Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

Moş bătrân,
Din pipa universului
Fumezi liniştit,
Lăsând dâră pe cer
Calea Lactee,
Şi pui un scorpion,
Umil nepriceput,
Să îşi frământe gândul,
În uriaşa-ţi piuă,
Iar noaptea să vegheze ;
Râvnind la lunga drumeţie,
A înţelepciunii tale,
Nealterată veşnic.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun cu plete dalbe

Moş Crăciun cu plete albe
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi.
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit.
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Noi am fost cuminţi tot anul
Şi miloşi am fost mereu
Şi în fiecare seară
Ne-am rugat la Dumnezeu
Moş Craciun, Moş Craciun.

Moş Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe
De la noi să nu te duci.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Gerilă este versiunea sovietică a lui Moş Crăciun, menită să-i înlocuiască pe Tata Crăciun sau Koliada, la Crăciun, şi pe Babuşka la Epifanie. Moş Gerilă (Ded Moroz) era înfăţişat ca un bătrân cu barbă albă, într-un veşmânt lung, cu blană. În cadrul campaniei duse de comunişti împotriva religiei şi a vechilor ei tradiţii, Moş Gerilă era cel care aducea daruri de Anul Nou, însoţit de o tânără atrăgătoare - nepoata sa, pe nume, Snegurocika, Fecioara Zăpezilor. Supravieţuirea sa în lumea postcomunistă este deocamdată incertă.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşului darnic şi bun
Nu-i mai ziceau Moş Crăciun,
L-au botezat moş Gerilă,
Iar porecla, moş Crăcilă!

(DIN EPOCA de AUR)

catren de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun este singurul bătrân care rămâne veşnic tânăr.

paradox aforistic de Mihail Mataringa (12 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de tânăr cât îţi este credinţa şi atât de bătrân cât îţi este îndoiala; atât de tânăr cât încrederea în tine şi atât de bătrân cât fricile tale; atât de tânăr cât speranţa şi atât de bătrân cât disperarea ta.

citat din Douglas MacArthur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este un fir de praf pierdut în nemărginire, înzestrat însă cu scânteia divină. De aceea adesea îşi depăşeşte condiţia, caută neobosit, riscă, descifrează tainele universului, iar în cele din urmă îşi fixează privirea spre cer şi nu se sperie de sfidările sale.

definiţie de Vanga
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet neobosit

Am dat drumul sufletului
Aripi de lumină se deschid
Gând purtat de suflul vântului
Trăirile vieţii prin el dezvăluind

Perpetuu în trup primitor
Un evantai al existenţei
Tu eşti de veacuri un călător
Călător al trecutului si prezenţei

Eu viaţa simplă ţi-o dedic
Călătoreşti în locuri ursite
Un imn al sufletului îţi ridic
Circuli dai viaţă inimii iubite

Esti soarele-n răsăritul vieţii
Esti un abis un abur sosit
Nemuritor la apusul tinereţii
Renăscator neobosit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem astfel pe drumul cel bun atunci când ne străduim: 1) să nu ne focalizăm asupra noastră, ci să ne deschidem, cât mai bine cu putinţă, asupra lumii înconjurătoare; 2) să revenim neobosit la "prezenţa în prezent", în timp ce ruminaţiile şi neliniştile noastre ne îndepărtează de el nu mai puţin neobosit; 3) să cultivăm, iarăşi şi iarăşi, cât mai bine ne permite viaţa, cât mai multe emoţii pozitive cu putinţă.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos cadou de Moş Nicolae este să poţi să fii Moş Nicolae pentru cât mai mulţi oameni din jurul tău!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De moş Nicolae

Mi-am pus ghetuţele în prag
În aşteptarea moşului cel drag
Şi anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moşul meu va veni ca înainte
Şi îmi va pune în ghetuţe, iar,
Dulciuri, aşa, ca-n fiecare an.
Şi chiar şi-o nuieluşe buclucaşă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, naşă.

El, toată noaptea ştiu c-a alergat,
La porţi închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulţumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluţă de hârtie...
Sunt un copil şi dacă a venit,
E fiindcă viaţa toată l-am iubit.

Mai sunt copii săraci, bolnavi şi goi...
El vine şi la ei ca şi la noi.
Le-aduce haine, jucării, mâncare.
E-un moş bătrân, bătrân, cu suflet mare.
Şi îi fereşte veşnic de duşmani
Pe pruncii lui Iisus, goi şi sărmani.
Slujeşte-n Ceruri ca un heruvim,
Întru iubirea de copii. Amin!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Nu mai sunt demult fetiţa
Care-atât la Moş ţinea,
Iar e goală cizmuliţa
Şi... îmi bag picioru-n ea!

epigramă de Carmen-Nina Chioinea din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Gerilă

Moş Gerilă

Un moş ce-aduce tuturor cadouri,
Nevestelor poşete şi mantouri,
Ghetuţe pruncilor - iar nouă-n dar,
Pantofii reparaţi de la cizmar.

definiţie epigramatică de Gheorghe Chirilă din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun şi tranziţia

Moş Crăciun, am constatat
Că şi tu eşti demn de milă.
Erai, parcă, mai bogat,
Când veneai ca... Moş Gerilă.

epigramă de Ioan Roşca (decembrie 1995)
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând pe Moş Crăciun

Se-aud colindele... afară ninge,
Miros de cozonac în suflet am,
E noaptea-n care focul nu se stinge
Şi mii de stele ne vor bate-n geam.

Deschisă-i poarta viselor uitate,
Speranţele-s în bradu-mpodobit,
Doar inima... ca o nebună bate,
Iar vinu-i roşu... fiert şi îndulcit.

Îl aşteptam pe Moş Crăciun să vină,,
E noaptea magică... pentru copii,
Poate veni pe-o rază de lumină
Şi-o să ne-aducă... numai bucurii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Moş Crăciun

îţi urez la mulţi ani, Moş Crăciun,
să trăieşti încă două milenii,
pe fiecare om să îl faci mai bun,
toate vietăţile să înveţe smerenii.

să fii la fel de nobil şi de darnic,
la toţi copiii lumii să-mparţi daruri,
nimeni să nu aibă un Crăciun amarnic,
ci iubire-n piept şi pe tâmple lauri.

an după an să fii mai generos,
să scoţi sărăcia din suflet din case,
poţi să faci minuni alături de Cristos,
să dezvolte lumea veacuri glorioase.

să fii slăvit, Moş Crăciun drăgăstos,
mulţumesc pentru daruri şi gânduri sănătoase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacică

Barză moş mânz
aduceţi bolovani
mama lor de perşi
şi de romani

mânz moş barză
ascuţiţi parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' şi Jupiteru'
cui i-a făcut

mânz barză moş
din piatră şi lut
ne-am făcut scut

din moşi
strămoşi.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cel bătrân

Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,

Cât vânturile nopţii
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.

Şi-n linişte adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă universului

Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieţi nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu ştii şi durerea vieţii şi a sufletelor vaier.
Tu eşti clopot nemuririi, îngerilor torci cenuşă
Şi-o aşezi ca pe-o comoară la a sufletului uşă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mişcare, peste vise şi poeme.

Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veşnic strânse-n lanţuri grele
Şi din valuri sidefate ce se caţără-n genune,
Peste stânci închipuite, laşi însemnele-şi anume,
Ca un voal de transcendenţă să unească veşnicii,
Spre a nu cunoaşte moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur şi lumină şi-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.

Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
Le păstrezi ca pe-o icoană pe altare de lumină,
Printre sfinţi şi îngeri... Poate pân' la facerea divină,
Lună şi quasari, Luceafăr, temeri, stele căzătoare,
Visuri, taină şi poeme, toate fi-vor ale tale.
În sipet, în veşnicie le păstrezi. Cu dăruire,
La destinul altor fiinţe le presari cu drămuire.

Numeri vieţi nenumărate, torci a timpurilor caier,
Cânt de ape curgătoare, sălciilor plâns şi vaier,
Tu din naţia umană laşi un pumn de oseminte,
Cioclii pentru-un teatru ieftin al aducerii aminte.
Raţiunea-i doar o umbră sub a banului cortină,
Foşnet lin de rugi (zadarnic), pentru pronia divină.
Afundaţi în nepieirea crudă a inexistenţei,
Tot sperând în nemurire, uităm parcă rostul vieţii.

Tu ştii şi durerea vieţii şi a sufletului vaier,
Tu cunoşti lumina lumii şi lăptosul nopţii caier,
Tu torci timpul învierii şi al nopţilor prinos,
Tu-l găseşti, fără-ndoială, vieţii, cel mai de folos.
Dintre vise sfărâmate tu clădeşti altar iubirii,
Tu eşti liniştea şi pacea, tu eşti leagăn fericirii.
Oglindirea fiinţei tale nefiinţa stăpâneşte,
Univers fără de margini, taina lumilor celeste.

Tu eşti taina nemuririi, îngerilor torci cenuşă
Pe aripi de muselină. Le prinzi aripa-n cătuşe,
Le zideşti eternitatea între timpi, sădind lumină
Peste laurii tăcerii. Şi sub flamura divină
Se deschid, purificate, alte lumi. Tu torci poeme,
Laşi morminte să răsară, cruci şi nume, chipuri terne...

Şi-o aşezi ca pe-o icoană la a sufletului uşă...
Oh, ne strânge neputinţa sub a morţilor cenuşe,
Oh, ne doare şi ne strânge ultima secundă care
Ne desparte de lumină. Doar atunci ştim că se moare.
În cătuşe de-ntuneric simţim vieşii frăgezimea
Şi în legăminte stranii ne-nfrăşim cu nemurirea.
Plâng sub ochiul naţiunii hoarde fără de stăpâni,
Plâng ca nişte prunci la scaldă sufletele de români.

Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele...
Tu eşti paznic şi făptaşul vieţii şi durerii mele.
Câte umbre, câte stele nu s-au dus pierind pe cale...
Umilinţi şi biruinţe, plâns amarnic şi ninsoare.
Numai tu, fărădelegii de-a ne fi născut atei
Laşi pedeapsă şi tăcere ani de boală lungi şi grei.
Îndoielnic horoscopul, clopot tăinuind minciună,
Ca o limbă, şficuielnic şi neiertător răsună.

Peste lumea în mişcare, peste vise şi poeme,
Doar un muc de lumânare, timpul trist, pierind, îşi cerne.
Câtă luptă! Ce zadarnic viaţa trece! N-am aflat
Rostul trecerii prin lume, cât de mult am căutat.
Mor secundele-n clepsidră, încolţind în ceruri sfinte.
Fără rost parcă trec toate... Doar aducerile-aminte
Ca o robă de lumină ne mai poartă spre prezent...
Toate trec! Pe rând mor toate sub al timpului efect.

Peste lumea în mişcare, peste vise şi poeme,
Din a inimilor piatră, numai tu cerni praf de stele.
Şi-l aşezi ca pe-o comoară la a sufletului uşă.
Tu eşti clopot nemuririi, îngerilor torci cenuşe.
Tu ştii şi durerea vieţii şi a sufletelor vaier,
Numeri vieţi nenumărate, torci a timpurilor caier,
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Gerilă

Surghiunit fiind o vreme,
N-are-acum de ce se teme,
C-a venit cu-n gând mai bun,
Deghizat în Moş Crăciun.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae, şugubăţ

Moş Nicolae, să mă doară,
La vârsta mea, cu albe plete,
M-a pedepsit c-o domnişoară,
Ispre lăsată lângă... ghete!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!