Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sonetul 7

Tu ești Pandora, marea curioasă,
Ce o cutie ai avut în pază
Și viața ne era mult mai frumoasă
Când ochiul tău n-a vrut în ea să vază.
Dar într-o zi, crezând că o comoară
Se-ascunde în ea, te-a furnicat la piele
Și deschizând-o, ai văzut cum zboară
În jurul nostru numai lucruri rele.
Și-atunci ne-am dus în lume ca nebunii
Să le-adunăm, ca să ne fie bine,
Dar ne-am lovit de furia furtunii
Ce a luat locul zilelor senine.

Așa-i când te conduce ignoranța
Azi în cutie este doar speranța.

poezie de (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nebunul (Sonet Tarot)

Un punct de cotitură, o schimbare,
Simți un îndemn în inimă, fierbinte,
O iei însuflețit pe o cărare
Și viața nu mai e ca înainte.
Te-așteaptă lucruri bune, fericire,
Destinul te conduce spre mai bine
Așa că ești ferit de rătăcire
Și ale tale zile sunt senine.
Dar uneori pornești la drum cu stângul,
Te hazardezi, arăți nechibzuință,
Nu vezi prăpastia și ca nătângul
Ai parte de necaz și suferință.

Când viața îți oferă, tu profită,
Dar fii atent, poate-i o ispită.

poezie de (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de (iulie 2019)
Adăugat de Bordian CristinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho

Nu există nimic care poarte eticheta "adevăr"; adevărul nu este un lucru pe care îl vei putea găsi într-o bună zi într-o cutie și pe care, deschizând-o, exclami uimit: "Fantastic! Am găsit adevărul!" Nu există o astfel de cutie.

în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Visul din umbră

Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.

-De ce ești trist? – m-ai întrebat –
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.

-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe mă iei,
A vrut să-ți fie bine.

-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
-mi fie alinarea.

Acum și-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot -ți fiu
Decât o amintire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire nu mă uiți!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las zacă într-un vraf,
Dar zi de zi și seară după seară,
M-am tot ferit nu bag mâna-n praf.

Și poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Și poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă și s-a zdrențuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astăzi te-am văzut

Astăzi mă plimbam, ușor abătut
Și când m-am întors, chipul ți-am văzut
Inima-mi bătea -mi crape de tot
Însă nicio vorbă n-am putut scot.
Și-atunci cineva te-a luat de mână
Păreai fericită și c-o soartă bună.
Chipul tău frumos, iar l-am admirat
Chiar de-un alt bărbat locul mi l-a luat.
În inima mea tu n-ai cum să scazi
Și m-am bucurat că te-am văzut azi.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cutia cu acuarele [The paint box]

Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.

N-am avut roșu pentru răni și sânge,
Nici negru pentru orfanul care plânge.
N-am avut alb pentru al morților chip,
Nici galben pentru arzătorul nisip.

Dar am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.

Portocaliu, pentru viață și-ai bucuriei fiori,
Verde, pentru mugurii ce dau în flori,
Albastru, pentru cerul senin și luminos,
Și roz pentru odihnă, vis frumos.

Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare,
Și-am pictat pacea pe o pânză mare.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revedere

Ne-am întâlnit în parcul cu castani,
Prin care ne plimbam odinioară,
Dar a trecut de-atunci un car de ani,
Căci timpul nu stă-n loc, ci veșnic zboară.

Ne-am salutat și ne-am vorbit stingher,
Dorind de fapt fim în altă parte,
Și-n atmosfera aceea de mister,
Cuvintele păreau pustii și moarte.

Soarele blând pe boltă strălucea -
Înstrăinați, ne evitam privirea -
Un vaporaș pe lac grăbit trecea
Și păsări străbăteau nemărginirea.

Parcul era la fel cum îl știam;
Cândva, vrăjiți, îi admiram decorul,
Însă acum pe-o bancă zăboveam
Ca și-n trecut, dar ne lipsea fiorul.

poezie de (8 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc...

