Sonetul 119
Ah, poțiuni din lacrimi de Sirene
Făcute-n alambicul diavolesc
Mi-au dat nădejdi și frici cotidiene
Și m-au făcut să pierd, nu să primesc!
Și inima ce gafe nedorite
A săvârșit crezând că s-a sfințit!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a lovit!
O, răul e benefic! Va să zică
Ce este bun el face și mai bun;
Și dragostea căzută o ridică
Atât de mult cât nici nu pot să spun.
La ce-am avut, eu mă întorc spășit,
Prin rău am scos de trei ori ce-am plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plată
- citate de William Shakespeare despre plată
- poezii despre ochi
- citate de William Shakespeare despre ochi
- poezii despre nebunie
- citate de William Shakespeare despre nebunie
- poezii despre iubire
- citate de William Shakespeare despre iubire
- poezii despre inimă
- citate de William Shakespeare despre inimă
- poezii despre frică
- citate de William Shakespeare despre frică
- poezii despre draci
- citate de William Shakespeare despre draci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
Unde sunt seninătatea
Și mândria ce-am avut?
Azi domnește lașitatea,
Și cu asta ce-am făcut?
Și-uite așa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără țară,
Căci cu asta ce-am făcut?
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre umor, poezii despre mândrie, poezii despre mâncare, poezii despre lașitate sau poezii despre bani
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare?
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine?
Și cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștere
- poezii despre țări
- poezii despre votare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre salariu
- poezii despre pâine
- poezii despre prostie
- poezii despre minciună
Cazier
E timp să-mi fac bilanț de-o escapadă
De fapte ce-am produs și-am fost pricină;
Să văd obiectiv de-am fost de vină
Și dacă "acasă", îi mai pot spune... "Țară dragă"?
Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înțelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!
Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parșivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.
Mi-au luat și bruma ce-mi rămase-un colț de țarnă
Căci grosu-i luat și-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinți le-aveam... S-au dus pe goarnă!
Mașinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult să pun și-n răzbunare
Și judecățile-am pierdut... N-am dat "parale"!?
Sunt un ratat în ochii lor că după o viață
N-am nici cât alții au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheață!?
Toți ce m-au frânt, m-au mărunțit, mi-au luat avut,
Sunt protejați că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!
Am un câștig căci stresul mult și vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio școală
Nu-mi dă câștig, căci se prescrie... nedreptate?!
Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-așa se-mparte, să petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...
Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu țeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre stres
Cum să nu te cânt...
Cum să nu Te cânt Isuse,
Cum să nu Te cânt,
Cum să nu-Ți slăvesc cu lacrimi
Numele Tău Sfânt.
C-am strigat spre Tine Doamne
Și m-ai ascultat
Bucuria și lumina
Fericit mi-ai dat!
Cum să tac, o cum, că-mi vine
Lumii-ntregi să spun
Cât de bun ai fost cu mine
Cât, o cât de bun!
Unde-i lacrima și glasul,
Inima de-ajuns
Ca să-Ți pot slăvi iubirea
Care mi-a răspuns!
Până-n veci voi spune Doamne
Cât de-adevărat
Ți-e Cuvântul și Iubirea
Ce m-au ascultat.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre bucurie
Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul... Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari și pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lașitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre religie, citate despre mămăligă, citate despre moarte, citate despre lașitate, citate despre dorințe, citate despre curaj, citate despre acasă sau citate despre România
Sonetul 149
Cum poți să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ți iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaș crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunți vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea și gem firesc.
Ce har am eu atât de drag și pur
Și mult prea mândru pentru a-ți servi
Când ce-am mai bun iubește-al tău cusur
Și-l miști cum vrei cu ochii tăi cei vii?
Urăște-mă, iubito, c-am simțit,
Iubești pe cei ce văd, eu sunt orbit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, citate de William Shakespeare despre prietenie sau citate de William Shakespeare despre mândrie
Reuniune de... pierderi
Mi-am plătit pentru toți, ce-am avut cunoscut, colegii
De școală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce mă scaldă de când sunt, s-o strâng iar în brațele-maluri.
Sunt roșu-n obraji iară și ochii-mi lucesc... cât mă bucur
Că înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în șampania de an nou, sau beții de uitare de tot...
Când puțin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.
Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici să țin nemișcat ochiul minții și suflet, ce-i plin de atâta avut
Și întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, să simt apa curgând
Bucurându-mă iar, puțin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre șampanie, poezii despre sunet sau poezii despre mâini
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre poezie sau poezii despre gânduri
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!
Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.
Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre stele sau poezii despre smerenie
Hamlet: Dacă sunt crud acum, e doar pentru a fi bun pe urmă; răul e făcut deja, dar și mai rău urmează.
replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Hamlet sau citate de William Shakespeare despre Hamlet
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zaruri, poezii despre urări, poezii despre noapte sau poezii despre albastru
Pentru mine e iubire...
Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.
Și n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.
Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.
Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum să fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.
Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.
Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!
Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!
Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.
E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.
Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...
Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!
Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...
Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre victorie, poezii despre muzică, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell,1706-1782 din Cântec tradițional irlandezo-scoțian, atribuit lui Alexander Boswell, 1706-1782
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza și-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele și mă vei părăsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am spus nu este decât o bănuială, dar nu-mi poate ieși din cuget, mă amețește și mai tare decât disperarea în care m-a adus despărțirea de tine... Ai încuviința tu, în culmea gloriei, să-ți aduci aminte de vremurile atât de blânde ale copilăriei noastre... de acele momente minunate în care îmi jurai să nu fii decât a mea... Ah! cum au trecut aceste clipe de desfătare și cât de lungi vor fi cele ale durerii... Ce-am făcut eu să merit să mă părăsești? Spune, ce-am făcut? și de ce-l sacrifici pe cel care te adoră? Oare monstrul care mi te răpește dezmierdărilor, te iubește la fel de mult ca mine? Oare te iubește tot de atâta amar de vreme?
Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre trecut, citate de Marchizul de Sade despre timp, citate despre sacrificiu, citate despre fericire, citate de Marchizul de Sade despre fericire, citate despre durere sau citate despre declarații de dragoste
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre trup și suflet, poezii despre moștenire sau poezii despre hârtie
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărți sau poezii despre gheață
Sonetul 103
Ah! Cât e de săracă Muza mea,
Când s-ar putea distinge negreșit,
Căci tema, chiar cu mine lângă ea,
E mai măreață decât ce-am slăvit.
Să nu mă învinuiești că nu mai scriu!
Cată-n oglindă, chipul vei zări,
Care întrece tot ce eu descriu
Și de rușine versul îmi va fi.
N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dreg
Stricând astfel ce-a fost odată bun?
N-are alt scop poemul ce-l încheg
Decât de harul tău să pot să spun.
Însă oglinda, când privești în ea
Ți-arată ce în vers eu n-aș putea.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre rușine
Bumerang
Degeaba doare, căci... ce-a fost, a fost!
Degeaba inima încă o ia la goană
Spre locu'-n care... ți-am făcut icoană
Să aibă, veșnic, cine-ați da un rost.
Astăzi prezentul e de partea mea...
În timp ce tu ai devenit o simplă ramă
Ce poartă-n ea bătrâna noastră teamă
Că într-o bună zi vom dispărea.
Nici unul dintre noi, azi, nu mai este
În fila ce credeam că ne e scrisă...
Povestea noastră devenind învinsă
De un destin ce nu ne-a dat de veste...
Nimic din tot ce este nu mai poate
Ca să repare ce-am stricat prostește...
De-am fi știut că dragostea orbește,
Poate și azi am fi trăit regește...
Dar n-am știut. Iar tu cu-atât mai mult...
Ai încercat să-mbrățișezi minciuna,
Astfel sperând că îmi vei pierde urma
Și că nimic nu te-ar mai fi durut.
Dar, din păcate, bumerangul s-a întors...
Pe pielea ta simțindu-se mai aprig
Atât durerea, cât și-ntregul frig
Ce m-au pătruns cândva până la os...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (9 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane sau poezii despre durere
Eu sunt
Sunt fapte care nu se spun
Și vorbe care nu se-aud,
Sunt șoapte tunete de tun,
Un adevăr ce poate-i crud.
Sunt visele ce nu visez,
Sau realitatea ce nu e,
Momentele când mai oftez,
Pot fi sub valuri, pot fi pe.
Adesea mă întorc plecând
Sau plec și nu mă mai întorc,
Rămân în suflet sau în gând
Unde o lacrimă mai storc.
Sunt tresărire sau un spasm,
Fără să știu, fără s-aleg,
Devin o dramă sau un basm
Unde misterul mi-l dezleg.
Sunt aripi largi sau mă târăsc,
Prin ce va fi sau ce-a trecut,
Eu sunt acel ce mă cunosc,
Tot ce-am pierdut și ce-am avut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre devenire, poezii despre cunoaștere, poezii despre artilerie, poezii despre aripi sau poezii despre adevăr
Copilul meu drag! (versuri dedicate băiețelului meu Alexis)
M-ai ajutat să cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... ești atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Și știi că dăruind din ele te contopești și devii iubire!
Când tristețea mă apasă închid ochii și-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă și mâinile ce ți le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase și pline de înțelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simțeai că am să cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ție îți datorez acum faptul că am învățat să râd...
Cum am să te răsplătesc, cum am să îți mulțumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt că sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îți ofer mai mult decât însăși viața mea?
Nici o viață nu ar ajunge să îți arăt cât te iubesc
Nici o viață nu ar fi suficientă căldura să îți ofer,
Tu ești visul devenit realitate ce dă sens vieții mele neînsemnate!
poezie de Mădălina Gheorghe (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre copilărie, poezii despre învățătură sau poezii despre zâmbet