Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Treceri

Albe poteci ce nu duc nicăieri,
Într-o lume de diamante-n lumină,
Prieten tăcut doar vântul de ieri,
Acum rătăcit pe-o colină.
În aer, risipite de frig,
Siluete desprinse din mine
Respiră din plin argintul topit,
Îmbrățișate de verzi ace fine.
Totul e azi, petrecut dintr-un ieri,
O lume închisă în ape,
Fără timp, fără zbor, fără ecou,
Doar șiruri de poteci neumblate.
Mă simt ca-ntr-un vis, căutând neîncetat
Sufletul – despărțit de lumin㠖
Alături de vântul ce-și poartă pribeag
Pașii rătăciți într-o mină.
Deschid ochii, într-un târziu,
Ca un orb ce nu vede nici negrul,
Pe buze, din nou, m-ai sărutat,
Sunt alb în tunelul perpetuu...

poezie de din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea SteinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cu tine înfloresc

Eu fără tine-s ca un pom în miez de iarnă,
Îmi este frig întruna șisimt desfrunzit,
Mă simt neroditor și sur precum o marnă,
Și rădăcina-mi, parcă, o simt c-a putrezit.

Eu fără tine-s frunză rătăcită-n vânt,
Rostogolită pe poteci ce duc spre nicăieri,
Eu fără seva ta până-n amurg mă zvânt,
Și ajung doar amintire a zilelor de ieri.

Însă cu tine înfloresc ca mărul în April,
Înviorat de roua în ochii tăi născută,
Tu primăvară-mi ești cu soare și cu tril,
Și-o adiere lină ce frunza mi-o sărută.

poezie de din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vantul

Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.

Din cohorte și ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Și îmi dă și mie-avânt.

învăluie cu patos
Lunge brațe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Și nici mâine nu voi fi.

Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Magice gălbenele

Întunericul serii coboară din munți
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta – delicat trandafir –
cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-și găsească
în lumină ecou
Doar simțind esența din gânduri.
Ești aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri –
Vestitorii nopților ce-și aduc din trecut
Dorințele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ți jucăușe cu vântul...

poezie de din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Nepedepsit

mișc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.

Acum văd totul ca prin ceață,
Văd viaț㠖 a mea nu e viață,
Mașină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.

Cerul mi-e lipsit de soare,
Țărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.

De ce-ai promis un Paradis
Și apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?

Din suflet nu pot să te-alung,
Cu pașii, nu pot sa te-ajung;
Fără o vorbă, m-ai lăsat,
Ca pe-un copil abandonat.

Dac-ai știut de la-nceput,
De ce n-ai spus, cum ai putut –
nu mă poți iubi – și-atunci,
De ce m-ai luat, cam-arunci?

Vinovat că nu m-ai iubit,
Ai cam scăpat nepedepsit;
Dar să știi, că-ntr-o bună zi
Vine scadența; vei plăti!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima întrebare

ne despărțim ca să ne întâlnim
pe aici, pe undeva, cândva
lăsasem bagajele într-o gară părăsită
fără trenuri, fără șine
doar un hamal rătăcea prin odăile goale
mereu mă întreb cum am ajuns aici
de ce-am plecat
azi nu mai știu și e târziu
ochii orbi nu mai văd
nici ploaia, nici vremea ce curge
atât de gol, atât de singur
într-o viață murdară și ternă
trenul zace în gară
nu am ajuns
rătăcisem întâlnirea într-o gară uitată
călătoream fără drum, fără sens, fără țintă
sau poate doar atât mi-aduc aminte
în zare, pajiștea arsă printre negri copaci
uneori vroiam să mai rămân
să cânt, să țip
trist mă așez pe streașina lumii și plâng
năpraznica noapte coborâse între oameni
cuvintele rătăceau pe buze rănite
doar vântul și moartea mai țipă prin crânguri
păsări ucise în zbor
norii au fugit în catacombele vieții
raza de soare s-a ascuns în pâraie
se stinge treptat gândul rămas
ruine în jur, ruină în mine
în beciuri hieroglife de veacuri furate
zei au căzut, monede stricate
în jur, aplauze bete
în arborii goi, ciori negre, de soi
țipă și țipă
o lume destrămată în vaietul ultimului damnat
în vale, o gară
un tren fără gară
târziu, am înțeles
eram o imagine deformată
a unui timp rătăcit în penumbră
lumina plecase să ajungă cuvântul rămas între pleoape
luneca imperceptibil către neființă
s-a pierdut apoi în miezul firesc al neputinței
azi sunt mai puțin singur decât ieri
sau poate nu mai sunt decât un cuvânt
pe ăst tragic pământ
agățată de cer a rămas o întrebare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Aștept să se nască

M-am născut pe drumul nesfârșitelor ape,
căutând izvorul sufletului meu,
cu furtuna m-am înfrățit la greu
croindu-mi drum
spre țelul hărăzit.
Pașiipoartă pe poteci neumblate,
prin păduri seculare la poalele nopții
urmărit de propria-mi umbră
sub razele albe de lună.
Șoapte sălbatice răsună-n auz
oprindu-mi răsuflarea
și ascult...
sus, constelații s-aprind
în șiruri infinite și reci
și jos, vântul înghețat îmi șoptește
s-ascult tânguitul jalnic din beznă.
Mânați de vânturi pribege
nori negri se adună
grăbesc pașii spre casă,
spre satul din vale
străjuit de poeme.
În vatra stinsă și rece
aprind o rază de speranță;
aștept să se nască
cel ce s-a mai născut odată.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ochii flori

Îți mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocența clipei pe gene-au prins să-ți stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Și-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul – scântei, ca într-o lavă,
Și dragostea și-o poartă prin ochii-ți sărutați...

poezie de din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie HauserSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc la două lumi

Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De cenu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?

uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
uit în întuneric,
uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
Să mă adormi când simți a mea durere.
Să mă adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
nu mă sape Timpul ca și plugul
nu îmbătrânesc în dor și așteptări
nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Mă întreb

mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu și ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
și ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se șterg una câte una
stau și mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol și gunoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

pustiu de iarn㠖
vântul lasă pe poteci
doar urletul lupilor

haiku de (10 ianuarie 2021)
Adăugat de A. RăduțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Tiger

Vis de iarnă

Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna – eterna mătuș㠖
Din colțul de gheață privește.

Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.

Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.

E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Singurătatea creatorului

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii să văd necuprinsul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Dreptul de a alege

rătăcit pe cărările sufletului
într-o viață fără rost, fără sens
eram orb într-o lume bolnavă
de boli, păcate, de toate
nu vedeam lumina
era beznă,
în mine, în lume, în jur
vindecarea era târzie și inutilă
eram damnatul din cetate
băteam din poartă în poartă
cerșind o nouă soartă
atunci am văzut un cer nou
"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața"
noi...
m-am trezit singur
nu aveam puterea să mă ridic, deci zăceam
nu aveam puterea să gândesc, deci nu gândeam
nu aveam puterea să vorbesc, deci tăceam
priveam, plângeam
priveam la nimic
era timpul de tocat secole inutile
azi am libertatea de a alege
oferta este îngrozitor de proastă
este mizerabilă
viața asta, o piesă proastă
cu actori retardați, cumpărați sau ratați
furios,
pe mine, pe lume, pe toate
am fugit
eliberat de pământ, de păcate
am pășit către EL

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi nu sunt

Azi nu sunt, nici ieri n-am fost,
Și nici nu cred că voi mai fi
Într-o lume fără rost
În zadar aștept să vii.

În zadar se sparge luna
De obrazu-mi singuratic
Desenând în mine urma
Chipului tău pal, noptatic.

Azi nu sunt. Nu mai contează
Ce am vrut cândva să fiu
Azi nu sunt. Moartea-mi durează
Doar atât cât încă scriu.

poezie de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar eu

Ascuțită, prelungă aș vrea să fiu uneori
să vuiesc asurzitor a praf de zbor.
Să plutesc în alb.
să mă defragmentez in bule de licurici
care să încolțească în inimi compatibile.
nu fiu nici sferă, nici dreaptă,
nici închisă, nici alții, nici unii,
nici ieri, nici umbră, nici cristal,
nici, nici...
Doar eu: ascuțită și prelungă uneori,
cu inelele mele albe de lumină.

poezie de (19 septembrie 2009)
Adăugat de Diana CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecute amintiri din Rai

Simt buze moi,
Simt sânul tău
Pe pieptul meu
Și între noi
Timp nesfârșit,
Rai dăruit
De buze moi.

Ieri m-ai iubit,
Ieri ne iubeam,
Azi stau la geam
Căutând uimit
Năluci de dor,
Ce trec ușor
În asfințit.

Iubesc trăind
Și mor iubind,
Mi-e viața-moarte,
Moartea-trai,
Simt revenind,
De prea departe,
Trecute
Amintiri din Rai

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Iubiri pierdute în noroi...

Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.

Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.

Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.

Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.

Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.

Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "

poezie de din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Iubiri pierdute în noroi

Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.

Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.

Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.

Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.

Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.

Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook