Ca doi pribegi

Mă-mbrăţişez cu vântu-n astă seară
Ca doi pribegi vom colinda prin lume,
Eu, suflet ne-ngrădit, cu aripa uşoară
Visând s-ajung pe un tărâm anume.

Tu, vântule năvalnic, prietene şi frate,
Învaţă-mă acum să zbor fără de teamă,
Cu gânduri nebuneşti, însă nevinovate,
În taină să vorbesc cu îngerul din vamă.

Hai, s-alergăm degrabă prin norii ameţiţi
De un amurg în flăcări şi ibişi călători,
Să beau din plin uitare din aştri abia iviţi
Şi să ascult iubirea prin glasul de cocori.

Tu, vântule hoinar, lipeşte-mă de tine,
Arată-mi calea vieţii şi cât mai este aţă,
Să ştiu trăi în pace, fără păreri străine,
Departe de himere şi vorbele de gheaţă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântule!

Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.

Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină şi noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Şi noapte cu luceferii strigoi.

Nu vămuiesc tratate şi comori –
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare şi din nori
Hambare de cuvinte cu 'nţeles.

Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ţi-este glezna colestivă
Şi aripa copaie de năluci.

O! vântule, cu palma către cer
Zadarnică e plasa ce ridic
Ai ostenit bătrâne cavaler
Şi eu rămân, departe, mai calic...

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate, vântule!

Bate-mă, vântule, bată
şi stinge jarul din vatră,
că-mi dogoare sufletu'
şi-mi topeşte zâmbetu'.

Bate, vântule, amare, şi suflă în lumânare,
să nu văd că - mbătrânesc
şi să nu uit să iubesc.

Bate, vântule, prin sălcii,
până la gătatul clăcii,
să-mi fie bade-adăpost,
că doar el îmi mai e rost.

Bate-mă, vântule, bată
într-o noapte-ntunecată,
să îmi alungi spaimele
ce-mi scurtează zilele...

Bate-mă şi-ntoarce-mă
să iubesc cu patimă,
bate-mă, usucă-mă
şi de flori "scutură-mă"!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă, vântule

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ţi-ai ascuns.

Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Ştiu că, de aleargă bine,
Tot te opreşte un pic.

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roţile de tren
Râd când le convine
Şi, apoi, lacrimi îşi cer.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul toamnei

Regretele ajunse în cumpăna de gânduri
mă răscolesc adesea cu false povestiri
găsite-n neuitarea ieşită dintre prunduri
când dorurile mute doinesc despre iubiri.

Afară frigul toamnei, venită fără teamă
pe aripa îngustă a unui vânt tăios,
din vara alungată îşi ia pretinsa vamă
a zilelor senine, întoarse-acum pe dos.

Prin parcurile goale scaieţii mor de ciudă
că movul din corole a devenit doar puf,
din care smulge vântul, cu aripa sa nudă,
ciudate şomoioage umplute cu năduf.

La ora insomniei aud cum toamna-mbracă
veşminte reci ţesute pe margini de fior,
cu amintiri furate din vara care pleacă,
pe-o cale nevăzută, spre alt tărâm, în zbor.

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi, Doamne, calea...

Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi şi suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curăţeşte şi-mi şterge toată vina...

Arată-mi, Doamne, calea... vorbeşte-mi din Cuvânt
Şi aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credinţă, Tată, cât bobul de muştar
Să ştiu că alergarea-mi nu este în zadar...

Şi de vor fi furtuni şi valuri să mă bată
Mă ocroteşte iarăşi cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!

poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi... norii

Te iubesc... ş'-acum
Şi te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Şi chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Şi nu o clipă doar,
O secundă, sau o viaţă!

Voi rătăci şi Eu şi Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopţi fără de vise
Prin inimi tot mai îngheţate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi şi amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viaţă mai pustii
Cu ochii plânşi,
Secătuiţi de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieţi trecute-n asfinţit!
Vom asfinţi în depărtări
Doar Noi, Noi doi şi... norii!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără muzică (Ca să-ajung până la tine)

Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grăbeşte...
Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca şiragul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare!...
Haide, calule, grăbeşte!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
- Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde -
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
- Mergi-nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu
Şi-mi ţine calea...
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine -
Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...

Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie ;
Dar...
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi... romanţa s-a sfârşit!

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce, e omul astăzi neputincios şi surd
Trăindu-şi ani daţi în neguri şi absurd?
De ce, e orb în suflet şi fără de simţire
Pierzând adesea calea şi sfânta sa menire?
De ce, e omul nostru nechibzuit şi prost
Nu vede decât banul, averi fără de rost?
De ce, se-nveşmântează în lungă nepăsare
Pierzându-şi mântuirea şi zborul către soare?
De ce, omu-i de gheaţă şi în trăire mut
La geamătul de frate în negură pierdut?
De ce, nu are un crez, voinţă înzecită
Să dăruiască-n jur iubire-n cer sfinţită?
De ce, e omul crud călcând pe oseminte,
Puterea şi mărirea e tot ce are-n minte?
Hălăduieşte-n viaţă, nebun, debusolat
Neştiind că toate astea în van le-a adunat.
În ceasul cel din urmă să fim mai înţelepţi,
Cu suflete curate şi-n cugete mai drepţi,
Numai prin rugă aprinsă vom fi învingători,
Mergând pe drumul vieţii, miloşi şi iertători.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din flăcări de-aurore

Din flăcări de-aurore, din larg covor de stele
Şi izvorând din cântec etern tulburător,
Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor,
Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele.

Tu mă priveşti tăcută, duios şi-ntrebător,
Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbeşti prin ele
Sporind apropierea prin tainice tunele -
Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer;

Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel,
Tălăzuind himere care nicicând nu pier
Şi-atunci rădvanul vieţii ne saltă-n zbor cu el...

Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer
Când cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n el,
Iar noi l-umplem cu doruri, iubire şi mister...

sonet de Cristian Petru Balan (29 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi şoimi se întrec în picaje
Şi-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi şopteşte
Să nu fiu cu paşii-n alertă,
Un adagio la viaţă-i prieşte,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii şi norii de foc
Încep să înalţ prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aştept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Şi-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium şi-apus.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Tu dulce taină a iubirii
Ce creşti prin farmec şi prin dor
Laşi urme în lumea nemuririi
Şi te ridici uşor spre zbor.

Născută din a tainei soapte
Sub reci sclipiri din chip de stea.
Femeia-i, taină a nemuririi,
Îngerul din viaţa ta.

Actriţa pe a vieţii scena,
In rol de mamă şi iubită.
Tăcută ascunde o dilema
Zimbind chiar dacă e rănită.

poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Per aspera ad astra (Seneca, lat.)

Precum Seneca spune şi bine ştiu sihaştrii,
"Nu e uşoară calea de la pământ la aştri".
Oricâte se vor spune, şi Domnul să ne-ajute,
Nu e uşoară calea ce duce la virtute.
Uşoară este, însă, şi fără sacrificiu,
Aceea care duce de la virtuţi la viciu.

poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet hoinar

Străbat pădurea ca pe o uliţă a sorţii,
Prin stânga trecerii mele infinitul murmură uşor
Aleg un semn între hotarul vieţii şi al morţii,
Sărut cu palma frunzele calde, mi-e dor,

Dor de adâncire în limpezimea viselor,
(Copiii încă îmi strigă porecla prin sate)
Sau poate dor de frângerea aripii în zbor
Şi de alunecarea cuminte pe spate…

Coaja copacilor îmi înveleşte umerii goi,
Le strig păsărilor întruna, fără să obosesc,
Nu coborâţi, nu, o să vin eu la voi!
Şi râd, râd păsărilor mirarea, clipesc,

Dar nu pierd nimic din ceea ce se întâmplă,
Gleznele mi le afund sălbatic prin rădăciniş,
Dă-mi păpădia ta iubito, aşează-mi-o pe tâmplă,
Cât de dragi îmi sunt greieri ascunşi prin măcriş!

