În lumile vechi, poetul era un meseriaş, o porta-voce prin care trecea şoapta zeului. Astăzi este un lucrător cu foarfeca, creator de colaje cumpănite de cuvinte, nu de imagini.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, statutul poetului pare, în mare măsură, subordonat preocupărilor de a re-scrie ceea ce au compus predecesorii.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura contemporană are şi astăzi rapsozii ei, numai că imaginile fundamentale nu aparţin doar vorbelor spuse, ci se recopun cu textele scrise.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de alte literaturi, în cuprinsul literaturii române există tot timpul un centru, vizibil pentru romantici, ascuns pentru moderni, centru la care se raportează această literatură, şi despre care, astăzi, se crede că nu mai există.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că aici este adevărata fiinţă a poeziei: aceea care solicită fructul însuşi, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcţiei orfice a cuvântului, a scrutării adevărului cu ajutorul sonurilor.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea oricărui critic literar este aceea de a explica apariţia poeţilor, patronaţi de muza Clio, sensibili receptori ai graiului zeilor.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bardul este caracterizat, de obicei, printr-o dorinţă de a-şi ucide tatăl, complexul lui Oedip manifestându-se în plăcerea de a tăia, a rearanja altfel ceea ce au compus înaintaşii.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă tonul originar, neptunic, este uneori simţit ca prea sidefat de critica literară, atent aplecată asupra plutonismului vizionar, humusul natal al poeziei eminesciene, de sorginte autohtonă a devenit pentru un anumit public o formă acceptată.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credem, însă, că a apărut o refacere organică a tabloului postmodernist, mai ales în literatura noastră. Ne referim la ceea ce am numit paradigma oralităţii în literatura română, paradigmă ce reface originile poeziei, cu rădăcini în zăcământ folcloric.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

lucrător

Lucrător (definiţie)

Este individul care
De realitate-i rupt,
Îţi face câte-o lucrare
Bună... dar pe dedesubt.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea poetul

L-am văzut de curând pe marele poet
la târgul de carte.
El era.
Parcă venit din război,
din războiul de ţesut intrigi,
parcă strângând mai multe neiubiri
ale arhitecţilor speranţei.
Trecea, aşa, ca abulicul organizator al târgului,
în care şi clipa năştea puii vii,
ca o întâmplare a sănătăţii de expresie.
Trecea poetul, aruncând zâmbetele,
ca pe nişte cuţite,
spre cititorii cu tarif normal.
Orbiţi de atâta frumuseţe,
nemaiavând ochi să se vadă unii pe alţii,
admiratorii acopereau toate oglinzile,
în calea poetului.
Una câte una, se stingeau luminile,
oglinzile se topeau şi se scurgeau
la canal.
Hoţ fără aplecare, poetul
se trezea măturând străzi
care nu există,
până departe,
pe strada dosnică
a numelui său.
Cu şapca ascunzându-i inteligenţa,
când pe-o parte, când pe alta,
poeziei de mai,
iubind femei efeminate
sau vânzând ciorapi proaspeţi,
poetul îşi ducea viaţa mai departe,
mult mai departe,
ca un şirag de imperfecţiuni.
Cu paparazzii după el,
scria pe ziduri cu viţă de vie.
Drumurile i se desfăşurau singure.
Ajuns la perfecţiune,
totul se destrama în jur şi disparea,
în fel de fel de perfecţiuni,
care mai de care mai perfecte.
Nu mai era nimeni în jur,
ca în politică, intrau cu toţii.
Iubind până la uitare de sine,
trecea poetul poporului său
experimental.

poezie de Victor Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor, dacă este un bun meseriaş, va valora exact cât valorează misiunea pe care o acceptă şi pe care şi-o asumă. Diavolul va mai fi amestecat şi aici, fără îndoială, în toate artificiile delirului creator, dar mânat spre un scop pe care el îl ignoră; căci slăbiciunea sa unică este că el nu crede în bine.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia fără cuvinte

Doar zăpezile veşnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veşnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înşelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieşi din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veşnice au fost întotdeauna
şi sunt de asemenea reci
şi unicele prin alcătuirea care
n-a înşelat aşteptările...

Geografia fără zăpezile veşnice
se poate menţine viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...

poezie de Vasile Dan Marchiş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul unei publicităţi eficiente nu este crearea unor cuvinte sau imagini noi şi complicate, ci transpunerea unor cuvinte şi imagini familiare în relaţii noi.

citat din Leo Burnett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Boem incorigibil,
Dosar cu foi nescrise,
Un creator teribil
Alimentat de vise...

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

fără zestrea de cuvinte
poetul este orfan
supravieţuitor
al nopţilor
în care se repetă epoci
irevocabil de veghe
timpului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grup

Trăiau de foarte mult timp împreună
Şi cam începuseră să se repete.

El era ea,
Şi ea era el.

Ea era ea,
Şi el era tot ea.

Ea era, nu era,
Şi el era ele,
Sau cam aşa ceva.

Dimineaţa mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde şi până unde,
De ce aşa şi nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.

Voiau uneori chiar să se sărute
Dar îşi dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai uşor de repetat.

Atunci începeau de spaimă să caşte.
Un căscat aşa de lână moale,
Care se putea şi croşeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Şi cealaltă ţinea ghemul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noemi: Mi-e teamă...
Juan: De ce?
Noemi: Că voi înnebuni din cauza ta.
Juan: Înainte de a înnebuni trebuie să-ţi spun ceva ce nu ţi-am zis niciodată.
Noemi: Nu, nu-mi spune... Nu vreau să mă minţi, nici să te înşeli...
Juan: Să nu te înşeli tu... Ceea ce-ţi voi spune nu e minciună: ţi-e mai greu să rămâi fidelă decât infidelă.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi răbufnesc imagini vechi sub pleoape
tot mai vorbesc, dar parcă aş tăcea
prin care sorb, prin ce vîrtej de ape
se scurge tainic tinereţea mea...

catren de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina cuvântului

Ce straniu gol în liniştea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenţei perene
mă asurzeşte profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputinţa de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoţia risipirii de mine
nu toate hainele cuvinte ce le creez îţi îmbracă sufletul.

Poate sufletul tău nu e pe măsura creaţiei mele
nu am făcut şcoala stilistilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenţi
am doar şcoala vieţii la care mulţi se cred premianţi
pentru că ştiu să coase cuvinte ce uneori nu le înţeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de roua
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniştea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieţii şi priveşte foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îţi pregăteşte garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este un proces complex, prin care poetul scoate metalul din cuvinte şi le oferă puterea să zboare.

Aldyn Alexander
Adăugat de Aldyn Alexander
Comentează! | Votează! | Copiază!