Nu mai suntem demult în Kansas

Corpul ei perfect tolănit acolo
în iarba înaltă a Edenului
cu picioarele larg deschis invitând
târâtoare erectile să-i intre-n pântece...
Şerpi diabolici cu respiraţie puturoasă
mulţi dintre ei folosind limbi străine
... unii aveau un accent slav
... alţii vorbeau cu un sâsâit aparte

Şerpii i-au lins coapsele nerăbdătoare
iar ea scoatea miorlăieli groteşti
anticipând savoarea fiecărei muşcături
din fructul interzis dintre
buzele ei mincinos rujate deşi perfecte...
Oh cât de mult îi plăceau toate-acele suplicii...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul chinezilor din Paris

Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris,
Şi cum naintea mea mergeau,
Păreau ieşiţi ca dintr-un vis.

Să-i vadă mulţi se întorceau
Aveau un chip de nedescris...
Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris.

Din ţară singuri s-au proscris...
Însă de câte ori priveau
Albastrul hainelor deschis,
De ea aminte-şi aduceau,
Şi nu vorbeau, ci ciripeau.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coeficient de corelare

Un studiu recent privind nivelul de inteligenţă al lumii
a constatat: noi, oamenii, devenim tot mai bătuţi în cap,
iar asta se află în raport invers proporţional cu mărimea
guvernelor noastre. Cu alte cuvinte, cu cât e mai mare corpul,
cu atât mai mic e creierul colectiv....

Refren: Toată lumea cântă, "Cu cât se schimbă mai mult lucrurile,
cu atât mai mult ele rămân aceleaşi..."

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Miranda Bailey: Eu răspundeam de Izzie Stevens şi de Cristina Yang. Eu eram liantul între medici şi pacienţi. Acum le-am pierdut pe amândouă.
Chief: Miranda, tu i-ai îndrumat, i-ai crescut ca pe nişte copii, dar se întâmplă câteodată ca unii dintre ei să greşească, să te dezamăgească. Doar unii dintre ei. Gândeşte-te de cât curaj a avut nevoie Yang să denunţe un medic! Iar medicul acela să fie nimeni altul decât logodnicul ei! Nu vezi cât de mult a crescut? Îi creşti ca pe proprii tăi copii, iar apoi, unii dintre ei păşesc pe urmele tale.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi nu ştim să ascultăm. Suntem mult mai buni la gândit şi vorbit. Să înveţi să asculţi poate fi la fel de greu ca învăţatul unei limbi străine, dar trebuie să învăţăm dacă vrem să ne comunicăm iubirea.

citat din Gary Chapman
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera din interiorul meu

Cu picioarele îndoite, îngenuncheat,
Cu vârfurile degetelor de la mâini lipite unul de altul
Şi palmele întinse şi strâns apropiate,
Îmi găsesc centrul...

Pentru că acolo, în acea încăpere a fiinţei mele,
Este locul unde pot conversa cu Dumnezeu...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţelegerea dintre oameni provine poate din faptul că unii trăiesc mai mult în trecut, iar alţii în prezent.

Andre Maurois în Climate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ai mai mult spirit, cu atât găseşti că sunt mai mulţi oameni aparte. Lumea de rând nu observă deosebirile dintre oameni.

Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii,
Alţii că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariţie pe lumea asta cenuşie şi tristă,

Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubeşti.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena – care eclipsa

Toată lumea prin frumuseţe, dorită de toţi
A părăsit un soţ bun
Şi a luat drumul Troiei,

Alegând dintre toţi oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credinţa datorată propriului neam,

Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinţii dragi...
A apucat pe căi străine...

Acum, deşi Anactoria nu mai este,
Prefer să-i revăd paşii uşori
Sau surâsul luminos mai mult decât

Aş privi carele de luptă din Lidia
Sau rândurile înarmate de hopliţi.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat adevărat regulează o femeie şi apoi, dacă simte nevoia de mai multă iubire, se masturbează...

gagiu'-i un bufon
cu cap şi trup
de babuin
el îşi violează prada
şi-n vreme ce-i mănâncă puii
defechează-n propria-i casă
rămăşiţe de cultură şi de trupuri civilizate

cască o gură enormă
şi-i atât de plin de respiraţie puturoasă
încât trebuie să facă gargară
cu vomă şi cu alcool
pentru a elibera miasmele grele ale
existenţei lui jalnice
el habar n-are că
este un bufon
cu suflet de puşlama

răutatea nu are adversar
în inima lui primitivă

se pişă pe tot ce vede
şi se bese
pe toate lucrurile
care-i sunt dragi
este ucigaşul şi-amantul
perfect
tot ce există
deopotrivă bun sau rău
şi însăşi personificarea
unei Găuri Negre

este mult mai întunecat
decât credem noi

şi totuşi tu în orbirea ta
îl iubeşti

Unde-i "bărbatul adevărat"
din spatele
acestei bestii expuse-n
pielea goală?

