La morgă

Gardiştii au găsit-o moartă
Pe stradă, vânătă de frig,
Şi către Morga au pornit-o,-
Fără coşciug şi fără drig.

Era o biată rătăcită,
Prostituindu-se pe bani,
Cu tinereţea zdrenţuită
Abia la optsprezece ani!

Iubitul ei, poetul palid,
Un visător frumos şi trist,
O-nţelegea şi o iertase,
Precum pe Magdalena, Crist!

Şi pe când ea la Morga zace
Sub fierăstraie şi scalpele,
El o aşteaptă în mansardă,
Şi-o caută mereu prin stele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezastre

Când cimitiru-şi umple morga,
Revine-acelaşi trist refren:
Când accidentele de tren,
Când piesele lui domnu' Iorga.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

iluzie

Iluzia

Iluzia e-a vieţii eternă largă poartă,
Şi fără ea viaţa e searbădă şi moartă.

distih de Traian Demetrescu din Poate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Poetul când tace,
este trist...
La fel ca o vioară
fără arcuş!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Ca orice om ce-şi ţine morga,
Chiar dacă fără de folos,
Voi spune: sunt egal cu Iorga...
Acelaşi suflet generos!

epigramă de George Corbu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Şi nu mai eşti!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ţi o s-aştearnă;
Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!

Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veşnicile-ţi pagini!
Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis!

Dormi!... Ţeasta ta o-ncape un biet coşciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viaţă un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist

E trist: din gândurile noastre
Şi din durerile intime,
Noi facem opere de artă,
Ne punem inima pe rime...

Şi închizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea şi-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e trist ...

Sufletul mi-e trist
Şi fără mângâiere
Şi inima mă doare
De nu mai am putere

Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Şi mângâierea ta

Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă şi-n suflet
Eu simt un mare gol

Aş vrea să fiu acum
La tine iar în braţe
Să-ţi simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai morga lui, deosebită, îl ţinea în viaţă.

aforism de Gheorghe Dumitraşcu din Paradoxuri lirice (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea,
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi când trăiesc ştiind ce e
Iubirea ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Pe când trăiam fără să ştiu
Ce e iubirea şi durerea
Mereu doream să le cunosc
Şi să le împărtăşesc puterea.

Azi, când trăiesc ştiind ce e
Iubirea, ca şi suferinţa,
Îmi pare rău că n-am ştiut
Să preţuiesc ce-i neştiinţa.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam douăzeci de ani...

Era vară,-avem douăzeci de ani, trăiri fervente.
Puţină deşi,-mi era capul plin de-înţelepciune.
Nu ştiam ce-înseamnă Festina lente.
Unde-s acum tinereţea şi fructele ei bune?

Madeline a coborât în livadă
Cu o privire ciudată şi înşelătoare,
Jumătate vino-încoace, jumătate du-te-n colo,
Fluidă,-îndărătnică, sfioasă, visătoare.

Patru ochi luminoşi vedeau viaţa-n culori vii,
Şi-o clipă nu s-au mirat de-acea întâmplare.
Patru buze fierbinţi şi-o singură iubire
Fredonată de inimi fără ezitare.

Atunci am căpătat o înţelegere trecătoare,
Ceva din care nimeni n-a pus nimic deoparte,
Iar apoi, în celelalte zile,-amare,
A rămas un spaţiu de umplut, o moarte.

Madeline a urcat în livadă,
Sub lumea tot mai grăbită,-am coborât şi eu;
Acum ştiu, iubirii nu-i pasă de ziua de mâine,
Fericirea n-are viitor. Şi-aşa a fost mereu.

Unde-s acum tinereţea şi fructele ei bune?
Puţină deşi,-mi era capul plin de-înţelepciune.
Nu ştiam ce-înseamnă Festina lente.
Era vară-, avem douăzeci de ani, trăiri fervente.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i casa ...

Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.

Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i uşa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanţa ce abia se ţine, de mult ce a mai ruginit.

Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foişorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.

poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

merg pe o stradă
fără oraş, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în oraşul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, aşteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar şi ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară şi neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
începe o nouă zi
pentru voi, eu...
eu zac pe o stradă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma...

Mână întinsă a unui cerşetor
spre mine
era ca o pasăre împuşcată,
aşa vedeau ochii mei
mâneca zdrenţuită
sub care degetele înnegrite
aşteptau nişte bănuţi...
Cu cât mă îndepărtăm,
cerul era ca o pâine ce se cocea frumos
şi zâmbetul meu
rămăsese în pieptul acelui străin...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar alerga pe holuri, spitalele ar avea doar o secţie: morga.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a dat demisia din viaţa cotidiană: s-a angajat fantomă la morga paradisului!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în capitală

Au plecat bucureştenii toţi la băi
Şi cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morţii şi gardiştii...
Iar pe străzile pustii şi prin odăi -
Praful ce se-ngroaşă zilnic,
Şi-n covoare -
Moliile cu prezenţa lor fatală
Şi cu veşnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise

Şi pe stradă -
De la Parcul Carol la Şosea
Şi de la Şosea la Cotroceni,
Însoţită de o droaie de ţigani
Şi de olteni,
Care vând cireşi, rahat şi limonadă
Şi-o poftesc să cumpere şi ea...
Vara însă-i fata de la ţară -
Bleagă şi prostuţă ca o oaie -
Nu ştie că-n capitală
Este şi-o "Baie centrală",
Şi când simte că-i zăduf din cale-afară
Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiştii - cască-gură -
O mănâncă cu privirea lor şireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Şi se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce ne gândim, uneori, la moarte, când suntem fericiţi? E ciudată această stare sufletească de a te simţi puţin trist tocmai pentru că eşti fericit. Niciodată n-am gustat fericirea curată, fără amestecul altor senzaţii. Întotdeauna mă neliniştea presentimentul că după sfârşitul unei fericiri urmează părerile de rău sau îndoiala.

citat clasic din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi...

Uneori mi te ascunzi în palme
Iar alteori mi te strecori în gând,
Pe braţe te alin, tristeţea când te-adoarme
În inimă te adăpostesc când plângi.

De n-aş fi eu, ce-ai fi tu fără mine?
Şi fără tine eu cum aş trăi?
Fără iubirea-ţi blândă care mă susţine,
Nu aş mai vrea în zori a mă trezi.

Şi ce frumos ne completăm noi doi
Şi viaţa ce frumos noi o trăim,
Ne-om duce către stele amândoi
Căci ne-a fost scris să nu ne despărţim.

Să ne iubim şi dincolo de stele
Aşa cum ne-am iubit, de mici copii
Eu raza ta, tu raza fiinţei mele
Vom străluci pe veci în galaxii.

poezie de Elena Bulancea (20 noiembrie 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancnota de zece mii

Aş prefera chiar morga
În chip de decedat,
Decât să văd că Iorga
E devalorizat!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!