Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alexandru Vlahuță

Zăvoaie de sălcii prind iarăși să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică își ridică peste copaci turlele-i nalte și strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orășelului Corabia, sentinelă dunăreană așezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima țării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliștioara, în fața căruia s-a așternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.

în România pitorească, Șiliștioara
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Citate similare

Alexandru Vlahuță

Vaporul lunecă între malurile joase, acoperite de sălcii. Văpaia lunei se farmă de muchiile valurilor; ici și colo pe luciul apei tremură strop de lumină. De la Calafat Dunărea-și abate cursul spre apus, tăind o curbă adâncă în țărmul Bulgariei, până-n fața satului Desa, de unde se-ndreaptă iarăși spre răsărit.

în România pitorească, Desa
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alexandru Vlahuță

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăți romane le spuneau din ce viță își trag neamul; iar în fața lor, peste zăvoaiele de plopi și sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oștilor turcești și, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul țării lui, gonea dâra de sânge și de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

în România pitorească, Desa
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alexandru Vlahuță

Orașul e revărsat pe-o ieșitură de mal, împlântată în valuri.
Prin câte-a mai trecut, Doamne, și colțișorul acesta de lume!... La început, au aruncat ancorele și și-au așezat liman aci fenicienii, cei dintăi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Și așa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea «Berbecului cu lâna de aur» de la gurile Istrului. Vieți peste vieți s-au așternut în trei mii de ani pe țărmul acesta, și vijelii după vijelii au bântuit ș-au spulberat așezările lor din temelie.

în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alexandru Vlahuță

Rostea vorbele astea să-și ridice ochii, mereu cu același ton, și parcă mereu cu alt înțeles. Era aci tînguire, aci blestem, aci întunecată resemnare, aci înfricoșat strigăt de revoltă.

în Noi vrem pământ
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alexandru Vlahuță

E miezul nopții. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca niște ochi somnoroși, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se oprește la Calafat. Orașul doarme sub straja lunei. Casele-nșirate pe costișa prăvălită spre Dunăre își aștern umbrele negre pe ulițile largi, tăcute (...)

în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Își poartă soarele corabia peste zi
Și luna-și poartă corabia peste noapte,
Îți porți corabia peste umbra mea
Și umbra mea se leagănă spre moarte.

catren de (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor RechițianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corabia verde

Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!

Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!

Zănatec aleargă prăpădul pe ape,
tot mai aproape și mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Gata cu toții murim în picioare,
pe marea aceasta ce crâncen ne doare,
spargem talazuri, înfrângem bulboane,
cu gândul la tine, o, căpitane!

Lupta e cântecul și biblia noastră,
holde vor crește de samulastră
din cremenea oarbă, din pietroase mormane
și din sângele nostru, o, căpitane!

Moartea însăși de-ar sălta pe punte,
sărire-ar fulgeris cine s-o-nfrunte,
printre mii și mii de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Pe Dunăre

... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)

Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...

Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.

Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
Tăcerea albelor spitale...

Se duc pe Dunăre la vale —
Ca șirul de cocori pribegi
Pe-ntinsul fără de hotare —
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe plutitoare
Pe negrul apelor murdare...

Și tot pe apa care poartă
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub sărutările solare,
Plutește și-o... ghitară spartă.

poezie celebră de din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Alexandru Vlahuță

Calafatul își are de mult paginile lui de suferinți și de glorie în istoria țării. În zidurile caselor vechi se cunosc și azi urmelor bombelor, așa rămân pe trupul ostașilor bătrâni semnele războaielor în care au dat vitejește piept cu moartea. Asupra acestui oraș s-au aruncat cele dintâi obuze turcești în primăvara anului 1877, când războiul nu era încă deschis (...)

în România pitorească, La Calafat
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai e o zi și mâine...

Ce priveliște măreață
Văd în orice dimineață!
Țoale fluturând în vânt,
Așternuturi atârnând,
Perne căzute din pat,
Un,, motan" de somn umflat,
Mușuroi de vase goale
Pe deasupra, și murdare!
Gem rufele nespălate,
Și albe, și colorate,
Coșu-i plin, detergent nu-i,
Fir-ar tot-al.... știu eu cui!
Este peste legea firii,
Ies, nu-mi fac harakirii!

În grădină, câinii latră,
Găinile stau la poartă,
Cocoșii pe garduri cântă.....
Doamne!!!... dă-mi putere multă,
Și un pic de-nțelepciune
Să apuc ziua de mâine!
Trag aer în piept adânc....
Și pe terasă mă duc:
Mușcatele râd la soare,
Panseluțe zâmbitoare
Mă întâmpină voios,
Și mă-mbată de miros.!
Este peste legea firii....
De ce -mi fac harakirii?

Pentru vase nespălate
Și -așternuturi neașezate?
Stau aici -mi vin în fire,
mai e o zi și mâine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Piatră de râu m-am făcut
Alunecă gândul pășind
Învolburat e râul prin mine vuind
Caii amurgului se adapă sub sălcii
Puntea se leagănă
Mai jos de orizont
Și timpul trece
Ținându-se de frânghii
Piatră de râu m-am făcut
Netedă lespede peste răspunsuri
Caii nechează și fug
Luciu-mi absoarbe raze de lună apoi
Malurile vin și ele la vale
Purtând rădăcini
Peste puntea ruptă
Alunecă visul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

E iarăși toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.

Și aș fi vrut s-o rog nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde să mai stau,
mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.

E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Departe... departe... peste podul palmei ne aplecăm peste marginea ochiului aproape de golul ce ne desparte.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Jertfă

Astăzi,
mai voiam -mi spun ceva,
înainte ca astrul sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam -l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jertfă

Astăzi,
mai voiam -mi spun ceva,
înainte ca astrul sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam -l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângera peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de (14 februarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România dodoloață

La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E vița noastră, română.
În veci de veci dăinuiască,
Să nu se mai risipească!

poezie de (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Visele se fabrică

Către toate fibrele lemnoase care visau,
Luntre pe Dunăre, ajungă la Brăilița,
dar au fost acostate la Turnu Severin! Către
toate caravelele care-și căutau port de refugiu
la Corabia, dar Mazilescu a cârnit-o spre
Dâmbovița, mai propice micului trafic de
poezie! Către toate focurile stinse de izbucurile
de vin vechi! De pe malurile dezbinate, doar
visele, pe poduri de gheață, se mai pot uni...

parodie de , după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Poezia lui Alexandru Vlahuță este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă și demnă, cu care orice rațiune normală și disciplinată, trebuie întâmpine un act al fatalității. În poezia lui Vlahuță, admirăm bogăția variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producției nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însuflețește firul de lână pe care îl toarce țăranca pe prispa casei și dă glas fluierului, cu care ciobanul își adoarme turma cu oi, odată cu asfințitul soarelui. Poezia lui, plutește totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual și nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conștiință artistică. Alexandru Vlahuță nu este un poet român, ci un român poet.

în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Vulpescu

Un om care-a trecut printr-o mare spaimă, o vreme are un comportament destul de ciudat, dacă n-ai ține seama de spaima prin care-a trecut.

în Arta conversației (1998)
Adăugat de RoxanelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 29.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Podul de piatră

E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.

Satul din care sunt nu vrea mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.

poezie de (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook