Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poeții se urcă

cât mai sus deși n-au aripi
se târăsc ca șerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furișați prin geana de ceață
a serii ruginite
unde orologiile își lasă pleoapa
poeții stau de veghe sus
și scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeții urcă la stele
ducând cu ei plânsul și dorul

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poeții sunt ca șerpii: se urcă pe înălțimi amețitoare, deși nu au aripi.

aforism celebru de din Sonete și aforisme
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Paradisul

Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți

poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși

poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții

poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară

poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor

poezie celebră de din Demonul (1982)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeții nu mor niciodată cu totul

nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
de altfel poeții nici măcar nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
dar prin fiecare tușă de infinit
supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează cerul cu inimi
se amestecă cu nisipul
în castele fermecate
pătrund în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile

poeții măsoară eternul în clipe
urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii

poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mormântul Leonidei Lari...

... Poeții n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeții dorm în liniști luminoase
De lut amestecat cu veșnicii...

Funcționarii au, funcționarii și bandiții
Și hoți în lege - monumente - minim
Poeții nici sicrie n-au, numai ediții
Și scrumuri ce mai bat la vii în inimi...

poezie de (17 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeții nu știu să moară

deși o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tușă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile

poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deși uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii

de altfel poeții nu mor niciodată cu totul
și nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maimuța și prostul cu pile (epigramare după un proverb indian din Indiile de West)

Cu cât mai sus se urcă maimuța în copac,
Cu atât mai mult și-arată și fundul și-al ei crac.
Cu cât maimuța urcă, ascultă-aici la moșu',
Cu atât mai mult se vede că are fundul roșu.
La fel e și cu prostul, prin pile pus în post:
Cu cât în funcții urcă, vedem cât e de prost.

pamflet de din Dicționarul prostiei (19 aprilie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am poza ta

și încă mă uit atent la ea
până-mi ard ochii martiri
surâzi cum vrei la aparat
rana se deschide cât mai discret
convingi fantoma iubirii noastre
să iasă din adâncuri și să urce
la inimă își face de cap inocent
apoi urcă sus de tot și nu mă lasă
în pace deschide altă rană
mă învârt nebun prin orașul orb
privesc fotografia muncit
de gânduri austere care rămân
nerostite câteva veacuri reci

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O foaie albă
urcă spre cer
un vers neterminat
își așteaptă cuvântul
între tăcere și deznădejde

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și -acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze ce acoperă somnul așteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naște este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

În satul ăsta viu se răstignesc poeții

clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii

mă credeți pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
metalul ruginit
din carnea lor amară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu pașii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
și culmea de aur dispare -
"Ci unde ești? Unde?" și dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Și iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
și simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică și-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispășirea.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

* * *

Poeții ciocnesc inimi și varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Și cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace și desface.
Poeții
stau la masă
și-și plâng în palme munți
în ochi își plâng misterul și inima în pumni.
Poeții!
Câtă groază să fie și pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Și le scrâșnesc din aripi
Și se sărut pe frunți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maimuța și parvenitul (epigramare după un proverb indian, Friedrich von Logau și A.C. Cuza)

Cu cât mai sus se urcă maimuța cea neroadă,
Cu-atât mai mult și-arată și fundul și-a ei coadă;
La fel și parvenitul, și omul de nimic:
Cu cât în funcții urcă, vedem cât e de mic.

epigramă de din Epigrame (19 aprilie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
William Shakespeare
umilință
Brutus: Umilința e scara tinerei ambiții,
Spre care cel ce-o urcă își întoarce fața.
Dar, după ce a urcat-o până în vârf,
El scării îi întoarce spatele
Și se uită în nori, disprețuind treptele de jos
Pe care le-a suit, ca să ajungă sus.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul II, Scena 2, scenariu de (1599)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Ion Minulescu

Turism

Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...

Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Și leșinate-n brațe-ți cad,
Ca niște biete curci plouate...
Deși - prin munți, în fiecare vară,
La fel, turiștii urcă
Iar fetele... coboară...

Șoseaua urcă spre Voineasa
Și Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Și cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunții lor -
Zâmbesc șireți
Și fericiți,
Că grație turiștilor
Au fost uniți
În vecii... vecilor!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

pas cu pas
urcă treptele
raiului

senryu de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treptele superiorității se urcă greu când se urcă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook