Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mestecenii

Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori –
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
Că norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.

poezie de (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tandrețe

Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...

poezie de din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie HauserSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Dintr-o nimica ...

O rază plăpândă se scurge prin ram
Și schimbă decorul când nu mai credeam,
În pomii livezii, pe-ntinse ogoare,
Din muguri de nea, în muguri de floare.
Cu jind se înfoaie lăstarul spre cer
Scăpat de al iernii cumplit temnicer.
Întoarce spre soare firavul obraz
Și plin de nădejdea ajunsă extaz,
Închină o rugă spre astrul divin
Din sufletul tânăr, din trupul virgin,-
De strajă să stea pe întinsul azur
Cât florii-i vor crește petale-mprejur!
Frunzișul îi țese veșmânt verde crud,
Pe trupul prea fraged, pe umărul nud,
Iar crengile-l leagănă-n brațe-n descânt
Cu vântul alături un cânt murmurând.
Din fragedul mugur, de nea-mpovărat,
Copilul de ieri mâine fi-va bărbat
Și dintr-o nimica, bobi mici cât un nod,
Vor umple în toamnă toți pomii de rod...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt doar un om

dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
să-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine să n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi să fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumiimai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împiedicați în înalt

Sigur cei dinaintea ta se asemănau
aceleași 32° Fahrenheit în priviri, același
mers precaut al inimii în lesă, aceleași
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie ușoare dar
ponosite, c-un braț de flori de colț în ochi și
sufletul stele verzi în palme alunecoase.

Împiedicatule!
au urlat cei de jos
și hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar și muguri
de stele.

Florine, șopti mărinimia, trecând
pe la porți de suflet, iar când bătu
la ușă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Ești o pâine caldă, lasă-i
să muște din tine, când îți vor gusta
inima, vor cunoaște iubirea
și-atunci o vor lipi de frunțile lor arzânde, ca pe-o
compresă, și se vor despuia de tot ce-i împiedică
se-mpiedice, cu inima dospită și scăpată
din lesă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirul albastru

"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,
Sunt doar un om,
Nu sunt paiata!"

Ochiul plangea
IMPIETRIREA
Si dantuiam
La nunta
Din CANA GALILEEA.
Blond-gri suvita
Aluneca spre ceafa.
Uitam de ISAIA,
De ingeri,
De Demoni,
Privirea se frange
Pe albul buchet
De mireasa,
Nici-unde nu-i
Un firicel
Suav, plapand,
De trandafir
ALBASTRU.

Lumina-n lumanari
De soare
Splendoare-n statuie
De piatra
Picur de roua
Cristal pe fata
De ceara.

Tipa orgoliul din mine,
Sinul greu iar fierbea
Sa-mi alaptez COPILUL.
Acum sotie nu eram
Si nici macar sihastru,
Ci doar un fir
De trandafir,
Incercanat,
ALBASTRU.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane
Ce mult aș vrea să simt doar bucurii
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi doar a se chinui

Aș lua din ei tot greul disperării
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării
Te rog să-mi pui, în vers, puterea ta

Să-ncerc să-i liniștesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern
Ajută-mi Doamne inima și gândul
Să pot iubirea ta spre ei s-o cern

Și nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca
Nu toți percep ceva ce nu se vede
Dar vor iubi și asta va conta

Adu-mi, te rog, exact ce le lipsește
Să pun în poezie ce-i divin
Acel ceva, de sus, ce îi trezește
Din nepăsare, teamă și suspin

poezie de (22 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane.
Ce mult aș vrea să simt doar bucurii,
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi, doar a se chinui.

Aș lua din ei tot greul disperării,
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării,
Te rog să-mi pui în vers puterea ta.

Să-ncerc să-i liniștesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern,
Ajută-mi Doamne inima și gândul,
Să pot, spre ei, iubirea ta s-o cern.

Chiar nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca,
Nu toți percep ceva ce nu se vede,
Dar vor iubi și asta va conta.

Adu-mi te rog exact ce le lipsește,
Să pun în poezie ce-i divin,
Acel ceva, de sus, ce îi trezește
Din nepăsare, teamă și suspin.

poezie de din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

XXXI

Inima mea, pasăre din sălbăticie și-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor, ochii tăi sunt împărăția stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă înalț în aceste două ceruri în uriașa lor singurătate.
Lasă-mă doar noriile spintec, să le-mprăștii vâsliri de aripi
în strălucirea lor plină de soare.

poezie celebră de din Grădinarul (1913)
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
William Shakespeare

Sonetul 46

Inima mea și ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea încețoșează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Și inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentința cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Așa trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Constantin Triță

Ochii tăi ca doi sihaștri

Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puține doruri sunt pe lume
Născute ca și stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puține doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puține doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veșnic este Primăvară
Iar micșunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertați și plămădiți din nou.
Puține doruri vor cunoaște pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci și flori
Cu viața veșnică în împărăția cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă ca timp uimit

vom scutura frunzele de gheață
pentru căldura din umbra lor,
tu vei purta bucuria iernii ca pe-un fular.
nu-ți trebuie mult să asculți
tainele din spatele lucrurilor,
câteva clipe ce smulgi vanității
și dorința de-a sta locului
doar de dragul împăcării cu alt ritm al respirației.

tot nebuni vor părea și mâine și-altădată
cei ce nu vor primi lanțurile de aur ale timpului,
cei ce nu-și vor vinde zilele la târgul de mărunțișuri
și da, nebuni vor părea aceia rămași în urmă
să scuture frunzele de gheață
pentru a găsi neașteptata căldură
din umbra lor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viața asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.

Deschide ochii larg, e liniște pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaștri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ți ajungă
La zări de veșnicie - nu este cale lungă -
Și roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.

poezie de din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Ciute albe

Mi s-a părut
cum din
– haos –
mă săgetau
priviri...

"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
și țărână
te vei întrupa!

Ai milă!
flăcările-ți fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.

Apa fie-ți...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeții
osteniți de cale
însetați...
ți-l cată.

Și țărâna...
nu din – drum de oase –
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
știe...
când furtuni străine –
vor cu dușmănie
pacea' însângera!
.............
Și te-aș mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
și izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
și s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...

poezie de din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina BecartSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Mereu...

Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar și când ploaia mă va cuprinde,
Când bolțile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
timpul n-a existat nicio secundă,
moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-și audă-n ecou valul de mare –
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...

poezie de din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu luna-n chip

Prin case singură se plimbă
o umbră dragă de sidef
și bate-n geamurile ude
cu-n suflet slab, surzit de frunză.

Se lasă un petec gol de craniu
pe mâna dură ca un lut
și umblă simpla, alba, lună
ca o regină printre muți.

Ridică-o mână și strigă-albastru
spre pământenii arși de atomi
și umbrelor le poruncește aspru
plimbarea lor sub mal de scrum

Sunt pictori toți și-au o culoare
ce-o venerează blând și laș
iar pacea setei se desprinde
din ochiul simplu și închis.

Închis e totul. Nu e glumă
și nu-i nimic de necrezut
se-mbulzește o-ntreagă lume
să vadă umbra din amurg.

O liră roză și-apoi un soare
ca un necat murind în mare
și un stilet mâncat de ger
se rupe-n două, ca o mură

Ce lasă roșu-n urma ei,
apus nebun de rege negru
iar umbra veche, aude-acum
plânsul copilului ce crede

C-aievea va trăi pe stele
iar verdele de pe pământ
îi va fi pat, iar luna miere
și va zâmbi, înfometeat.

Dar ziua crește și umbra crește
iat ochii mari sunt tot închiși
și zboară doar aripi ce-n veste
duc norii triști la alt copil.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din tot ce-i

Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.

Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.

Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.

Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.

Din fundul de abis marin
Tu ești lumina călăuză,
Din glas ești sursa de suspin,
Din scris doar tu te-așterni, o muză.

Din toate viile-nsorite
Tu ești esența de licoare,
Din tot ce-n lume sunt ispite
Ești singura ce dă candoare.

Din dor de-a fi, de-a exista,
Doar ochii tăi dau strălucire;
Sunt perle din ocean, din nea,
Ce-mpodobesc o omenire.

Din tot ce-avem divinizat;
Ce-i simț, auz, vorbit, privit,
Din visul de-o eternitate,
Doar tu s-ai drept de moștenit.

Din toate zilele ce am
Cele mai scumpe sunt cu tine,
Din nopțile ce nu dormeam
M-ai îmbătat de miresmi fine.

Din fiecare clip-a vieții
Doar tu-mi faci ore de nesaț,
Din anii dulci ai tinereții
Doar tu mi-ești chip de vis la braț.

Din tot ce nu-i și din tot ce-i
Să plămădești ce nu există;
Dintre fărâme să mă iei...
Să-ți fiu ingredient pe listă!...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea iernii

Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.

Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.

Și ninge, – cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...

Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.

Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.

Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplit㠖
cuțite-adânci ce cad în amândoi...

Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...

În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.

Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook