CÂND SUB LUTUL REAVĂN ÎȘI VA DUCE SOMNUL VEȘNIC
Când sub lutul reavăn își va duce somnul veșnic,
Drept la căpătâi ar vrea să-i ardă sacru sfeșnic
Ca-n momentul judecății drepte de apoi
Să pară că în viață n-ar fi fost nebleșnic.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre somn sau citate despre lut
Citate similare
Epitaf
Nu ofta văzându-mi piatra, dinaintea ei când treci ;
Prea puțin m-apasă doară somnul greu al morții reci.
Căci de când eram ca tine pe pământ viețuitor,
Sunt deprins să-mi placă somnul: eram veșnic senator.
epitaf epigramatic de Eugen Herovanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre somn, epigrame despre parlament sau epigrame despre moarte
Eu te-am iubit... Femeie!
Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă să înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.
Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.
Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.
Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultimul sfânt
Se roagă în grădină, desculț printre legume
Și ciufulește iarba săracă și bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Țăranii îi sărută sudoarea de pe mână.
Câteodată merge cu vacile la iarbă
Și când își duce singur cămășile la râu,
Intră în apă simplu și gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.
poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătății (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre țărani
- poezii despre vaci
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
- poezii despre plimbare
Epitaf unui candidat pentru senat
Aici, cu mâinile la piept,
Își doarme somnul liniștit,
Căci visul și l-a-ndeplinit:
Acum e... senator de drept.
epitaf epigramatic de Ioan Toderașcu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre visare sau epigrame despre mâini
Despre Patrie
Patria ta e acolo unde vei găsi brațele deschise.
Neamul tău e acolo unde vei sta la masă.
Țara ta e acolo unde vei simți pământul sub picioare.
Casa ta e acolo unde vei avea căpătâi.
Nu ai ales cine să te aducă pe lume.
Nu vei alege unde vei sfârși zilele tale.
Patria ți-o porți în suflet și-n simțiri.
Patria e unde simți că trăiești și iubești.
Ai ales să fii veșnic călător.
Visând la o viață mai bună.
Dar ce e bun si ce e drept în astă lume?
Drag poet ce simți cum bate inima în piept.
Patria ta e un cântec de leagăn
În fiecare noapte când somnul nu te-alină
Și zorii zilei te pândesc la geam cu luna plină
Poezia ți-e întâiul căpătâi și graiul acel suspin.
Patria ți-e lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre patrie, poezii despre țări, poezii despre zile, poezii despre suflet sau poezii despre picioare
Rondel în țară neguvernată
O țară ce-i neguvernată
Își duce veacu-n greutăți
Și toată nația-i derutată,
Robită e de nedreptăți.
De reputația ei pătată
Se va vorbi cu răutăți,
Că a rămas neguvernată
Zbătându-se în greutăți.
Ori pentru viață-mbelșugată,
Nevoie este ca-n cetăți
Să sufle vânt de libertăți,
Să fie ordinea-ntronată
În țara ce-i neguvernată!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre răutate, poezii despre reputație sau poezii despre libertate
Rondelul Soarelui
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.
Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,
Soarele cel veșnic zâmbitor.
rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râs, poezii despre Soare sau poezii despre seară
Plânge lutul
Plânge lutul, tremură copacii,
Iarba verde în pământ se-ndoaie,
Strugurii nu mai așteaptă ploaie
Și rămân să ne descânte vracii.
Nimeni nu-nțelege de ce doare
Rugăciunea spusă-n apărare.
Plânge lutul, se îngroapă mirii,
Soarele se-ascunde de furtună,
Țipă vremea rea a vreme bună
Ca să-nșele iarăși mersul firii.
Și-n Gadara, umblă pe cărare
Porcii, mușinând mărgăritare.
Plânge lutul, se-ncălzesc în paturi
Cei pecetluiți cu nefirescul;
Languros ne-mpresură grotescul
Cu lozinci, cu teamă și cu sfaturi.
Și-am secat, iar ultima speranță
Face cu păcatul alianță.
