Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre prudență
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre bucurie
Citate similare
Sonetul 81
Ori voi trăi, să-ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.
Condeiul meu te face să trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre salvare, poezii despre poezie, poezii despre gură sau poezii despre Pământ
Sonetul 131
Te porți tiranic, ești la fel de rea
Ca orice chip considerat frumos,
Căci știi ce mult te vrea inima mea,
Ești giuvaerul cel mai prețios.
Dar totuși unii zic când te privesc
C-al dragostei fior nu-l simt deloc;
Să spun că se înșală nu îndrăznesc,
Numai părerea mea pot s-o invoc.
Și să fiu sigur că nu jur greșit
Mă tot gândesc la tine și oftez,
Apoi mărturisesc însuflețit
Că neagră ești, dar eu te luminez.
Și de fapt neagră e doar fapta ta,
De-aceea mulți te vor calomnia.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre calomnie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre greșeli
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul 65
Bronz, piatră și pământ și mare-ntinsă
Se-nchină morții, căci sunt trecătoare
Și-atunci cum poate ea să fie învinsă
De frumusețea care-i ca o floare?
Cum ar putea a verii briză pură
Să se opună când năpasta cade
Dacă nici piatra nu-i atât de dură,
Iar porțile de fier Timpul le roade?
Ce cugetare aspră! unde oare
Va pune Timpul scumpa nestemată?
Cine-ar putea să-l țină de picioare
Ca să nu-i fure frumusețea toată?
Nu poate nimeni, fără îndoială,
Dar dragul meu sclipește în cerneală.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vară, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre fier sau poezii despre briză
Sonetul 92
Tu fă cum crezi, și du-te dacă vrei,
Dar te-ai legat pe viață că vei sta
Și viața mea când pleci o să mi-o iei,
Căci ea depinde de iubirea ta.
Așa că nu mă tem de clipa grea,
Că viața mea s-a stins din mai puțin,
Mai multe lucruri bune voi avea,
Capriciul tău mi-a devenit un chin.
N-ai cum să mă jignești că ești hoinar
Trădarea ta îmi este de-ajutor
Ce minunat că te-am primit în dar,
Exult că mă iubești, exult că mor!
Ce om frumos mai este nepătat?
Dar că ai fi perfid, nu am aflat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre devenire sau poezii despre capricii
Sonetul 16
Dar tu de ce acum să nu te lupți din plin
Cu-acest tiran de timp ce viața-ți vrea mereu
Și te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poți trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum ești cocoțat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te așteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ți poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Și-așa al tău urmaș o viață va salva
Ce-al Timpului penel și-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi și n-o pot releva
Ca alții să te vadă trăind cu mult temei.
Dar când te dăruiești, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre virginitate sau poezii despre talent
Sonetul 79
Cândva, numai eu singur te-am rugat
Să mă ajuți, și-n vers ai strălucit,
Dar azi, poemul meu s-a degradat,
Iar Muza mea pe altul l-a îndrăgit.
Eu știu, iubite drag, că tema ta
Are nevoie de un alt poet,
Însă oricât de mult ar inventa
Îți dă-napoi ce ți-a sustras discret.
Îți dă virtute, un cuvânt furat
Din cum te porți; și frumusețe ia
Din obrăjorul tău, el n-a creat,
Orice însușire tu o ai deja.
Pentru ce spune să nu-i mulțumești
Că-n loc să iei, ești pus ca să plătești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre plată, poezii despre inventatori sau poezii despre cuvinte
Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre pelerinaj, poezii despre pace, poezii despre odihnă, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Sonetul 22
Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cât sufletul mi-e tânăr ca și tine,
Dar când pe chip văd brazde că-ți rămân
E clar că moartea va veni la mine.
Căci frumusețea care te-nvelește
Este veșmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept acum trăiește,
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, să faci cum ți-e mai bine
Dar eu-l meu pe tine te visează
Și teafăr al tău suflet îl menține
Așa cum doica pruncul îl veghează.
Tu mie-n dar mi-ai dat inima ta,
Dar dacă mor, 'napoi nu o poți lua.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre visare, poezii despre copilărie sau poezii despre bătrânețe
Sonetul 125
Și ce folos c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Și de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulți care se ploconesc
Cum dările-și plătesc împovărați
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți amărâți cu aer de bogați?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.
Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre fidelitate, poezii despre dorințe, poezii despre curățenie, poezii despre bogăție sau poezii despre aer
Nu te pot avea
Nu-mi spune "te iubesc", s-ar putea să te cred
Dar nici "nu te iubesc", s-ar putea să mă pierd.
Nu mă privi așa, c-o să mă-ndrăgostesc
Dar nici nu evita, că o să mă smintesc.
Mâna să nu mi-o lași, că o să îmi lipsești,
Dar nici să nu m-atingi, că o să mă stârnești.
Nu mă băga în seamă, că mă deschid nespus,
Dar dacă mă ignori, am sufletul distrus.
La mine nu zâmbi, c-o să zâmbesc și eu
Dar nici nu vreau să plângi, că o să plâng mereu.
Cu mine să nu stai, c-o să m-obișnuiesc
Dar nu cumva să pleci, că o să mă topesc.
Iubirea ta mă face și trist și fericit
Cu tine mă simt sigur, dar sunt și rătăcit.
Puternic ea mă face, cu toate că slăbesc
Și sănătos mă ține, chiar dacă înnebunesc.
Urăsc la mine faptul că te iubesc așa
Urăsc și sentimentul că ești inima mea
Fiindcă la mine-n brațe eu nu pot să te țin
Urăsc că zi și noapte mă lupt cu acest chin
Urăsc să mă prefac că nu simt dragostea
Urăsc la nebunie că nu te pot avea.
poezie de Tracee Olga, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre sănătate sau poezii despre nebunie
Viața
Am primit un dar de la Dumnezeu,
nu știu ce este,
nici cum să-l folosesc.
Ascult ce spun alții
și fac ca și ei
deși eu simt altfel.
Învăț să citesc și descopăr
definiția darului primit
într-o carte.
"Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele."
Cât de anost! Nu iubire?
nu dor? miros de alune?
nu floare de crin?
Oricum nu contează, darul e dar,
o să-l pun într-un cufăr
în pod.
Acum știu ce e, mă duc să-l deschid
să mă joc,
dar cufaru-i gol!
Mi-a fost darul luat?
l-a dat altcuiva Dumnezeu?
ce păcat!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre învățătură, poezii despre religie, poezii despre poduri, poezii despre lectură sau poezii despre jocuri
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii, poezii despre minciună, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Mai mor puțin
Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aștept, Tu nu mă vezi
Eu Îți vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puțin, Tu nu mă știi
Mai cad un pic genunchii mei
Pe brațe, Doamne să mă ții
Te-am tot rugat și Tu nu vrei.
Ți-aș mai vorbi, Ți-aș mai cânta
M-aș odihni dar nu am cum
Aș vrea să vin în fața Ta
Dar nu mai știu pe care drum.
Unde ești, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să știu ce sunt eu
Înger sau păcat.
Unde ești, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ți-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.
Unde ești, Sfântul meu
Te-am strigat și strig
Nu auzi, Dumnezeu
Și mi-e tare frig...
poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre îngeri, poezii despre sfinți sau poezii despre muzică
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre munți
Simțământul ceasului întors
Eu simt c-au revenit în mine
Aceleași păsări ce se duc
În calde țări, când iarna vine.
Mă simt întors precum un cuc.
Aș vrea să cânt, însă mă tem
Să nu mă spurc: sunt negustat.
Aș vrea pe nume să mă chem,
Dar numele mi l-am uitat.
Eu simt c-am revenit în mine,
Dar nu mă recunosc deloc;
Am pene gri în loc de tine
Și-n locul gurii simt un cioc.
28.02.2014
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păsări, poezii despre iarnă sau poezii despre ceas
Inelul
Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.
Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am să-ncerc să mă afund,
să-l ușurez de lacrimi și tristețe.
Voi încerca să fiu cum am mai fost,
să simt, din nou, căldură și lumină,
să încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.
Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.
Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Predestinare
Doar pentru tine simt că-s pregătit.
În rest, introversiune, teamă, gol...
Nimic din tot ce pot iubi, ca rol.
Doar tu-mi poți oferi rostul dorit.
Oricâtă beznă m-ar îngenunchea,
Simpla prezență-a ta o năruie.
Tot ce-i lumină,-atunci, mă-nvăluie
Și pentru-o clipă, devii lumea mea.
Nu ține mult minunea, căci dispari,
Iar drumurile noastre-și văd de drum.
Dar, când ne regăsim, ca și acum,
Eu știu că și-altă dată-ai să apari.
Ceva te dă de gol că-mi ești mai mult
Decât o împăcare de moment.
Ești vocea ce m-aduce în prezent,
Când doar trecutul pot să îl ascult...
Privesc vrăjit la urma ce o lași,
Pe unde treci, cum luminează căi
Și, dintr-o dată, simt că pașii tăi
Vor deveni, cândva, și ai mei pași.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre trecut
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre trandafiri sau poezii despre somn
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!
Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut să îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...
Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.
Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre poftă