Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionica Bandrabur

Prieten drag... ,,Și macii plâng de dorul tău!"

(in memoriam poetului Valer Popean)


Săracă-i ziua asta și confunză...
Să știi că ți-am aprins o lumânare,
Bat clopote și liniștea refuză
Trosnetul de vreasc sub talpă, pe carare!

Că în colind 'ți-e satul, drag prieten
Și-n scârțâit de scrânciob, gust din lacrimi,
Să-mi povestești când vrei, cum e în Eden
Și dacă-i verde viu și nu sunt patimi!

Vezi? Înșeuează iarna-n rapsodie
Și fulgii bat din pinteni să coboare,
Îngân în vers, frumoasa melodie,
,, Și macii plâng de dorul tău" și doare!

Azi a căzut și ultima gutuie
Și parcă nu mai este nicio vrajă,
O pasăre te simt cum în zbor suie,
Poet nepământean, în cer, de strajă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionica Bandrabur

Nu vin

La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!

Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!

E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
faci întoarsă calea spre 'napoi,
oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!

Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!

Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!

(In memoriam - poetului Valer Popean)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind pentru... suflet

Deschisă ți-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori și până-n sară,
Iubita și frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorțișoară!

Am să te cânt și-n umbră... și-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete și șoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta și-n fața caldei vetre
Ca ieri... și azi... și mâine... și... mereu;
Tu să te lași cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Colind Reginele de Alb

Colind și rog Reginele de Alb
Ce își sorbesc cafeaua din cristaluri,
-mprăștie parfum suav de nalb
Furat poetului din recitaluri!

Colind copacii în veșminte noi,
Femeilor le pun în poale dorul
Și firul roșu-al iței din razboi
Și-alean în cânt de adormit odorul!

Colind sub clopotul de-aramă vechi,
bată-n noaptea de Ajun, ningă,
Să-mi fac cercei din fulgi, albi, la urechi
Și focul buzelor ce-mi ard, stingă!

Colind cu vorbe din bătrâni, un deal,
Acolo unde sângele-și vărsară
Și-n taina vrăjilor din boareal,
Cer bobului de grâu ca rasară.

Colind apoi la poarta-nchisă ieri...
De-ar veni tata ca să o deschidă
Ar înflori grădinile cu meri
Și un buchet i-aș cere-n păr să-mi prindă!

Colind, colind Reginele de Alb,
Colind sub scările de fum, coșarii,
Colind și-aprind lumini sub pomul dalb
Șicolind... și îmi aștept lăstarii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

A căzut și ultima gutuie

A căzut și ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit și ele,
Doru-n brațe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia și-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Și-nspre seară mușc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Și în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

De ce-ai plecat în cel apus?

(in memoriam - Valer Popean)


Știu viața-ți era dragă
Și multe mai aveai de spus.
Ți-ai luat pana în desagă?
De ce-ai plecat în cel apus?

Cu tine-ai luat câmpul cu maci
Și-n verde viu te-ai îmbrăcat,
Priveșți de sus acum și taci,
Ți-e versul nud, descălecat.

Mi-e sufletul amar și greu,
În pumn țin lutul plin de flori,
Rechem în vers pe Prometeu
văd iar viața în culori.

Un gol imens tu ai lăsat,
File din carte au zburat,
Tu poezia-i terasat
Și ai plecat... nu e păcat?

Prietene, poet de soi,
Hai fă o cale înapoi...
Pe deal jelește un oboi,
În luncă plânge-un caprifoi.

Mă iartă Valer că te cert,
Făcuta-i voia Cerului,
Ne eșți acuma un lambert,
Eșți pana-zburătorului.

Să-ți stea sufletu-n lumină,
Pomenit să-ți fie în veci,
Domnul să te țină-n mână
Pe ale Raiului poteci!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu...

tu când te vei trezi ai găsești o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să știi iubito - ți-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu

tu s-o așezi în vază ca pe-o vrajă
torni în ea și ape de izvor
și soarele mereu să-ți stea de strajă
cu raze frânte din destin și dor

tu să-i zâmbești când sufletul te doare
în hohote râzi și să le frângi
și ai vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...

poezie de (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământ

Ce știi tu?...
Eu știu...
ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...

Ce știi tu?
Eu știu...
sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
spulbere tăcerea
Ce curge a absență...

Ce știi tu?...
Eu știu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
spui ca să nu spui,
simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd...

Ce știi tu?...
Eu știu...
tu-mi ești plus din minus
Că dorul mi-e dușman
ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
vreau vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...

poezie de (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Bat clopotele

Bat clopotele-n turlă, bat:
— Creștini, Cristos a înviat!
Și toate cântă-n limba lor
Pe-al nostru scump Mântuitor...
Bat clopotele, bat și azi,
Răsună fără de răgaz:
— Cât vrei să stărui în păcat
Tu, suflet frânt, nemângâiat,
Tu, inimă cu greu zăvor,
Tu, ochi aprins, tu, sâlnic dor,
Tu, gând de patimi lănțuit?
Isus pe cruce a murit
capeți aripi, nu să cazi...

Bat clopotele, bat și azi:
— Trezește-te, trezește-te,
Prin Domnul înnoiește-te,
Înalță-ți fruntea visului
Spre poarta Paradisului,
Spre-mpărăția Harului,
Asemenea tâlharului,
Spre-mpărăția Cerului,
Asemeni temnicerului, —
Înalță-te, înalță-te,
Îmbracă-te, încalță-te,
Și hai -ncepem fuga, hai
Spre mult făgăduitul Rai...

Căci clopotele-n turlă bat:
— Cristos din morți a înviat!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lacrimi de ceară

Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.

Îți joacă forme negre pe pereți,
Le urmărești însă n-ai vrea fie
Și te întrebi de oare nu repeți,
Greșeli precum acela ce nu știe.

Mai e puțin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiți la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.

Te tot gândești, îți va fi întuneric,
Nu știi de vrei să dormi, de vrei să nu,
Privești spre cer, sunt stele, e feeric
Și una-i vrea fii, de poți, chiar tu.

Îți plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ți curg din trupul omenesc.

poezie de (13 august 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Regină Floare

Lăudați fie toți pomii matlasați cu pânze fine!
Logofeti în cămăși albe îmbrăcați de sărbătoare
I-am rugat îți aducă, sufletul îți aline,
Un puf alb de păpădie, să ți-l lase la picioare.

I-am rugat, pe cap să-ți pună că-i din curtea casei noastre,
Crenguțe de-arin cu țurțuri să-ți treacă dorul de noi
Și, ești Regina Floare, mândra zărilor albastre
În loc de cercei de aur să-ți aducă, doi trifoi.

Tot de la noi din grădină, un strop din mireama vie
A lalelei înflorite și narciselor plăpânde,
A pământului putere umbra pașilor din glie
Unde ai crescut iubito și cântat la cer colinde.

zburzi pân' aici cu gândul, s-auzi cum clopote bat...
Că de sărbătoarea ta, numelui ce-l porți din fașă,
Azi, candela am aprins și poarta am descuiat...
Am pus ramuri verzi de sălcii...,, la mulți ani, Floare gingașă!".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Vreau liniște

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveștile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuți

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roșu aprins
răsărind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafăr blând...

cât a trecut, mult sau puțin,
dar ești aici și te simțim,
ești printre frunze, ești în iarnă,
ești o dorință care cheamă

de sus din cer cobori lumină
și-acum ne e raza divină
și-n noapte ești Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând

te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
privești plângând din ochii tăi,
te dor de-atâția derbedei

îi vezi câți sunt, sunt încă mulți,
sunt mulți și cei ce sunt desculți,
doar tu îi mângâi când și când,
cu poezia ta vorbind

ți-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic și cât te doare,
dar vreau să știi că cei români,
citesc ce-ai scris și tu i-aduni

știu foarte mulți cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
și îi trezești se gândească,
la țara noastră românească

cât a trecut, puțin sau mult,
dar și-astăzi ești în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
și cultul tău ne este scut

ți-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român

te rechemăm și-n seri, și-n nopți
și când oftăm la câte porți,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ți poeziile

Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum strălucești la noi pe prag,
cum te iubește România,
cu toată inima, cu toată glia.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus că te iubesc...

ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.

ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci cândmai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
vii furiș, ne iubim într-un apus.

ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Dă-mi, Doamne, o durere!

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
scriu încă o carte.

Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.

Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,

Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.

Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,

văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.

Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,

Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.

Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.

Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
mă gândesc la tine,

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
scriu încă o carte.

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Până la gheață, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.

Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, ard, senină.

Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.

Și vălul șoaptelor parcurge
Distanțe, ce văd chipul dulce,
Îmi este dor, până la moarte,
Și dincolo de ea, prin noapte...

Că dorul, care îl descoperi,
Le vede –n tine, tot ce –acoperi,
Nu ai altfel de... un alt Dor,
În sinea ta de spirit doritor.

Și numai dorul nu e o trădare,
În ciuda stelei căzătoare,
Această veșnică prezență
Te umple-adânc de o absență.
******
Cum cerșești luminii- soare,
Cum vieții îi ceri favoare?
Cum dorului să-i poruncești,
altfel nu știi, trăiești?

Când ai vezi, iarba suie-
Să-și facă dor, pe cărăruie,
Îți va fi dor de-un dor, ce nu e,
Și nu-i cel drag, ceva să-ți spuie.

În partea, dată stelelor aprinse,
Ai strigi " Dorule ucise!
doare mult, până la tine,
Încă un dor, căzut în mine."

Un drum de dor, necontenit,
Va înverzi sus, din pământ,
Până la gheață, din acest colind,
Dorul nu seacă, nici în gând...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

De ziua ta, colind!

(surorii mele dragi)

De mult a căzut frunza și bruma a căzut,
A nins și peste sat și casa părintească
Și ninge-acum, de ziua-n care te-ai născut
Cu flori de gheață roz, în geam, să-ți amintească;

De ai uitat cumva încă ești femeie,
Privește soarele și luna cea batrână
Și jarul din cămin, lumina din scânteie
Nu lăsa cupa vieții îți cadă din mână.

De ziua ta, foșnesc aburii albi de iarnă
Și dor îmi e de tine, ca de livezi de meri,
Îți dau în dar din versuri și țurțuri din lucarnă
Și steaua ce răsare, din cer, din nicăieri.

Îți dau tot infinitul și dragostea de soră,
Ramuri de măcieșe cu nea acoperite,
Din timpul meu îți dau măcar o biată oră,
Îti urez la mulți ani, colind de zile sfinte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Și stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munții își scutură creasta
Ducând avalanșa-n trecut,
Pădurea își plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Și încă mai ninge spre seară
Ușor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliți se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Și totul devine colind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook