Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Hic et nunc

Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Și-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat și lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale,
Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii,
Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Oprește-te, ascultă-ți secundele firii
Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!

poezie de din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie HauserSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Oare pădurile vor fi mai fericite

... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci și ponoare,
într-un februarie mic și al dracului – cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, așteptând să clocească găinile,
să înflorească mușcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea și ridichea de lună.

Orânduindu-și grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate așa li se părea când înfloreau cireșii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunțile încrețite adesea,
cu ochii moleșiți de oboseală,
abia își vedeau de odrasle.

La oraș, și-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericești, cu sărbători și zile de post.
Doar visele și-au găsit sfârșitul
unde se mai aude încă clopotul
parcă blestemând clipa
cum într-o alta, poate,
când nu mai era nimic de spus,
când nu mai știau să apere ce le aparținea,
Dumnezeu o va face în locul lor
după Lege.

Apoi tot mai întuneric se lăsa.
Tot mai frig.
Și cu cât se acopereau, își dezgoleau mai mult durerea,
de nu mai puteau isprăvi rugăciunea.

În această lume tot mai străină așteptau vindecarea.
Iar pădurea, ca un ecou,
într-o nepăsare orgolioasă,
între ei și Dumnezeu.

poezie de (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli GîlcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al vremii bal

Într-un stejar bătrân, uitat de lume,
Am fost ascunși de bunul Dumnezeu,
Îmbrățișați și fără de cutume,
Eram doar noi iubite, tu și eu.

Dar într-o zi când cerul în furie,
A sfârtecat c-un fulger bietul pom
Și din tristețea lui, o bucurie
El i-a făcut în taină unui om.

Cu ochiul de artist privi el pomul
Și ascuntând, el șoapte auzea,
Eram noi doi care voiam ca omul,
Să ne salveze dacă o putea.

Cu drujba lui, cu dalta și securea
A-ndepărtat încet strat după strat,
Și-a reușit să scoată din simțirea
Artistului, un cuplu-mbrățișat.

Cu ochii vremii am văzut minunea
Ce ne era ascunsă în copac,
Am părăsit adâncul și genunea
Și-am devenit doi oameni care tac,

Dar care văd acum minunăția
Ce-n lumea noastră e ceva banal
Și nu vedem că-i însăși bogăția
Ce ne dată de al vremii bal!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mă părăsi (extrase)

*

Mă tot gândesc undeva la acest râu, care curge de-a dreptul vijelios.
Și-acești doi oameni în apă, încercând să se țină unul de altul,
cât se poat de strâns, dar până la urmă-i prea mult, sunt copleșiți.
Curentul e prea puternic. Trebuie să-și dea drumul, să plutească separați.
Asta se întâmplă cu noi. E păcat, Kath, pentru că ne-am iubit atâta timp.
Dar, la urma urmei, nu mai putem sta veșnic împreună.

*
Am închis pe jumătate ochii și mi-am imaginat că acesta a fost locul
unde toate pe care le-am pierdut încă din copilărie au ieșit la suprafață,
iar acum stau aici în fața lor și, dacă aș aștepta îndeajuns, o siluetă subțire
ar apărea la orizont dincolo de câmp, și încet-încet s-ar tot mări, iar eu
aș vedea că-i Tommy, și ne-am face cu mâna, și poate chiar ne-am striga.

*
Trebuie să acepți uneori astfel merg lucrurile-n lumea asta.
Opiniile oamenilor, sentimentele lor, o iau pe un făgaș, apoi pe altul.
Și, iată, se întâmplă -n acest proces într-un anumit punct te maturizezi.

*
Am văzut cum se-apropie cu repeziciune o lume nouă.
Mai științifică, mai eficientă, da. Cu remedii pentru vechile boli. Foarte bine.
Dar o lume aspră, crudă. Și-am zărit o fetiță, ochii ei strâns închiși,
ținând la piept lumea cea bună, cea veche; acea lume despre care știa
în inima ei că nu va putea rămâne, iar ea o strângea la piept și implora,
și nu voia să-i dea drumul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Unconsoled" de Kazuo Ishiguro este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.55- 28.99 lei.

A avea

Privește-L în ochi pe Dumnezeul tău
și spune-I,
spune-I soarele nu era perfect
atunci, la începuturi,
când l-a pus pe cer pentru tine...
Tu ai vrut să îl cioplești cu dalta ta
într-o formă perfect rotundă,
supradumnezeiască,
dar l-ai ucis.
Din rănile sale curge văpaie
pe pământ
și pădurile ard.
E atât de cald
încât toți oamenii au nevoie
să meargă la psiholog,
să-și descopere în ei depresia
șio arate lumii cu degetul,
ca pe o scuză a nefericirii ce crește în ei.
Lumea ta este prea frumoasă acum,
pentru ca Dumnezeu să mai poată face parte din ea.
Omule, ești plin de tristeți într-o lume în care nu poți avea totul,
de aceea ai săpat în soare
până l-ai găurit
și i-ai scos miezul pentru tine,
doar pentru tine,
pentru a avea...
Iar acum, când vezi cu poftă și alte stele,
ești captiv în depresia lumii care a pierdut soarele.
Omule, L-ai pierdut pe Dumnezeu,
dar El nu te-a pierdut pe tine,
te așteaptă...
tu, să-L cauți,
dar nu prea departe,
nu în soare, nu în stele,
mult mai aproape...
în tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Treceri

Albe poteci ce nu duc nicăieri,
Într-o lume de diamante-n lumină,
Prieten tăcut doar vântul de ieri,
Acum rătăcit pe-o colină.
În aer, risipite de frig,
Siluete desprinse din mine
Respiră din plin argintul topit,
Îmbrățișate de verzi ace fine.
Totul e azi, petrecut dintr-un ieri,
O lume închisă în ape,
Fără timp, fără zbor, fără ecou,
Doar șiruri de poteci neumblate.
Mă simt ca-ntr-un vis, căutând neîncetat
Sufletul – despărțit de lumin㠖
Alături de vântul ce-și poartă pribeag
Pașii rătăciți într-o mină.
Deschid ochii, într-un târziu,
Ca un orb ce nu vede nici negrul,
Pe buze, din nou, m-ai sărutat,
Sunt alb în tunelul perpetuu...

poezie de din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea SteinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Povestea din vis

A fost odată, într-o altă lume,
a viselor și-a vechilor povești,
un împărat ce își făcuse-un nume
asemenea aleșilor cerești.

Era vestit prin legile-i severe
cu care-i pedepsea pe răi și furi,
dar și prin recompense și plăcere
când oamenii păreau cinstiți și puri.

În sala unde împărțea dreptate
părea un zeu pe tronul lui de fier
și toți sperau ca, într-o zi, el, poate,
va renunța să fie tot stingher,

căci tronul de alături, de o vreme
era tot gol, în așteptarea ei,
a celei pentru care încă geme
în inima-nghețată ca un stei.

Venise-n viața lui ca o minune
pe care a primit-o și-a iubit,
dar n-ar putea nicicând, la nimeni spune
de ce sau cât a fost de-ndrăgostit,

căci el, ce nu suportă o minciună,
a înțeles târziu, -ntr-un ocean
o floare însetată să răpună
nu poate fi oprită, e în van

să ceri meduzei brațele să-și plimbe
pe corpul tău, în dulce mângâiat,
să uite cum a fost șise schimbe
atunci când tot ce-a vrut, a câștigat.

El a-nțeles, i-a spus, ea a plecat,
iar locul ei de-atunci, acum e gol
și n-o așteaptă cum o fi sperat,
inabordabil, cu un singur rol:

acela de a-i aminti iubirea,
trădarea și minciuna fără rost,
plecarea, dorul și nefericirea
dintr-o poveste care,-n vis, a fost.

A fost odată, într-o altă lume,
a viselor și-a vechilor povești,
povestea căreia i-am dat un nume
și poți acum, și tu, s-o povestești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răcoare deja

nu mai știu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar țin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte

nu știu, nu țin minte
dacă zorii sau pașii tăi
erau trecători
am învățat doar
iubirea lovește ca glonțul
că drumul se oprește în
ochii unei femei
uneori

nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuși aș vrea să știu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar șoapta
lacrima
ori poate umbra ta

ești prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
ușor
ca acvila
pot privi liniștea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte

nu mai știu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viața totuși
odată cu nașterea
cu iubirea
cu glonțul ce-aduce moartea?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De te simți străin în lume

De te simți străin în lume
Părăsit de ai tăi cei dragi
Nu te pierde-n deznădejde
nu-ți faci singur necaz.

Nu uita sus in ceruri
Ai un frate minunat
Și El a trecut prin lume
Și-a fost chiar crucificat.

El dorește să fiți prieteni
A murit și-n locul tău
Nu mai sta străin in lume
Hai și tu la Dumnezeu.

Nu uita, El te iubește
Cum nimenea n-ar putea
El îți poate schimba viața
Cum n-o face nimenea.

Chiar de-ai fost în astă lume
Poate-un mare păcătos,
El te spala-n a Lui sânge
Căci așa a spus Hristos.

Nu lăsa ca deznădejdea
te bage în mormânt
Căci atunci ai pierdut totul
L-ai pierdut pe Domnul Sfant.
AMIN

poezie de (2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Aceiași ochi albaștri de metil

Dragă tată,
Eu știu acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.

Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?

Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea să-mi primenească sufletul.

Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.

Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu ote uit niciodată.

Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei să ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.

Dragă tată,
Eu știu acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă

Pe lumea cealaltă.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Nu-i așa?

Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.

Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
ce te-ar durea ca un preinfarct?

Nu-i așa, frumusețea amintirilor,
iubirea trecutului, în iubire scăldat...
ce în urmă cândva, copilăros l-ai lăsat,
il rechemi in visul neterminat,
nu-ți fie blestem sau păcat?
iar golul ochilor mei plin de durere
nu-l poți privi, de frică, că te-ar răni,
privați de ațâtea bucurii...
ce s-au pierdut în neant.

Dacă ai putea întoarce trecutul
ca roata unei fântâni,
nu-i așa, vei fi același, ca întotdeauna?
bărbatul niciodată sătul de plin...
dar mă împac cu gândul
destinul firii nu de noi e prescris...
iar viața are un scop precis
și întotdeauna calea își va urma,
nu-i vina mea sau a ta,
este o lecție de viață,
din care amândoi vom învăța,
iar trecerea noastră prin lume
versurile o vor amprenta.

poezie de (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi

În ochii tăi văd doar neîmplinire,

Ce îmi dezleagă destinul meu amar,

Iar glasul tău, foșnind din amintire,

Răsună-n suflet din ce în ce mai rar.

Mai văd acum și-un vis apus în tine,

Pe care-ncet, încet tu îl vei uita,

Iar eu, același vis desprins din mine,

Am să-l aștern covor în fața ta.

În ochii tăi, un lac de întuneric,

Încă mai văd extazul sfânt pulsând,

Dulci fiori prin piept curgând câte un pic,

Îngeri și demoni pe culmi de chin dansând.

Purtat pe drum de umbra acestui vis,

Ca un străin pe cale colilie,

Bătând la poartă, respins de paradis,

Se stinge-n piept a inimii făclie!

Marin Voicu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Starea justitiei. Culegere de articole, studii si note" de Marin Voicu este disponibilă pentru comandă online la 55.00 lei.
Bertolt Brecht

Cântecul unui iubit (Psalmul 7)

1. Iubito, știu: acum îmi cade părul, de viață destrăbălată, și trebuie să dorm pe piatră. Mă văd toți bând rachiul cel mai ieftin și mergând gol în vânt.
2. Dar a fost un timp, Iubito, când eram curat.
3. Aveam o femeie, mai tare decât mine, precum iarba e mai tare decât taurul: mereu se îndreaptă în sus.
4. Ea vedea sunt rău, dar mă iubea.
5. Nu mă întreba încotro merge drumul, care era drumul ei, și poate că mergea în jos. Când îmi dădea trupul ei, spunea: asta e tot. Și se făcea trupul meu.
6. Acum nu mai e nicăieri, a dispărut ca norul după ploaie, am lăsat-o și s-a dus în jos, căci acesta era drumul ei.
7. Dar nopțile, câteodată, când mă vedeți beau, văd chipul ei, palid în vânt, puternic și întors spre mine, și în vânt mă aplec.

poezie de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 29.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Dar pentru Nicoleta

Închid ochii și văd
Fericirea din ochii tăi,
Dar și lacrima caldă
În care se-ascund chipurile
Celor ce și-au dorit
te vadă.
Sub voalul alb de mireasă.
Văd mormântul de marmură
Al parinților tăi,
Împodobit cu floi și lumină.
Ei te-au iubit, te iubesc,
Sunt îngei pe soclu ceresc.
Ei au împlinit visul acesta,
Iar tu ai închis cercul iubirii
Cununându-te întru infinit
Cu cel ce mereu te-a iubit.
Nu plânge! Ești cea mai frumoasă!
O clipă ți-am văzut tatăl...
Era martor, în rândurile din urmă
A celor ce te priveau.
Și mama era acolo –
Pe piciorul tău stâng.
Ți-ai împlinit marea iubire.
Nu plânge!
Doar eu
Am dreptul să plâng!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când începi o carte – un roman – de multe ori e ca și cum ai intra într-o lume nouă, într-un ținut pe care nu l-ai mai văzut. Căci lectura prezintă mare asemănare cu voiajul. Uneori, chiar după primele pagini ale unei cărți, ai impresia , de-abia coborât din hotelul în care ai descins în cursul nopții, te găsești într-o calmă dimineață de vară, pe străzile unui oraș în care n-ai mai pus niciodată piciorul, în locuri și aspecte noi și totuși familiare, printre oameni care-ți sunt străini, dar față de care nu te simți, tu însuți străin.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Itaca

În vreme ce ridici velele pentru Itaca,
Speră să ai parte de un voiaj lung,
plin de aventuri și de descoperiri.
Iar de Lestrygoni, de Ciclopi,
De Poseidon cel mânios nu te teme:
nu-i vei întâlni pe drumurile tale
atâta vreme cât gândurile îți sunt înalte și încrezătoare,
cât un entuziasm tânăr și năvalnic
îți electrizează spiritul și trupul.
Lestrygonii, Ciclopii,
Poseidon cel sălbatic nu-ți vor ieși în cale
decât dacă-i chemi tu în sufletul tău,
decât dacă sufletul tău îi aduce-n fața ta.

Speră să ai parte de un voiaj lung.
Poate vor fi multe dimineți când,
cu mare bucurie, cu tânără încântare,
vei intra în porturi pe care le vezi pentru prima oară;
poate te vei opri în colonii feniciene
să cumperi lucruri fine,
sidef și corali, ambrozie și abanos,
tot felul de parfumuri senzuale –
după pofta inimii; și vei putea vizita multe orașe egiptene
pentru a afla lucruri noi și pentru a lua lecții de la marii lor magiștri.

Păstrează Itaca întotdeauna în minte.
Sosirea ta acolo este țelul căruia i-ai fost predestinat.
Dar nu cumva să grăbești în vreun fel călătoria.
Mai bine, îngăduie-i să dureze ani și ani,
iar într-o zi, bătrân, vei ajunge pe insulă
cu toate avuția pe care-ai agonisit-o pe drum,
neașteptând să te facă Itaca bogat.

Itaca ți-a dăruit o călătorie minunată.
Fără ea nu ai fi pornit pe mare.
Acum ea nu mai are nimic să-ți ofere.

Iar dacă vei descoperi că-i săracă, Itaca nu te-a înșelat –
iar înțeleptul care ai devenit, plin de experiență,
va fi înțeles atunci ce înseamnă Itaca.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altul îți este drumul

Mă uit la tine și suspin, știindu-ți dinainte soarta,
Îți țin în a mea privire chipul fragil, o formă cum nu mai există alta.
Suspin nu din tristețe, ci cu ascunsă bucurie,
Conștient fiind de vremea ce va să vie.

Poate că nu înțelegi nimic acum, totul în jur părând difuz,
De parcă viața ți-ar fi închipuirea unui zeu păgân, ursuz.
Poate cerul îți pare departe, și simți pământul rece și neprimitor, mult prea aproape.
Poate că te întrebi, cum m-am întrebat și eu odată,
Oare această lume e un accident, sau există ceva ce ține totul laolaltă?

Te-ai îngrijit cu sârguință de sarcinile lumești,
Ai învățat să scrii, să citești, să desenezi și să muncești.
Simți totuși ceva lipsește, de parcă cineva a rupt o pagină din propria-ți poveste.
Este această lipsă, cea care nu îți dă pace, oprindu-te din a trăi cum inimii tale îi place.

Și poate crezi că nu ai încercat destul până acum,
poate toți ceilalți din jur sunt sănătoși, și tu nebun.
Par a fi atât de fericiți, fugărind apusul și încercând din răsputeri să ignore neajunsul.
De cenu faci și tu la fel, îți zici, de cete scuturi de praf, de cete ridici?

Oprește-te pentru doar o secundă, imitând jaguarul ce stă la pândă,
Căci cel ce adevărul vrea să îl știe, asemenea lui trebuie să fie.
Calm, și totuși încordat, aparent de nemișcat, și totuși oricând gata de atac.
Este acest tip de vigilență, ce face diferența dintre ceață și transparență.

Rămâi deci atent, la orice vine și pleacă,
Curios, și în același timp pregătit să scoți sabia din teacă.
Căci cel ce te menține prizonier, într-o lume a fricii și nesiguranței,
Poartă o mască cu propria-ți față.

Falsul îți este umbră, adevărul îți este soare, două părți complementare.
Stai ferm pe picioare, și adresează-i liniștii o întrebare:

Atunci când luna noaptea o luminează, pe ea cine-o veghează?
Atunci când pasărea pădurea o încânta, pe ea cine-o ascultă?
Atunci când atingerile se unesc și fiorii pe piele se-nmulțesc, cine tresare?
Atunci când corpul mi-l oglindesc, în ochii cui de fapt privesc?

Și lasă răspunsul să se aștearnă, ca zăpada în timpul iernii,
Lasă tăcerea să îți înghită mintea, precum munții dispar în negura vremii.
Scaldă-te-n dezamăgire, lasă ploaia să te respire.
Lasă focul să îți consume dorința, și vântul să îi împrăștie cenușa,
Lasă apa să îți umple golurile, binecuvântându-ți totodată ființa.

Află acum că altul ți-a fost drumul,
te-ai născut din mulți, dar ai sfârșit ca unu.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Willie Metcalf

Am fost Willie Metcalf.
Obișnuiau să mă numească " Doctor Meyers"
Pentru , spuneau, semănam cu el.
Acela fusese tatăl meu, după Jack Mc Guire.
Am trăit într-un grajd de cai,
Dormind pe podea
Lângă bulldog-ul lui Roger Baughman,
Sau uneori în hala cea mare.
Puteam să mă târăsc printre picioarele celor mai sălbatici cai
Fără să fiu lovit – ne cunoșteam unii pe alții.
În zilele de primăvară vagabondam prin ținut
Pentru a avea sentimentul – pe care îl pierdeam uneori,
nu eram un lucru separat de pământ.
Obișnuiam să mă pierd de mine însumi, ca în somn,
Zăcând cu ochii deschiși în pădure.
Uneori vorbeam cu animalele – chiar cu broaștele râioase și cu șerpii –
Cu orice avea ochi în care să privesc;
Odată am văzut o piatră în lumina amiezii
Încercând să devină gelatină.
În zile de Aprilie în acest cimitir
Cei morți se strângeau toți în jurul meu
Și stăteau apoi nemișcați, o congregație în rugăciune mută.
N-am știut niciodată dacă am fost parte a pământului
Cu flori crescând din mine sau parte mișcătoare –
Acum știu.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Televizorul

Dau drumul la televizor
Pe un canal, la întâmplare,
Tocmai la timpvăd în zbor
Un avion de vânătoare.

Nu vreau război, și mă gândesc
Să schimb acum pe alt canal
Unde clădiri se prăbușesc
Sub lovitura unui val.

Mai butonez exasperat,
Și văd un drum cu multe gropi
Pe care s-au încăierat
Vreo douăzeci de interlopi.

Schimb iar programul, dar în van,
Căci am ajuns într-un platou
În care-un politician
Își bate joc de noi din nou.

Dau pe un film, să mă calmez,
Însă ce văd mă îngrozește,
Căci imediat realizez
Că teroristul nu glumește.

Mă uit la meci, e-un fel de-a spune,
Căci miza e atât de mare,
pe teren și în tribune
S-a și stârnit o încăierare.

Ajung la un documentar,
E medicină ca la carte,
Dar se vorbește iar și iar
Numai de boală și de moarte.

Dezamăgit de ce-am văzut
Și obosit de căutare
M-am apucat și am băut
O bere și o vodcă mare.

poezie de (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteAntoine de Saint-Exupery

Copiilor le cer iertare am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câți am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar și cărțile pentru copii. Am și al treilea motiv: acest om mare trăiește în Franța, unde suferă de foame și de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfățișate nu sunt de ajuns, țin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că și acest om mare a fost cândva copil. Toți oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puțini își mai aduc aminte.)

în Micul Prinț, Dedicație (1943)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba franceză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, bască și germană.
cumpărăturiCartea "Micul Prinț" de Antoine de Saint-Exupery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.99- 5.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook