Ulisse
Tu, cel ce ca Ulisse vii acasă,
ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:
Apollo te mai ține-n marea-i plasă,
ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.
Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,
și te-a văzut tinzând spre-acest liman
același braț ce-a izbutit să scape
de dulci îmbrățișări și de dușman.
Cu lănci de foc ți-a măsurat în lume
distanța dintre inimă și lut.
Acuma stă deasupra ta, anume,
ca peste-o urnă care s-a umplut.
Mereu a fost alăturea de tine.
Cu flacăra te-a bântuit mereu.
Azi simți pe dinăuntru-n scrumuri line
căzând substanța sufletului tău.
Din ape, din nisipul sur, din aer
și din otrava palizilor crini,
pe umeri ți s-a tors, ca dintr-un caier,
spinoasă, o povară de lumini,
Ci Penelopa și-a făcut complice
absența lui, și astfel izbuti
cu-aceeași mână harnică să strice
tot ce-a urzit, de teamă, peste zi.
De-aceea, nu jigni sub stâlpii porții
nici para, nici funinginile ei.
N-auzi cum se aruncă singuri sorții
deasupra ta și-a falnicilor zei?...
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
- poezii despre vânătoare
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Citate similare
* * *
Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care și-a mângâiat cu mândrie și iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ținut în brațe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit și ți-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii pași din viața ta.
Mâinile cu care și-a șters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ți-a simțit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ți-a alinat durerile, temerile și cu care ți-a dat curaj și forță să mergi mai departe.
Mâinile cu care ți-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăți, îndurând asprimea gerului, răni și dureri.
Mâinile cu care ți-a deschis ușa de mii de ori.
Mâinile pe care și le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...
poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre succes
- poezii despre religie
- poezii despre mândrie
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu uita binefacerile Lui
Nu uita ce ți-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieții
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceții
Ți-a fost ghid și ți-a fost scut.
Binefaceri știi c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ți-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieții tale rost.
Cum din vid te-a ridicat
Amintește-ți toată viața
Dor de Cer El a plantat
Și în har te-a îmbrăcat
Și-a topit în tine gheața
Și pe brațe te-a purtat.
Prins în drama nopții reci
A venit să-ți dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălțat să poți să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viața cea de veci.
Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujești cu consacrare
Și când traiu-i complicat.
Binefaceri ieri și-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre plimbare, poezii despre plată, poezii despre noapte, poezii despre lectură, poezii despre iubire sau poezii despre gheață
Dumnezeu, Olarul
A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu și gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...
Apoi, a dat poruncă și-a adus
Lumină, fără sori și fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.
Apoi, a separat ape de ape,
Și cerul a luat astfel ființă
N-o să vă spună asta vreo știință,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.
A treia zi, a scos uscat la suprafață
Mări și oceane ne-a făcut, și lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Și pomi, verdeață, început de viață.
A patra zi, ne-a dat soare și lună,
Și stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare și tăcut
Și lumea noastră era tot mai bună.
A cincea zi, a pus viață în apă
Și păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.
A șasea zi, a frământat un lut,
Pământ și apă, și-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.
A șaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat și mare,
Și binecuvântând tot ce-a făcut.
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre apă, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre știință sau poezii despre tăcere
La mulți ani, Brăila - 651 de ani
O floare-ți prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îți freamătă de dor salcâmii și castanii,
Ți-au plâns pe umeri, triști, în vremurile grele,
Curaj ți-au dat să treci prin veacuri peste ele.
ORAȘUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieții chin.
Buchet de flori ți-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îți cere scuze c-a greșit, ca orice fată.
Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingașe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.
Părinte bun, l-ai însoțit în greu urcuș,
L-ai ocrotit, ți-a fost alăturea FĂNUȘ,
Copilul tău ce te-a iubit atâția ani
Ne-a dat curaj să nu ne pierdem prin Balcani.
