E viaţa puf de păpădie,
Ducând suprema bătălie
S-adune zile de nebună,
Ca într-o clipă să apună.

catren de Mihaela Banu (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul de safir al verii,
Un puf firav de păpădie,
Plutind în palma adierii,
Dă lecţii de zbor cui nu ştie.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!

Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ţi spună, "Noapte bună"!

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de păpădie

Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranţe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăştiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-aşează pe umăr, altele plutesc în zare,
Şi totuşi, rămân dorinţe agăţate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorinţă încapsulată-n timp,
Delicată şi învaluită în mister.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut ...

O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simţire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate
Sorb polenul florii
Deşteptând fiorii

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vieţii-mi roată se rostogoleşte,
Ducând la vale anii mei cu ea.
Cât inima în piept se zvârcoleşte,
Doar mintea cu speranţe-i îngrădea

catren de Mihaela Banu (30 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonuri întemeiate

Vorbim despre parlament,
(Uneori mai cu năduf):
N-ai nevoie de talent
Ca să poţi să dormi ca-n puf

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume nebună

Trăim într-o lume nebună,-
Cuvântul la ordine-i bani.
Răzbatem prin clici de şnapani,
Ce vând noi minciuni la tribună.

Din porţia vieţii, săracul,
Fărâma de pâine rupând,
Învins, ignorat şi flămând,
Ascultă scârbit tot spanacul.

Cât kitschul triumfă în fală,
Cultura se zbate-n subsol,
Hoţia devine simbol,
Cuvântul rostit linguşeală.

Măsori strict justeţea-n carate.
Cutumele şubredei lumi,
Prea dure şi reci de le-nsumi,
Lovesc crunt a ta demnitate.

S-a şters sentimentul iubire,-
Stă sufletu-n piepturi chircit.
Tot ochiu-i ţintit spre profit,
Iar tu eşti pe dric, omenire.

Trăim într-o lume nebună,-
Discursul nu face un sfanţ
Şi putred e orice bilanţ,
Iar loaza versată-i imună.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilaritate

În viaţa mea m-am transformat:
Într-un puf de păpădie!
Dus de vântul ce adie,
Sub braţe el v-a gâdilat!

epigramă de Vasile Dumitrache (3 iulie 2019)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrăbii ciripind-
intrarea e liberă
în zile cu ger

haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pescăruşi pe ţărm-
în zile tot mai scurte
timp de tandreţe

haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un puf de păpădie

Nici n-aş fi crezut vreodată
Că în anii mei târzii
Voi începe dintr-o dată
Să scriu zeci de poezii.

Mai urâte, mai frumoase,
Lungi sau scurte, după caz,
Uneori, cam prea serioase,
Alteori, pline de haz.

Dacă nimeni nu citeşte
Zău că n-are însemnătate
Floarea aroma-şi răspândeşte
Chiar şi în pustietate.

Căci când scriu cu bucurie
Simt că sunt purtat de vânt
Ca un puf de păpădie
Peste acest frumos pământ.

poezie de Octavian Cocoş (22 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte macii roşii care trăiesc o clipă,
Cum bucuroşi tresaltă, plutind pe-aripi de vânt,
Cum sângele ţâşneşte, cum viaţa în ei ţipă,
Deşi-şi trăiesc iubirea pe margini de mormânt!

catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşind peste secunde sparte,
Pe ore cu minute seci,
Mă-ndrept agale către moarte,
Zdrobind sub talpa-mi zile reci.

catren de Mihaela Banu (26 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un puf de păpădie...

Ne naştem dintr-o rană şi-un oftat,
Lumina ne orbeşte la născare,
Purtăm pe frunte ancestral păcat
Şi viaţa ne încântă şi ne doare...

Păstrăm în suflet vina de a fi
Plămadă de-ntrebări nebănuite,
Cu visul de-a rămâne doar copii
În clipe fără griji închipuite...

Pornim viteji spre destinaţii, când
Ne cresc aripi pe umerii flămânzi
De zborul păsărilor înspre cer, urcând
Fără să ştim că vom plăti dobânzi...

Vom întâlni răscruci la orice pas,
Vom aştepta indicii iluzorii
Şi în destine vom face popas,
Privind cum trec pe lângă noi cocorii...

N-avem înţelepciunea de-a gusta
Secundele pe rând, sfidând prezentul
Naivitate-n strai de catifea,
Crezând că suntem veşnici... dar, momentul

Se pierde-n ceaţa vremii, ca un fum
Şi nu se mai întoarce niciodată,
Căci fiecare-avem acelaşi drum
Şi viaţa, de un fir, e suspendată...

E trecerea prin timp o poezie,
Sau, doar un puf risipitor de păpădie?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfin de păpădie

Condamnat, condamându-mă
Precum un delfin pe uscat.
Pe stâncă, nearucându-mă
De mării ochii-ncojurat...

Privind după cristaline
valuri de căprui smarald
cu adiere mistral în fald,
Stol cu păsările gene...

Zbătându-mă în flamură
Pe vârful de condei, întors..
Pe trestie din gând de piatră!
În puf de păpădie ucis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

părul fetiţei
flutură alb în aer -
puf de păpădie

haiku de Monica Trif (13 aprilie 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.

Dar asta n-are nicio importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.

Dar asta n-are nici o importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi de linişte

Luna stă infiptă
Intr-un fir de iarbă
De as putea-o prinde
Dar iarba nu se desprinde
E atât de tare
Cât pe inimă o doare
Să rupă acestă mirare
Privind cum in floare de păpădie
Se duce pe cer
Răsfirând puf de păpădie
In zăpezi de linişte
In trupuri de lut adormite
In vise

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!