Da, aşa sunt zilele fără de care nu sunt eu.
Ceasul a adormit demult, acuma tace,
Doamne, hai mai aproape de sufletul meu,
Hoinăreşte-l Tu şi apoi, adoarme-l în pace…

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi

când eram tânăr nu-mi păsa,
mă descheiam la suflet
şi mă umpleam de noapte
cerul îmi mângâia pletele
şi mă umpleam de tăcere
ce bine e să te umpli de viaţă
să trăieşti aşa, fără să bagi de seamă

mă lăsăm pe spate îmbrăţişând tăria
şi cerul se scurgea prin ochii mei în pământ
iar pământul se ridica pe vârfuri
mi se căţăra pe umeri
şi mi se strecura în suflet
odată cu respiraţia
purtând viaţa

în fiecare noapte ieşeam din lume
umblam hai-hui prin visele oamenilor
încurcându-le cărările
şi mă-ntorceam iar în lume. neprihănit,
pui abia născut la pieptul vieţii...
cât de uşor e să te îngropi în uitare
şi viaţa să te gâdile râzând pe la nas

acum am deschis fereastra spre toamnă
şi cerul s-a strecurat în suflet
culcuşindu-se la picioarele vieţii
amintirile se-înghesuie cu mine-n pat
trăgându-şi pătură de uitare
şi-îngânându-se una pe alta
uite aşa e viaţa: o bătaie de inimă şi-o răsuflare

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreţie,
Trăiesc din ameţeala cerului;
Tu eşti o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-şi caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aş da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu şoimii şi areţii,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălţimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipseşte,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
şi, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Şi mor, şi mori.

Fie-ne ţărâna uşoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Şi nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Şalom!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătorul

mi-e glasul urlet tăcut
stinsesem lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
eram cântec pribeag în amurg
un glas foşnind prin trecătoarele valuri
treceau ore pustii
eu căutam crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru spre El
din şoapte căzute în zăpadă
croiam cale de suflet
zbura un înger din palme murdare de gânduri
adoarmea ecoul în vatră
mi-era somnul prelung şi sânge curgea
pe treptele lumii
cădeau ireal flori siderale
purtam urmele vieţii în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atingea întunericul
căutam chipul tău
plămădit în prima zidire
la final muream eu
în zbor frânt peste ape
zburător cu aripi de ceară
în cer,
se aprindea focul tăcerii a rugă
veghind devenirea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Plutim intricat, emoţii emani, e zbor fără aripi iubire
Iar tu mă conduci, ce bine o faci, şi totul în jur e uimire
Iubim infinit, dansăm senzual, ce freamăt iubirea ne lasă
Simt pace, senin, oftez şi suspin, cu tine îmi este acasă

Zburăm undeva, visând inocent, e lumea albastră şi bună
Mă prinde de trup în alb-violet, sărut să îţi dărui pe mână,
Vom fi doar noi doi în visul sublim, atinge iubirea din mine,
Nici frig nu mai simt, e totul alint, în suflet e cald şi e bine

Poveşti fără noi nicicând nu vor fi, e basmul iubirii eterne,
Nu vreau să mai pleci, rămânem în doi, vecie pe noi se aşterne
Plutim inocenţi, chiar de nu vom fi, tu ştii ce urmează femeie
În gând am să-ţi pun dorinţele vii şi-n simţ îţi aprind curcubeie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi doare

Neştiutoare sunt, nu ştiu ce e iubirea
Atâta dor ascund, şi să te am aş vrea,
Să îţi sărut buzele, şi să te alint
Cât dor ascund în mine, şi cât te vreau de mult.

Şi te chem în şoaptă, îţi mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele şoapte
Am să-ţi hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, şi cât îţi vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poţi tu ce este fericirea
Să ştiu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Şi ce este iubire la soartă aşteptăm,
Cuvintele sunt puţine, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, tot mai departe

Ştiu
sau cred că ştiu,
tu
însă
o ştii.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-aşteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exişti,
cât timp eşti tu,
cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,
priveşti
macii răsăriţi
în rădăcina inimii.

În faţa oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
şi
tot aşa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e şoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieţii,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculţi ploaia
şi descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele venite de afară
pictează sub fereastră scene de spital.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai ştiu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spaţiul sideral de căutat.

Şi mă cuprinde parcă dintr-odată
un dor nebun, fără să ştiu ce-aş vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinereţea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinereţea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.

Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
noian de încântări uitate-n paradis.
O trag tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-n taină îi vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
pe tine neuitato-n vis să te găsesc!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!