Ce pot să mai zic...
Fără tine sunt nimic
Într-o lume așa mare
Cum ne-am găsit, oare?

Tu ești tot ce îmi doresc,
Tare mult te mai iubesc.
Dumnezeu te-a dat
Și viața mi-ai luminat.

Dacă vrei -ți fie bine,
Rămâi mereu lângă mine.
Iar eu am să te iubesc
Câte zile mai trăiesc.

poezie de (6 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire

Erai mică și sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Și văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără rețineri
Și de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoși și tineri!

Și iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingașă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Și de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinerețea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire

Erai mică și sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Și văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără rețineri
Și de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoși și tineri!

Și iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingașă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Și de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinerețea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Îngerul clandestin

crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aș fi vrut să mă învețe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb și trist
părea e tare bolnav
și nu avea aripi așa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...

de drag îl port cu mine
și-i vorbesc deși între
identitatea lui și a mea
e mult spațiu
aș fi vrut să-l îngrijesc
până să-i văd aripile
crescute din umăr

deși părea interesat și
fericit la culme de parcă
ne-am fi cunoscut și ne-am fi
jucat de-o viață printre lucruri uitate
mă privea întrebător

trecea prin mine hipnotic...

în tentativa de a merge împreună
a intervenit mama cu
un sărut cald

mă bucur că era doar un vis...

mi s-a umplut gura
de cuvinte și lacrimi
dar am tăcut...

aș fi vrut să o întreb pe mama
dacă în mine s-au întâmplat
toate acestea și dacă
îngerul acela va muri...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Vintila

Mama

Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
când greșești, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecțiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranței și a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există ființă mai frumoasă
și mai bună decât mama
Mama este... unică...

poezie de
Adăugat de Dan CSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Octavian Paler

Cei care-am fost la Troia

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă -mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face cred totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce spunem,
dar nimeni nu mai vrea audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.

II

Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate fim mai întîi vinovați
pentru a învăța iubim.
Trebuia greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul spună
știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru nimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru
nimeni n-a trebuit tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.

III

Dar eu știu moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.

IV

Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai că eram mai bătrîni
și ne venea greu surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...

V

Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie -l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Balada păcănelelor

Păcănele, păcănele,
Ce ne-am face fără ele
În aceste vremuri grele
Când avem numai belele?

Păcănele minunate,
Elixir de sănătate,
Când bagi fisa într-o parte
Speri -ți cadă cinci de șapte.

Păcănele rotitoare
Uneori, din întâmplare,
O cireașă mai apare,
Dar câștigul nu e mare.

Păcănele blestemate
Am pierdut toți banii frate,
Viața merge mai departe,
Hai noroc și sănătate!

poezie de (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce și frumoasă afrodită

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sonetul 5

Eu sunt Adam, tu Eva cea frumoasă
Ești jumătatea mea, cum știi prea bine
Ai trupul zvelt, purtarea ți-e aleasă,
Iar inima îți bate-n piept la mine.
Chiar dacă-n jurul nostru milioane
De oameni pe planetă-și trăiesc traiul
Noi suntem două mândre etaloane,
Fiindcă iubirea noastră ne-a fost Raiul.
Dar într-o zi, un șarpe, ca vicleanul,
Te-a amăgit cu vorba lui aleasă
Și neștiind -ți temperez elanul
Am pierdut Raiul, scumpa noastră casă.

Și-acum, trăim cu suflete mâhnite
Ca două jumătăți neîntregite.

poezie de (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

NE-AM NĂSCUT PE LUME ÎNZESTRAȚI CU HAR
Ne-am născut pe lume înzestrați cu har,
Generos de Demiurg adus în dar,
Ca viața să ne fie cu folos
Căci zidirea lumii n-a fost în zadar.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate...

Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.

Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.

Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.

poezie de (5 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook