Sonetul 6

Îţi mângâi părul lung, ca de mătase
Şi te sărut pe buze în tăcere
Simt sfârcurile mici, dar curioase,
Cum se ridică-n grabă de plăcere.
Le-ating uşor, cu grija cea mai mare
Căuşul palmei sânii ţi-i cuprinde
Ai în obraji o dulce îmbujorare
Şi trupul tău pe spate se întinde.
Mâna coboară, coapsa ţi-e încinsă
Plin de dorinţă mă lipesc de tine
Te cuceresc, căci tu te laşi învinsă
Şi gemi plăcut, cu unghiile-n mine.

Ah, ce extaz, parc-a trecut furtuna
Aşa-i când două inimi bat ca una.

poezie de Octavian Cocoş (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 6

Îţi mângâi părul lung, ca de mătase
Şi te sărut pe buze în tăcere
Simt sfârcurile mici, dar curioase,
Cum se ridică-n grabă de plăcere.
Le-ating uşor, cu grija cea mai mare
Căuşul palmei sânii ţi-i cuprinde
Ai în obraji o dulce îmbujorare
Şi trupul tău pe spate se întinde.
Mâna coboară, coapsa ţi-e încinsă
Plin de dorinţă mă lipesc de tine
Te cuceresc, căci tu te laşi învinsă
Şi gemi plăcut, cu unghiile-n mine.

Ah, ce extaz, parc-a trecut furtuna
Aşa-i când două inimi bat ca una.

poezie de Octavian Cocoş (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ideală

Gene lungi, obraji de lapte,
Gura mică ca o fragă;
La ureche-ţi murmur şoapte,
Ca să ştii cât mi-eşti de dragă.

Părul moale, ochi şăgalnici,
Ce-şi arată strălucirea,
Sânii liberi şi zburdalnici,
Îmi încântă mult privirea.

Mâna mică, delicată,
Trupul suplu, de felină,
Eşti distinsă, rafinată,
Şi-ai o voce cristalină.

Coapsa fermă, cusur n-are,
Mersul tău mă ispiteşte,
Iar în urmă laşi o boare
De parfum ce m-ameţeşte.

Dar mai ai o calitate,
Fără nicio îndoială:
Suflet plin de bunătate;
Eşti femeia ideală.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer

Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai adormit

Ai adormit la pieptul meu, ca un copil,
Şi te veghez cu grija cea mai mare
De parc-ai fi un vas de porţelan fragil
Lucrat cu grijă şi îndemânare.

Mă-ntorc spre tine şi-ţi văd chipul obosit
Îţi mângâi părul moale, ca de lână,
Nu te trezeşti, însă tresari abia simţit
Când eu îţi spun în şoaptă, "noapte bună!".

Te-ai scufundat profund în lumea ta din vis
Ba râzi, ba plângi, dar eu sunt lângă tine
Mă simt precum Adam cu Eva-n Paradis
Şi te sărut, că nu mă pot abţine.

Trag plapuma să stea mai bine peste noi,
Te mai privesc o dată, să-mi ajungă,
Rostesc o rugăciune pentru amândoi
Şi-adorm şi eu, că noaptea este lungă.

poezie de Octavian Cocoş (13 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbujorare

Salut, ce faci bujor de buze
Ce laşi plin de culori să curgă
Cum tiara de rubini Habsburgă
Pe fruntea ce-ai încântătoare!?

Alo, răspunde-mi la salut,
Să nu mă laşi privirea întinsă,
Cu inima de gheaţă ninsă
Visând la buze de sărut!

Bună, îţi strig timid, tăcut,
Aproape suflet să-mi pleznească
Că tot adun un început
Să-ţi mângâi şoapta îngerească!

Sărut, mă fac cum zi din Soare
S-ating tot ce ai labirinte,
Să-ţi fiu o floare la picioare
Mereu... până mi-oi pierde minte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul dorinţei mele

Seara, când liniştea se lasă
Şi raza soarelui păleşte,
Luna încet pe cer se-nalţă
Iar eu simt cum dorinţa-mi creşte.

Un cântec blând abia se-aude
Iubirea-acum îmi curge-n vine
Şi trupu-ntreg mi se aprinde
Atunci când tu vii lângă mine.