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feţe întoarse

oamenii sunt feţe-ntoarse, în zilele în care-s supăraţi
iar în nopţi întorc spatele, obosiţi de ce poartă-n ei
şi numără timpul pentru ca să treacă

suntem absurzi!

de multe ori, alţii ne fac baie minţii
şi ne-o spală
la unii de tot, au ăştia un detergent dat dracului de tare

lăsăm iubita, nevasta şi luăm secretara, să o studiem
dar nu oricum şi nu oriunde
cred că imaginaţia creşte odată cu tesiunea momentului
de aceia unii pun borduri duble, să nu ne inunde sufletele
dar ne inundă feţele

cu cât dau mai mult pe-o noapte, cu atât le creşte rangul social
maidanul a rămas undeva departe, arătura vieţii a uitat
plugul pâinii, poiana şi ţărâna satului

acum au facut poeni în cârciumi, cu bare, copaci nichelaţi
să se uite la ce-i interzis şi tot românul
acolo stau cei mai mulţi, când vin inundaţiile sau arşiţele
din ţevi, cândva de demult au facut câte un gard
pâmântul acum, ori arde, ori viitura le ia casa

copacii la noi călătoresc, părăsesc încet pădurile
iar şoselele... ce fericite sunt!
îşi schimbă pielea în fiecare primăvară
circulaţia banilor?
îmbogăţeşte ţara, prin cei pe care îi alegem noi!

de sărbători rămânem cu gura strâmbă sau amară
dacă nu avem bani în buzunar
însă trebuie să ne bucurăm, că alţii, îi păstrează sau îi cheltuiesc
cu mult mai "util", dar nu pentru noi

şi totuşi să nu fim răi, "moşierul" primăriei sau judeţului
ne dă câte o bere şi câte un mititel
are grijă totuşi de unii dintre noi

însă eu nu înghit un astfel de rai
cu o Europă care ne beleşte cu deştepţii vinovaţi
din vârful cetăţii
de ceeea ce ne-au lăsat, strămoşii!

Să ne iubim fraţilor, căci am construit un muşuroi
în care se pare că nu mai avem loc, mulţi dintre noi!

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din modul în care-şi vorbeau, cei doi păreau a se cunoaşte foarte bine, ceea ce, probabil, era normal, doar băiatul Dianei Enka învăţase de mic la acest Institut, la care Traian Simionescu era director de mulţi ani, deşi era tânăr. În plus, doamna Enka învăţase şi ea tot aici, iar de când îşi terminase studiile, lucra în acest Institut, ca şi soţul şi fiul ei; era o trăsătură de familie. Dar judecând după felul în care se adresau unul altuia, după privirile pe care le schimbau între ei, părea mai mult decât o relaţie dintre director şi angajat, sau director şi mama unui tânăr de curând angajat şi el în Institut. Privirile-i trădau, oricât se fereau să nu lase ceva de bănuit, deşi erau singuri acolo.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia dintre oamenii vicioşi este un lucru rău (căci, datorită instabilităţii lor, ei nu pot avea în comun decât viciul, influenţându-se în rău unii pe alţii), în timp ce prietenia dintre oamenii virtuoşi este benefică şi sporeşte o dată cu strângerea relaţiilor dintre ei. Desfăşurându-şi împreună activitatea şi corectându-se reciproc, ei se înalţă moral pe o treaptă superioară;căci se modelează unii pe alţii, fiecare luând de la celălalt trăsăturile care-i plac.

citat celebru din Epictet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pecliţe şi vipuşti, prin pampoane, franjuri şi eghileţi, prin trese şi epoleţi, prin croială şi colorit vestimentar, prin centura cu diagonală şi săbiuţă sau stilet, ofiţerii erau totuşi ceva aparte în mulţimea monotonă de civili, dintre care, unii abia scăpaseră din mâna lor, iar alţii, în mod inexorabil, trebuia să le cadă la mână.

citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât te înfrupţi mai mult din fructul interzis, devii tot mai nesatisfăcut şi nemulţumit.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne urcăm

când ne urcam pe Lună
dintre noi erau unii
alţii pentru piatra aia

ne alunga ceaţa de lume
dintre noi erau unii
alţii pentru bătrână

ne cuseam pielea cu case
costumaţi între felinare
nişte melci pentru zorii marelui exod
visam în grup o Lună prosperă
o arcă înfloritoare
înflorită din îndrăgostiţi
anonimi sărutând

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără putinţă de scăpare, dintre coapsele fierbinţi ale femeii cu picioare nerăbdătoare

prins strâns între coapsele fierbinţi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putinţă de scăpare,
ascult un copil din faţa blocului, care cântă în batjocură:
"hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!
hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!"

târziu, înconjurat de mici insule de spermă şi sânge,
sorb vinul roşu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll

amorţit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închişi, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene şi roşii
care fulgeră disco prin faţa ochilor
în timp ce melodia oraşului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea mamei mele – de a învăţa copiii cât mai multe limbi străine – o găsesc extraordinară pentru că mie mi-a deschis, în carieră, toate uşile.

citat din Raluca Moianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul interzis

E lucru cunoscut demult,
De la Ovidius chiar, cel cult,
Că fructul care-i interzis
Mai "dulce" e ca cel permis;
Vă spun direct, fără perdea,
Îl ştiu şi eu, pe pielea mea...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (21 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Noi n-avem nevoie de cuvinte
îmi punea degetul pe gură
ca să tac
să nu-i mai şoptesc
însă
palmele îmi vorbeau
pe trupul ei

şi ce-i mai plăcea

îmi tăcea buzele cu un sărut
ca să nu-i mai spun
te iubesc
însă
trupul îmi murmura
pe şoldurile-i nuferi
recitându-le versul unduit
iar în tăcerea atingerilor ei
îmi spunea
Doamne
cât de multe-mi spunea

ah
şi cât de diafan îmi rima
pe albul dintre rânduri

privirea mi-o îneca
în ochii-i adânci
iar gura-mi înflorea
în poiana dintre rotunjimile ei
de afrodită

noi nu avem nevoie de cuvinte
noi ne respirăm
ne trăim
suntem viaţă

ea îmi tăcea vorbele
şi îmi vorbea tăcerile

noi n-avem nevoie de cuvinte

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!