Plânge lutul, se-nmulțesc stăpânii,
Își bocesc femeile bărbații,
Preoții cei mari și învățații
Mută-n zare Dealul Căpățânii.
Zdrențuit și dincolo de zare,
Șade-un curcubeu cerând iertare.
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre verde, poezii despre struguri, poezii despre sfaturi, poezii despre porci, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre nuntă sau poezii despre lut
Genunchii frământă
lutul după rugăciune
capul stă plecat gândind
la cel care a înviat
călcând pe moarte
cuvintele prind aripi și
se-nalță la cer
ochii se ridică la zenit
simte lutul cum intră în oase
umezeala vine din pământ
parcă vede un bătrân cu toiag
palmele transpiră-n rugăciune
se simte tras în adâncuri
tatăl nostru plânge
cu lacrimi grele
cu lacrimi de sânge
genunchii frământă lutul
încet încet încet
cu pioșenia care vine
ca o pată de lumină
lutul ia o formă
genunchii frământă încet
lutul prinde altă formă
o suflare divină și-ar prinde viață
nici nu mai simte artroza
genunchii frământă lutul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ochi, poezii despre lumină sau poezii despre cuvinte
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre păsări sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcendență
poate e doar o părere,
simt mirosul ierbii
în chinurile facerii,
e un duh de renaștere febrilă,
ca fumul de tămâie gata să se aprindă
dintr-o scăpărare de cremene,
la început de geneză,
e un gust plutitor de pământ reavăn
proaspăt și pur
ca la nașterea unui mit,
simt spiritul secular al copacilor
cum freamătă nervos între muguri,
și praful dimineților
de care mi-a fost atât de dor
poartă inocența primordială
a trecerii prin lume,
fiecare primăvară
e un răsărit de legendă
parcă,
o sclipire de adevăr,
un zâmbet de Dumnezeu,
un început de poveste,
-A fost odată ca niciodată,
că dacă n-ar fi,
nu s-ar mai povesti-,
n-aș vrea decât să fiu un sihastru,
să măsor cumva
transcendența vremurilor,
rătăcind veșnic la granița
dintre două
anotimpuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre muguri, poezii despre inocență, poezii despre graniță sau poezii despre fum
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre versuri, poezii despre sărbători, poezii despre rouă sau poezii despre rai
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic temător
O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor să o trăiesc din nou
Eu temerară
el temător.
Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...
Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.
Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.
Cui este teamă de cuvinte,
Când se apropie iubirea
Cad lacrimi pe obrazul dulce
Visând să ai doar împlinirea.
Prin pași umbriți și-mpovărați,
Te lași purtat spre nicăieri
Ai fost un veșnic temător,
Iar acum veșnic ai să speri...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre toamnă, poezii despre parcuri, poezii despre viziune sau poezii despre sunet
Nirvana a fost comparată cu o oglindă ce n-ar mai reflecta nici un obiect. Cu o oglindă, așadar, veșnic pură, veșnic nefolosită.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Nirvana
Moartea păpădiei
Pământu-i reavăn, vântul mat
soarele arde-n păpădie
în raza lui de când a stat
nici sufletul nu-i mai adie
Respiră greu și o lumină
îi cade-n frunzele din tei
în soare crește iar tulpină
și-un ram pe dinăuntrul ei
Doar arborele în coroane
îi mai veghează somnul drept
spinul îi doarme în piroane
floarea în capul de pe piept
Pădurea s-a-mbrăcat în umbre
și-i poartă în veșminte doliul
că-n drumurile sale sumbre
se lasă noaptea în lințoliu
Din bufniță cântă o frază
în jalea păsărilor mici
și pe odihnă îi așează
o floare și un licurici
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tei, poezii despre păduri sau poezii despre odihnă
Când simțământul de "eu" încetează, așa cum e noaptea în somnul profund, odată cu el încetează și mintea și implicit orice dualitate, doar inima, veșnic non-duală, rămâne.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte sau citate despre inimă
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre prezent sau poezii despre pictură