Te-a legănat pe brațe DUNĂREA bătrână,
Te-a mângâiat, te-a apărat, ți-a-ntins o mână,
Sub cerul tău străluce STEAUA FĂRĂ NUME:
-Să nu te stingi! Ești tot ce-avem mai scump pe lume!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre stele
Mama
Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
când greșești, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecțiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranței și a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există ființă mai frumoasă
și mai bună decât mama
Mama este... unică...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre plâns, poezii despre fericire, poezii despre îngeri sau poezii despre sărut
Dumnezeu te-a creat pentru mine
Vai, dar cât ești de frumos! Și ce teamă mi-e de tine!
mi-ar plăcea să-mi dai o palmă, chiar mai multe dacă vrei.
Când te uiți așa-ncruntat, iese inima din mine,
tremură carnea pe oase și din ochi îmi sar scântei.
Dumnezeu când te-a făcut, s-a gândit cum e mai bine,
ochii negri, nasul cârn, buze groase, spate lat.
Nicio grijă nu îmi fac, că se supară pe mine,
dacă te iubesc o dată. El de-aceea te-a creat.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nas, poezii despre ochi negri, poezii despre negru, poezii despre frumusețe sau poezii despre declarații de dragoste
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogei la zi aniversară
Bătrân ținut de ape ocrotit,
De multe seminții ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
Când grecii corăbieri au poposit,
Orașe noi la mare ți-au zidit;
Din liră ți-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii și-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor și Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost și vatră veche de credință,
Ai tăi întâi creștini cu biruință
Și-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiați prin vremuri să răzbată.
Ți-a dat apoi un nume Dobrotiță,
Ori poate fiica lui cu grea cosiță
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre și senine.
Iar Mircea cel Bătrân te-a înălțat,
Cetăți de apărare el ți-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbușit.
Sultanul cel păgân când te-a râvnit,
El pașalâc prin veacuri te-a sortit
Și dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra și credința și-au păstrat.
Un val prielnic marea a adus,
De patru veacuri jumătate-apus
Când roșiorii-n lupte s-au jertfit
Să-i deie țării sceptrul regăsit.
Și regele-a pășit apoi semeț,
Călare-n fruntea oștii, îndrăzneț,
Ca Dobrogea, ținut scăldat de apă,
La pieptul României să încapă.
În evul tău cel nou ce-a început,
Tărâm prea blând de ape și de lut,
Cusut ai fost c-un pod de țara-mamă
Spre-a scrie o istorie de seamă.
Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Preacunoscute și nepieritoare
Ți-au desenat destinul potrivit,
Bătrân ținut de ape ocrotit!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dobrogea, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre alb sau poezii despre țări
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre prăpăstii, poezii despre noroc, poezii despre gânduri sau poezii despre aer
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre moarte, poezii despre miezul nopții sau poezii despre furie
Perdant
Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Și nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.
Și banul, strâns cu greu, sfârșește prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; "Cum să fur?"...
Chiar dacă alții, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ți-e acces!
Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Și cer mereu c-așa-i azi; nu se mai poartă "ofer"!
Nevastă ți-a plecat cu cel ce-o ia "s-o ție"
Și bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoție.
Și diplome ți-au luat; doar le-au pus poză nouă
Și-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiți asociații...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca frații!
Din ultimul avut, ți-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
"Tu trebuia să știi!... Complice cu golanii!!!"
Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit și țară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Și viața ți-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.
Și-a rămas suferința, pe care n-o poți pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipsește doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre bani, poezii despre verde sau poezii despre suferință
Frunză în vânt
Ce verde-ai fost, frunză în vânt...
Rugina te-a cuprins a toamnă.
Azi dai cu fruntea de pământ,
Viața, nimic nu-ți mai înseamnă.
Plutești spre ultimul popas
Al celei izbăviri depline,
Spunând la toate "bun rămas"
În drum spre viața care vine.
Nici nu mai fluieri ca odat'
Când mi te alintai la soare,
În tril de păsări, minunat
Și-a ploii sfântă sărutare.