Te ghemuieşti la mine-n braţe
Şi lumânarea se topeşte
Parfumul tău umple-ncăperea
Iar pofta mă înnebuneşte.

În ochii tăi privesc întruna
Şi părul tău n-are pereche
Îţi gust a gâtului dulceaţă,
Te muşc uşor de o ureche.

Vorbe de dragoste-ţi şoptesc
Iar tu-mi răspunzi cu un oftat
Vai, cât de sexy poţi să fii
Când trupul tău s-a deşteptat!

Tu eşti dorinţa mea-nfocată
Pe care-o simt când te dezbrac
Aşa că te întind pe spate
Iar ţie-ţi place tot ce-ţi fac.

Ai forme fine şi-atractive
Să mă opresc nu sunt în stare
Căci sânii tăi se-nfiorează
Când îi ating cu-o sărutare.

Mă las purtat de-a ta iubire
Şi-ndată mă cuprinde zelul
Să ne iubim la nebunie,
Să facem dragoste-n tot felul.

Ah, ce plăcere minunată!
Ah, ce extaz, ce încântare!
Ce bine-i când te ţin în braţe
Şi ne iubim fără-ncetare!

Şi nimeni în această lume
Nu poate fi la fel ca tine
Căci numai tu-mi dai fericirea
Şi îmi aprinzi focul din mine.

poezie de David Farrar, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău frumos

Eşti mult mai mult decât pot să rostesc
Zidurile acum mi se prăbuşesc
Îţi simt mâna fină trupul cum mi-l cheamă
Timpul trece-n grabă, nu am nicio teamă
Mă gândesc la tine, simt că te doresc
De-al tău trup fierbinte vreau să mă lipesc
Să mă ţii în braţe-n fiecare zi
Chipul tău frumos să îl pot privi
Să îţi simt căldura, să mă copleşească
Sentimentu-acesta să nu se sfârşească.

poezie de Melinda Palmer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire culinară

Ca să fii dulce cum îmi place mie
Îţi dau o jofră şi-o sarailie,
Ceva bomboane, piersici mari, cu frunze,
Să te sărut cu mult nesaţ pe buze.

Dar ca să-mi faci şi mie o plăcere,
Oferă-mi vodcă, cabernet şi bere,
Iar când mă întind în pat cu voluptate,
Nu ezita, dă-mi... pizza cu de toate.

poezie de Octavian Cocoş (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de flăcări...

Oh, ce ochi, voi ochi de fată,
ah, şi geana reîntoarsă,
nu doar una, amândouă,
ce frumoase sunt cu rouă,
ah, şi gura, buze crude,
înroşite să se ude,
ah, şi părul, părul galben,
Doamne, cum îşi freacă palme,
Doamne, uite-o cum zâmbeşte,
cum vorbeşte, cum păşeşte

Ah, ce foc arde în mine,
ce dorinţă plină vine,
of, de ochii ei spre mine,
m-ar ţinti şi ar rămâne,
pironiţi cu o dorinţă,
cea de-am fi, de-acum, iubită,
cea de-ar stinge jar roşit,
doar de ea, că m-a privit,
doar de ea, c-a apărut,
chemând gândul meu năuc

Doamne, Doamne, ce dorinţă,
nu ştiu cum e cu putinţă,
Doamne, am o rugăminte,
cheam-o, cheam-o de oriunde,
adu-mi-o aici pe iarbă,
să-i fiu drag, să-mi fie dragă,
să o ţin, noaptea, în braţe,
s-o sărut, să-ntreb ce face,
să o sorb, să o mângâi,
să îi fiu ca cel dintâi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult îmi placi!

Ce mult îmi placi când trupu-ţi mă cheamă la ospăţ,
Când sânii-ţi tari ca piatra îi mângâi şi-i răsfăţ,
Când gura ta flămândă o caută pe-a mea
Şi când gemi de plăcere, iubită porumbea!

