Iar toamnă...
E toamnă, dar mă viscolești doar tu
Și plouă doar cu lacrimile mele;
Din copacul "NOI" ultima frunză căzu,
Ca ultim semn al amintirii grele.
Se lasă ceața-n gândul despre tine,
Simt cum mi-ngheață inima de bruma ta!
Ca păsări călătoare pleci din mine,
Cuibul iubirii-l lași pustiu în urma ta!
Toamna asta speram să nu mai vină,
Nimic nu mă-ncălzește-n lipsa ta;
Mă simt fără-adăpost, o orfelină,
Nepregătită pentru vreme rea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Citate similare
Mă plouă
Mă plouă dincolo de visul vieții,
mă plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-mi să plouă o ploaie
de joi!
Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
să simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
să fim doar iubire, iubind
amândoi!
Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.
Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Versatul
Azi ești aici suntem o inimă-mpărțită-n două,
Dar mâine iarăși pleci și mă scoți din minți;
Azi soare, ceru-i de cristal și totuși mâine plouă,
Versatilă primăvară, și tu minți!
Constant, ba mă-nflorești și ba mă scuturi;
Sunt azi Siberie, mâine Sahară,
Cum primăvara risipește fluturi,
Apoi cu lacrimi reci ne-mproșcă iară!
Știi să-mi umpli cu tandrețe preaînsetatul suflet,
Din nou mă lași s-aștept, înnebunind de dor;
Primăvara umple pomii de floare și de zumzet,
Inundă-apoi pământul cu lacrimile lor.
O zi trăiesc și-n alte zece simt că mă prăbușesc,-
Și pe nisip mișcător aș călca mai sigur!
Tu doar te joci, te-ascunzi, habar n-ai ce-nseamnă "te iubesc"
Eu simt, petală cu petală, cum mă scutur...
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre primăvară, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre nisip, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre somn sau poezii despre marină
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci
Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.
Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...
Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.
Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.
Tot frigul mi-a pătruns în oase,
Iar norii-aleargă ca zevzeci.
Suav miros de chiparoase,
Îmi spune că n-ai să mai pleci.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tuberoze, poezii despre plâns sau poezii despre frică
Septembrie, din toamna mea
Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre mâncare
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.
Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am să te ajut să înțelegi
Că totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ți spun povestea
Despre destin...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre știri, poezii despre trenuri, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Îmi aștern gândul
Uite cum s-așterne praful
pe toate lucrurile din casă,
dar eu vreau să-mi aștern gândul
pe o foaie aruncată pe masă.
Vreau s-aștern tot dorul din mine
ce de mult el nu mă lasă,
în suflet multe suferinți mă ține
ce-mi fac ziua nebuloasă.
Afară pășind din nou prin rouă
simt ierburile reci și fine
și-n inimă-ncepe să plouă
că frigul eu îl simt în vine.
Se simte-o lacrimă pe geană,
iar gândul la tine rămâne
și zboară ca un fulg de pană
ca s-ajungă din nou la tine.
poezie de Eugenia Calancea (24 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre rouă
Te simt și te am...
Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniștea copacilor, ce stau triști pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Și în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.
Te simt pe cerul de dor, fericit că ești bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... și te am, căci de-acum suntem doi.
poezie de Lusiana Drăgușin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre durere
Rămas bun
Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.
În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.
Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.
Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.
Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.
Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre vară
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre seară
Ploaia sfârșitului de întuneric
toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe și-a construit arca.
te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămași
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaște că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi
toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălțat
până la altarul dorințelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuințele nu ar cunoaște împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculț printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
veșmântului nopților înstelate.
mă-nfășor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?
poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșit, poezii despre pâine sau poezii despre munți
Îmbătrânim
Se lasă toamna peste noi.
Anii au plecat păsări călătoare
Ce nu vor mai veni-napoi,
La cuiburile lor rămase goale.
În urma lor doar amintiri,
Un șir întreg se leagă:
Părinți, copii, prieteni și iubiri
Ce viața ne-o făcu-se dragă.
La tâmple bruma s-a lăsat.
Căldura n-o îndepărtează;
Părul ni-la grizonat,
Iar timpul fața ni-o brăzdează.
poezie de Adrian Timofte (decembrie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre păr sau poezii despre prietenie
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre stele sau poezii despre rai
Scrisoare departe
Mi-e dor de tine ca fricii de vină, ca mingii de joc,
ca morții de vii mi-e dor de tine;
ia mai vino la o carafă, înstrăinatule,
ia mai vino să ne sculptăm vișiniu copilăriile,
știi că doar noi și ecoul ne ascultăm la fel de bine,
că zâmbetele noastre sunt stafii împrumutate,
știi doar că inimile noastre au aceeași ureche muzicală;
vezi tu - de când ai plecat,
am pierdut acel moment rar în care vorbeam cu mine,
dar cu un mine mai bun;
cad frunze, Ialine, cad frunze cum cad frunzele uscate toamna,
trebuie să știi acel sentiment umbros și rece,
sentimentul ăla care te face să vorbești cu toată lumea de unul singur,
ăla care te înspăimântă și te duce cu gândul la pământ;
mi-e dor, și râs, și fugă, și plâns,
umbrele se arcuiesc la fel, la fel sunt toate cele lăsate-n urmă,
dar nu în aceeași ordine;
și nu mai înțeleg nimic din toamna asta care înoată portocaliu,
din vântul vânăt care răstoarnă toamna nu mai înțeleg nimic,
dar unghia asta de soare, curbând cerul,
unghia asta albă ca două palme impreunate,
unghia asta, doar asta,
o-nțeleg.
poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre înot, poezii despre vorbire, poezii despre urechi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Și eu...
Se-așterne seara liniștită pe obrazul meu
Și tu te-așterni ușor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îți simt sărutul acrișor.
Dar tu privești cumva din hăul inimii mele
Pe care-l lași mereu când din vis îmi pleci,
Îți simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până și visele fără tine par mereu mai reci.
Și eu, eu te aștept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ține în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.
poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre furnici
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre păduri, poezii despre iarnă, poezii despre haiducie, poezii despre crengi sau poezii despre alb
Iarnă veșnică
Să nu mă-nflorești, dacă vezi că mă scutur,
Căci tu-mi trimiți toamna în zbor lin de flutur;
Eu-ți dau ție păsări, tu lasă-mi lacrimi-ploi,
Acum nu mai e pic de primăvară-n noi!
E toamnă... dar iubirea noastră n-a rodit,
În urma ei rămâne un vis ne-mplinit;
Nimic nu mai poate durerea să-mi cearnă,
Mi-e ger! Mă aștept la o veșnică iarnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre înfrângere, poezii despre început sau poezii despre superlative