O brumă crudă te-a răpus
Când te-mbătai de fericire
Privindu-ne pe toți de sus,
Căci ramu-ți dăruia iubire.
Șezând acuma în genunchi
Între surate deja moarte,
Nu mai cunoști bătrânul trunchi.
Din seva lui ți-a făcut parte.
Ce verde-ai fost la vremea ta...
Dar când visai a fi mireasă,
Blestemul toamnei secera
Mlădiu-ți trup din umbra deasă.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Nu poți!
Nu poți amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici brațele tale cu care m-ai strâns!
Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.
Și întind al meu braț, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.
Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeș se-așază pe pleoape.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petre Gigea-Gorun despre timp, poezii despre seară, citate de Petre Gigea-Gorun despre seară, poezii despre imagine, citate de Petre Gigea-Gorun despre imagine, citate de Petre Gigea-Gorun despre gânduri, citate de Petre Gigea-Gorun despre apă, poezii despre amintiri sau citate de Petre Gigea-Gorun despre amintiri
Mi te-a furat
Mi te-a furat un vis,
Pe ochi sunt supărată,
Atunci când s-au deschis
Tu-ai dispărut îndată.
Mi te-a furat un gând
În care te-ascundeam,
Să fii acolo când
În taină sufeream.
Mi te-a furat un dor
În care te țineam,
Era răvășitor
Când nu te mai găseam.
Mi te-am furat chiar eu
Din dor, din gând, din vis,
Ca noi să fim mereu
Cum soarta a decis.
poezie de Angela Ion Pistol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre dor
Adu-ți aminte cât au suferit părinții tăi înainte de a te aduce pe lume; cu câtă grijă te-a purtat mama sub inima sa, cu câte dureri te-a născut, cum te-a îngrijit, cum te-a hrănit la pieptul ei, cum te-a primenit, cum a petrecut nopți întregi lângă tine și cu câtă muncă neobosită s-a trudit tatăl tău ca să-ți câștige hrana cea de toate zilele! Bucură-te dacă poți să-ți răsplătești părinții pentru osteneala pe care au depus-o pentru tine!
citat din Sfântul Filaret al Moscovei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre timp, citate despre răsplată, citate despre noapte, citate despre naștere, citate despre muncă, citate despre mamă, citate despre inimă sau citate despre durere
Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ți-a oțelit voința. Fii recunoscător celui care te-a înșelat, căci ți-a lărgit orizontul cunoașterii. Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învățat că nu trebuie să depinzi de nimeni și de nimic. Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ți-a întărit capacitățile. Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ți-a sporit înțelepciunea. Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit și te-au desăvârșit.
citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre învățătură, citate despre recunoștință, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
XLIV
Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Și de-a pururi după moarte
Iar vom fi același lut!
Astăzi plâng și te sărut,
Că-mi ești singurul meu bine
Și ești lut și tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Coșbuc despre sărut, citate de George Coșbuc despre prezent, citate de George Coșbuc despre plâns, poezii despre naștere, citate de George Coșbuc despre naștere, citate de George Coșbuc despre moarte sau citate de George Coșbuc despre lut
Cu același suflet al meu, de azi...(mamei mele)
Se pare că viața
e un circular spectacol de acrobație,
pentru că nu știe nimeni cum s-a făcut,
cum se poate naște dintr-un copil un OM,
da, asa m-am visat! ca eram însărcinată cu mama
(deci, smulgerea ei din mine, așa s-a petrecut!)
da, ireală senzație de abandon
(din moarte cum s-o mai strig, ar fi o tragedie
mai mult... că tot ce mă rănește
stă, chiar, într-un prezent, al ei trecut...)
Se pare că nu numai viața e plină de mășți și costume,
nu-i azi, singura zi când nu mai știi ce-ți doreșți,
nici timp câștigat, nu-i! mereu sa te-ntrebi:
cine pe Cine aduce pe lume,
Numai că eu, la o simplă acrobație visez...
ziua când mă voi naște la termen(mama, din Tine!)
cu același suflet-al- meu, de azi... la Trapez!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie