flori vechi şi firave
uscate de trecerea timpului
uitate într-un ierbar
cu pagini îngălbenite
peste care s-a aşternut praful

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prima iubire mereu
păstrată vie într-un caiet
cu filele îngălbenite
de trecerea timpului
şi flori de nu-mă-uita

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădiri somptuoase, palate, turnuri, cetăţi, orice alte creaţii umane care pe moment par grandioase, natura le transformă, odată cu trecerea timpului, în simple ruine, peste care se vor aşterne praful şi uitarea...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraşul meu natal
acolo unde paşii mei
au lăsat urme adânci
în asfaltul încă neturnat
peste care s-a aşternut uitarea

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ierbar cu bujori -
amintirea dragostei
în flori uscate

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casa din sat
parcă-ar fi părăsită
peste amintirea bunicilor
toamna aşezându-şi
frunzele uscate

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

troiene iluzorii
aşezându-se în straturile
unui vis frumos
peste amintirea
unei ierni uitate

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna începând -
funze îngălbenite
castane pe jos

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tot învârtindu-se
nisipul sparge clepsidra
iar un vârtej de frunze uscate
trece peste prăpastia uitării
creând o punte a nemuririi

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de epocă

Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanţe, din frumuseţi îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru şi veşnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viaţa... cu-aceiaşi timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-şi n-are duplicat.

Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinereţe,
Un vechi parfum, stors din dorinţe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopţi topite-n patimi, de nopţi cu nuferi de nobleţe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzleţe prin istorii.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopţi cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanţe vechi ce le ascult.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e un clasor

deşi aşez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranţa albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă

îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
şi le dau altă viaţă
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtăşanie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stropi de cristale
sparg sticla eternităţii
şlefuind diamantele uitării
pe muchia timpului
într-un dans nesfârşit

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câmp de flori
cu petale colorate
într-un curcubeu strălucitor
al miresmelor
ce farmecă simţurile

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul sufletului meu

neghina din bob o scoţi cu durere,
mă ridic din iubirea-ţi ştearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
şi te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când inima rece i-o frângi...
mi-a lungului cale bătută de dor
şi ghimpi de furtună m-aruncă
uşor în colţuri de ceară...
mă aşez şi-mi lipesc urechea de stâncă
zumzetul Lunii răcite de Soare
aud cum împarte durerea,
o-nchide în flori...
şi ele trezite la viaţă îţi plâng
pe piept ori în suflet,
şi-apoi în buchete uscate
sau în cioburi rotunjite de ape,
în ploi abăute de vânt
şi-n zile uitate de noapte
liniştite se strâng...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

praful stelelor
planete în formare -
o nebuloasă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vioara cântând -
praful depus pe arcuş
e neobservat

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de seară

Sunt flori uitate întro seră,
Cum într-un suflet tris şi gol
Rămân speranţele din urmă
Din risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,
Deşi au cel mai blând parfum,
Nici cel puţin nu le omoară
În pagini de album.

Când umbre din apus, prin geamuri,
În jurul lor sfios se strâng,
Par nişte ochi ascunşi de lume,
Ce-n taina serei plâng...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori pe degetele timpului

cum ai călca
peste frânturi
de
clipe sfărâmate
calc
străjuindu-ţi privirea
pe
palmele vremii
nesăţioase
de aţi umple
fiinţa
cu flori de aer
picurând
pe
pervazul amintirii

în flori
cu priviri înflorite
ni
s-au prefăcut clipele
inundate
cu paşii tăi
amesecaţi
cu fiecare trecere
în parte

vise
flori
pe
degetele timpului
16-01-2022 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în podul casei
obiecte uitate -
vechiul balansoar

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

praful aşezat –
strânse în podul casei
multe amintiri

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului

E frig şi noapte-n suflet şi în jurul meu,
Şi-atâta brumă rece cade peste flori,
Pe inimă îşi ţese promoroaca, macrameu,
De răutatea lumii se ascunde luna-n nori.

Pe chip cad frunzele uscate şi îngălbenite,
Firav, un zâmbet încearcă să iasă de sub ele,
În suflet picura melancolii din ploile cernite,
Ca pe un luci de apă, făcând pe el inele.

Din amintiri mai încolţeşte câte-un dor,
Speranţele mijesc timide înspre zori,
Trec nostalgii în noapte pe aripi de cocor,
Spre primăveri pictate în corole vii de flori.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!