Ce mult îmi placi când trupu-ţi cu trupu-mi se uneşte,
Când toată-a ta fiinţă o simt că mă doreşte,
Când sângle ne-aleargă prin vene, ca furtuna,
Şi când din două fi'nţe noi devenim doar una!

poezie de George Budoi din Poezii erotice (23 ianuarie 1993)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

faci palma căuş ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ţi cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben şi lin
cum curge-ntre pietre de-argint şi rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
şi coapsele tale sunt ţărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpleteşte-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ţi-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îţi simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristeţea pe margini de potire
şi n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
şi-ţi desenez făptura din petale de flori.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire oltenească (II)

Mă ispitişi cu trupul tău fierbinte
Şi te lipişi uşor de pieptul meu
Eu îţi spusei că sunt băiat cuminte,
Dar tu vruseşi să fiu al tău trofeu.

Mă luaşi de mână plină de dorinţă
Ne aruncarăm hainele pe jos
Simţii cum arde focul în fiinţă
Te mângâiai pe părul mătăsos...

Mă întinseşi pe patul din odaie
Ne tăvălirăm lacomi pe saltea
Îţi văzui ochii cu sclipiri vioaie
Ştiui că eşti şi bună, eşti şi rea.

Şi trupurile noastre se iubiră
Îmi oferişi plăceri de nedescris
Că şi vecinii-n noapte auziră
Şi ne strigară că doresc un bis.

poezie de Octavian Cocoş (1 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O secundă ne desparte

Nu-ţi feri privirea caldă, ştii că văd şi ştii că ştiu
Într-o mare de tăcere îţi sărut sufletul viu.
Te ascult chiar şi-n tăcere, vorbele ţi se preling
Nu îţi cer decât o şansă îndoielile să-ţi sting.

Eu te ştiu cum esti, iubire, m-ai atins şi m-ai iubit!
Am simţit la tine-n braţe ce gust are-un răsărit.
Eşti o stâncă încercată, nici furtuna nu te-nclină,
Dar, eu ştiu, că mă iubesti, doar mândria ţi-e de vină.

Îţi întind din nou o mână, îngheţată de-asteptare
Uită-te în ochii mei, simte-mi inima cum doare!
Fii iar generos cu mine, strânge-mă la pieptul tău,
Am simţit, întotdeauna, că acolo-i locul meu!

Ne uneşte disperarea orelor ce trec prea lent
Timpul, ne exaspereaza, nu-i la dragoste atent!
Dar tu ştii, vremelnic ceas, cu secunda ta rotundă,
Două suflete, ce simt, se găsesc pe-aceeasi undă

poezie de Garofiţa Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, şi dulce e otrava
Când mâinile-ţi frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu ştiu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău şi-n inima ta mare
Căci ştiu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte şi mii de sărutări
Vor mai ieşi vreodată din golful fără fund
Aşa cum astrul zilei se-nalţă iar pe cer
Deşi s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte şi mii de sărutări!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, şi dulce e otrava
Când mâinile-ţi frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu ştiu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău şi-n inima ta mare
Căci ştiu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte şi mii de sărutări
Vor mai ieşi vreodată din golful fără fund
Aşa cum astrul zilei se-nalţă iar pe cer
Deşi s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte şi mii de sărutări!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase,
Şi a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire,
Ce se coace -n aşternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un anume extaz

Valurile mă ating cu mâini de bărbat
sau mă bat pe spate fără odihnă, ca o moaşă,
şi simt cum lumea abuzeaza de trupul meu –
acostându-mă, tulburându-mă, oferindu-mi un anume extaz.

poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza inimii mele

Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur şi de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val

Vântul se plimbă uşor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi

Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte şi fuge de mine
Tânjeşte la tine ca deşertul la apă
Doreşte a tale buze s-o placă

Şi glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ţi pe buze
Eşti îngerul meu şi-a inimii muze

poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sânge-ţi navighez, solemn...

Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ţi navighez, solemn,
Pe inimă să-ţi las un semn,
Că sânii vreau să ţi-i dezbumb...

Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos şi când fratern,
Şi-apoi, la loc, sânii ţi-'mbumb!

Pe trupul tău, noi expediţii
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îţi trimit petiţii,

Ca să mă laşi să-ţi intru-n gând,
Şi-n lunga zi dintre solstiţii,
(Duios, prin sânge lunecând),

Te chem, nebun, la repetiţii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!