Toți suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.

Cu toții suntem supuși sorții,
Unor mișcări, unor șederi,
Aceiași ochi avem cu toții,
Însă... avem alte vederi.

Eu văd cum dintr-un colț de stâncă
Se poate modela un Sfinx
Și-o frunte cu gândire-adâncă,
Eu văd în piatra de onix.

Iar dintr-un bloc de marmură
Eu văd ieșind o Afrodită
Și dintr-un ciot de ramură
O melodie inedită.

Dintr-un filon aurifer
Eu văd curgând bijuterii
Și din orice metal prefer
Mașini, unelte, jucării.

Dar alții văd în loc de Sfinx
Un cap hidos de căpcăun
Și dintr-o piatră de onix
Mândria cozii de păun.

Iar dintr-un bloc de marmură
Vedeți ieșind o zgripțuroaică
Și dintr-un ciot de ramură
Doar o măciucă tâlhărească.

Într-un filon... bani necurați
Vile, mașini și lux banal,
Iar din metale preferați
Tot armamentul infernal.

Toți suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.

Cu toții suntem supuși sorții,
Unor mișcări, unor șederi,
Aceiași ochi avem cu toții,
Însă... AVEM ALTE VEDERI.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook