Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Butler Yeats

Pescarul

Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,

Pungașii nepedepsiți cum se cuvine,
Deși-i cunoscut trecutul lor de bețivan,
Oamenii glumeți și glumele lor fine
Intrate-n urechea fiecărui consătean,

Oamenii inteligenți plângând, pe nedrept
Loviți, jelaniile false-ale unui claun,
Îngenuncherea celui bun și-înțelept
Și marile Arte trimise la podea, knock-down.

Douăsprezece luni după-acea experiență *
Am început într-un fel neașteptat,
În dispreț pentru-amintita audiență,
Să-mi imaginez bărbatul pistruiat

Cu fața aspră, arsă de soare,
În haine cenușii de Connemara
Urcând dealul spre-acel loc în care
Pietrele sub apă-s cafenii ca nucșoara,

Să-mi imaginez încheietura mâinii lui
Când aruncă-n râu firul, implacabil și precis;
Un om care nu există, un om care nu-i
Decât o iluzie subțire,-un vis.

Și-am strigat atunci, " Înainte de-a îmbătrâni,
Trebuie să mă-înclin în fața fostei și viitoarei glorii
Și să-i scriu un poem poate la fel de rece și
De impetuos, de pătimaș, ca zorii.


* Contextul cultural în care a fost scrisă această poezie:
În anul 1907, piesa de teatru a lui Edmund John Millington Synge, "Playboy-ul lumii din vest" a fost pusă în scenă la Abbey Theatre, fondat de Lady Gregory – prietena și binefăcătoarea lui Yeats ) și de Yeats însuși. Spectatorii au apreciat piesa ca fiind profund imorală și jignitoare la adresa spiritului irlandez. Cum Irlanda fierbea atunci în febra unor puternice sentimente naționaliste, nu a trebuit decât ca naționaliștii extremiști, republicanii și liderul mișcării Sinn Féin, Arthur Griffith, să pună paie pe focul care deja mocnea pentru ca să începă imediat manifestații violente de stradă, manifestații reprimate de Politia Metropolitană din Dublin.

Poemul "Pescarul" a fost publicat in 1916 în semn de protest și dezamăgire față de societatea irlandeză căreia, după aprecierea lui Yeats, îi lipsea calitatea de-a-i înțelege opera. Așa că și-a creat propria audiență ideală, reprezentată de Pescarul care, până una alta, după opinia poetului,.... nu există.

Ulterior piesa "Playboy-ul lumii din vest" a fost jucată pe mai multe scene ale lumii și adaptată pentru producții de music-hall, operă și film.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Irish Folk and Fairy Tales Hardcover" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.

Citate similare

William Butler Yeats

Când vei fi bătrână

Când vei fi bătrână, cu păr alb și somnoroase pleoape,
Și vei picoti pe lângă foc, ia-n mână-această carte
Și citește-o-încet, și visează la umbrele catifelate
Pe care le-au avut cândva ochii tăi, și la adâncile lor ape.

Mulți te-au îndrăgit în momentele-ți de grație fermecătoare
Și ți-au iubit frumusețea c-o dragoste sinceră sau prefăcută,
Dar numai unul ți-a iubit sufletul rătăcitor în goana lui de ciută
Și-a iubit și tristețile-acelui chip și fiecare-a lui nouă-înfățișare.

Și-aplecată peste jarul din care,-arar, răsar flăcări mici, rebele,
Murmură, tristuță, cuvinte despre Dragostea care-a zburat
Și care-a trecut dincolo de muntele din toții munții mai înalt,
Și și-a ascuns fața-n mijlocul unei mulțimi de stele.


* Poem scris în tinerețe de Yeats pentru Maude Gonne.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Îi văd sângele pe flori de trandafir

Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-așterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însuflețind eterul,
Trupul îi strălucește-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.

Îi văd fața-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări și tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui – desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.

Toate drumurile-s de pașii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toți spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.

* Joseph Plunkett a fost un înfocat naționalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 și executat prin împușcare. Cu șapte ore înainte de execuție s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.

Geraldine Plunkett, sora lui Joseph, i-a publicat după moarte poeziile.
Stația de cale ferată din Waterford îi poartă numele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Butler Yeats

Când o să fii bătrână

Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citește încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.

Câți au iubit farmecul tău și felul cum râdeai
Și frumusețea ți-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Și care te-a iubit și-atunci când lângă el plângeai.

Așa că să te-apleci și focul să-l privești
-ți amintești iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munții înalți din zări, ce se ridică-n sus
Și chipul și-a ascuns în stelele cerești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Butler Yeats

Mongan se gândește la trecuta lui măreție

Eu am băut mied din Țara Celor Tineri
Și plâng – fiindcă acum știu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de rețineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare și Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgență prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăște vântul,
Un om care știe un singur lucru, acela fruntea lui

Nu va atinge sânii și nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietății, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieții și al Copacului Cunoașterii,
asociat totodată cu constelațiile Ursa Major(Carul Mare) și Ursa Minor (Carul Mic) din care face parte
Steaua Polară, numită de celți Steaua Pilot.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes

De ce oamenii pe care mânia îi face roșească sunt mai puțin de temut decât pe cei pe care-i face pălească. Astfel, vedem unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roșesc și uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobște mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roșesc. Explicația este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică și prin cuvinte, el pune în acțiune întreaga sa căldură și întreaga sa forță încă din primele clipe ale emoției, din care pricină se înroșește, pe lângă uneori regretul și mila pe care le simte omul pentru sine însuși, pentru că nu poate să se răzbune îl fac plângă. Și dimpotrivă, cei care se abțin și se decid pentru o răzbunare mai mare devin triști, socotind fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Butler Yeats

Epitaful lui W.B. Yeats

Aruncă un ochi rece
Peste viață, peste moarte.
Călăreț, treci mai departe.

epitaf de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Este disponibilă și traducerea în olandeză.
William Butler Yeats

Veșmântul

Din cântec mi-am cusut veșmânt
Înfrumoșat cu fine broderii
Descrise-n vechile mitologii
Din barbă până-n călcâi;
Smintiții însă mi l-au luat
L-au îmbrăcat în văzul lumii
De parc-ar fi fost brodat de ei.
Cântec bun, lasă-l să fie-al lor,
E mult mai bărbătește așa
cutreieri lumea despuiat.

poezie celebră de din Responsibilities (1914), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba engleză.
Sunt disponibile și traduceri în franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană, suedeză, daneză și turcă.

Piesa lui G. Ciprian "Omul cu mârțoaga" a fost jucată în multe țări

La mormântul tău se roagă
Toți cei pentru care-ai scris
Și-ai dus țara cu-o mârțoagă,
La Berlin și la Paris.

epigramă de din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carantină

În cel mai cumplit ceas al celui mai cumplit anotimp
al celui mai cumplit an pentru toată lumea
un om a plecat cu soția lui din atelier.
Mergea – amândoi mergeau – spre nord.

Ea era extenuată de febra foamei, nu putea ține pasul.
El a ridicat-o și-a luat-o-n spate.
El a tot mers așa spre vest, spre vest și spre nord.
La căderea nopții, sub stelele-înghețate, au ajuns.

Dimineața au fost găsiți amândoi morți.
De frig. De foame. De toxinele unei întregi istorii.
Dar picioarele ei erau ținute strâns la pieptul lui.
Ultimul puls de căldură a fost ultimul lui dar pentru ea.

Fie ca niciun poem de dragoste să n-atingă vreodată acest prag.
Nu-i loc aici pentru o inexactă
prețuire a grației și a senzualității trupului.
Este doar timpul pentru acest inventar necruțător:

Moartea amândurora în iarna anului 1847 *.
De asemenea, tot ce-au suferit. Cum au trăit.
Și ce există între un bărbat și o femeie.
Și-n ce întuneric poate fi cel mai bine dovedit.


* Referire la "Marea Foamete din anii 1845-1850.

Numai în cimitirul din fața Bisericii Sf. Ana din orașul Ballyshannon, cunoscut ca Cimitirul Sărmanilor, își dorm somnul de veci vreo mie de suflete care au murit în acea perioadă neagră.
Numele lor sunt necunoscute, iar mormintele nemarcate; există doar o placă memorială pusă în anul 1995. Ideea poemului este simplă, în vremuri întunecate a existat și va exista umanitate.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Making of a Poem Paperback" de Eavan Boland este disponibilă pentru comandă online la 77.99 lei.

Bulgărele cu mustăți

Sunt un câine pe care nu-l mai iubește
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
și a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ține
înainte de a îngroșa pământul.

Zilele au devenit din ce în ce
mai puțin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.

Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam pașii stăpânilor mei
ca pe o declarație de dragoste.

Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul ușii
ca să-mi arunce un os.

I-am iubit așa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de așteptare
până la momentul întoarcerii.

Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca niște bănuți
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăți
și vântură zăpada
cu coada

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este imposibil studiezi un sistem al universului fără studiezi omul. În același timp este imposibil studiezi omul fără studiezi universul. Omul este o imagine a lumii. El a fost creat chiar din legile care au creat ansamblul lumii. Dacă un om s-ar cunoaște și s-ar înțelege pe el însuși, ar cunoaște și ar înțelege întreaga lume; toate legile după care a fost si este guvernata lumea. Si invers, din studiul lumii și al legilor care o guvernează, el ar învăța și ar înțelege legile care il guvernează pe el însuși.

citat clasic din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

(...)s-a întîmplat un fel de miracol, datorită trăsăturilor mele fizice inconfundabile. M-a recunoscut cineva, care nu mă întîlnise niciodată, doar după coperta unei cărți care apăruse acolo cu fotografia mea. Și mi-a spus: "Eu pe dumneata te cunosc". Iar eu i-am răspuns: "Exclus, imposibil, nu aveți cum!" Apoi m-a lămurit că din cartea aceea și m-a sfătuit trimit un poem la The New Yorker. Și am trimis un poem pe care tocmai îl tradusese o prietenă de-a mea, americancă, și, spre marea mea surpriză, a apărut. După aceea, după apariția acestui poem, am fost chemată de o editură la fel de prestigioasă, care dorea să-mi publice un volum de versuri alese. Ah, am spus eu, bineînțeles! Bun, apucă-te de lucru cu traducători, unii iluștri, de acolo. Am avut această șansă, mi-a apărut cartea, apoi încă una, și încă una, și în Anglia vreo trei. La ora asta, însumez cam șapte cărți apărute în America, ultima fiind scrisă de mine direct în englezește. Ce să-i faci, adaptarea era mediul normal! Dar mi-au trebuit aproape 15 ani ca să pot scrie în englezește.

în revista 22, nr 721
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

Secole de-a rândul, magia, religia și știința au dus o luptă surdă pentru a-și susține și impune, fiecare, adevărurile ei, străduindu-se, din răsputeri, să nu vadă decât ceea ce le diferenția și le îndepărta una de alta. Oricât de paradoxal ar putea fi, datorită nivelului actual al științei, se pare că a venit, în sfârșit, vremea în care cele trei surori caute cu bunăvoință și bunăcredință marile adevăruri pe care le proclamă și le susțin. În fața alchimistului, cufundat în opera sa, se desfășoară demonstrația unității lumii spirituale și a lumii materiale. Oamenii de știință contemporani au repetat această experiență cu oarecare succes, dar există și voci autorizate, care susțin , din punct de vedere științific, acest lucru este imposibil. Neîndoielnic rămâne însă faptul că un mare număr de adepți acordau mai mare importanță transmutației de ordin spiritual care se opera chiar în persoana lor.

în Pelerini la porțile luminii
Adăugat de Cristian MuresanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Și îi spuse o sumedenie de minuni ce făcuse leacul ce zicea ar fi bun pentru ea. Când se întoarse de la vânătoare fiul ei, ea îi spuse auzise de la sluga lor, cum că de va mânca mere din mărul roșu se va face sănătoasă. El fu bucuros auzise un leac care să facă pe mă-sa sănătoasă, și se hotărî a se duce tocmai acolo să-i aducă leacul. Își luă ziua bună și plecă. Dar încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise până atunci de așa ceva. Apucă și el într-un noroc spre răsărit și, mergând prin desișurile pădurii, zări un palat mai frumos decât acela în care ședeau ei. Se duse drept acolo. Aci locuia o zână măiastră. Cum o văzu, îi căzu cu drag. Dară măiastra, ieșindu-i înainte, îl priimi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat și îl omeni ca pe un oaspe. Din una, din alta, se înțeleseră la cuvinte. Vezi , măre, aceasta era scrisa lui. El nu mai văzuse până atunci alt chip de muiere, decât p-al -sii. Ș-apoi era atât de frumoasă și de gingașe, ca o floare!

în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
William Butler Yeats

Moarte

Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare –
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.

poezie celebră de din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sergiu Celibidache

Eu simt natural român, mai român decât atunci când am plecat, pentru că tot ce am făcut a fost pornind de la o oarecare bogăție și complexitate pentru care Iașul are o mare vină sau un mare merit. Eu mă înclin în fața Iașului, în fața dărniciei atotștiutoare a orașului ăsta care și-a călăuzit copiii și înzestrat așa încât nu a fost un moment de îndoială în mine în privința drumului pe care trebuia merg. Asta se datorește Iașului. Dacă azi mi-a rămas o mare doză de poezie, pe care de multe ori reușesc să o materializez și în muzică, asta se datorește în întregime Iașului. Toată copilăria, toată adolescența am petrecut-o lângă personalități enorme ca: Mihail Sadoveanu, frații Teodoreanu, Mihai Codreanu, Demostene Botez, Octav Botez, profesorul meu. Deci din punct de vedere al înzestrării, Iașul mi-a dat ceva care la început m-a ajutat devin om, și, după aceea, într-adevăr, să pot ieși cu ușurință din labirintul îndoielilor. Și când a fost vorba iau hotărâri mari, le-am luat ca ieșean, adică cu înțelepciune moldovenească. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie și adolescență, de Iașul care, a fost oxigenul tuturor.

citat din
Adăugat de Avramescu Norvegia-ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Butler Yeats

Epitaful lui Swift

Către odihnă Swift a navigat;
Acolo doar o crudă indignare
Și care pieptul nu i-a sfâșiat.
Hai, imitați-l de-ndrăzniți, oricare,
meditativ în infinit;
El libertatea lumii a servit.

poezie celebră de , traducere de Passionaria Stoicescu
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba engleză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană și portugheză.

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu

însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit

într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
să se spânzure

dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său

însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu

i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
nicio femeie nu mă vrea

iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât te iubească pe tine

însă
dacă tot veni vorba
tu poți

uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul ocup eu

iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut

dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el

a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață

iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure

văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte

atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
că mă sperii

iar el a plâns și i-a zis
iartă-
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
te pot sluji cât mai bine

însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns

și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă

nu după mult timp
un tânăr din sat a venit ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată

și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea

văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva

du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
să mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei

și dusă a fost

peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors

însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul să mă uit în ochii tăi

iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume

dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate că niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hitler statea la birou, iar eu pe un fotoliu. A dovedit o amabilitate ieșită din comun. Am fost servit cu țigări, cafea și dulceață. Avea un ton care te captiva și se simțea capacitatea unui mare conducător, care te prindea în mrejele ideilor sale. Îmi era clar Hitler s-a născut pentru a conduce. Interviul s-a axat pe ideile sale despre război și viitorul Germaniei. Teoria lui, un pic exagerată, se referea la acuzațiile ce le aducea evreilor, din cauza păcatelor originilor acestui popor. Vroia o dezvoltare sănătoasă a spiritului germanic. L-am reîntâlnit pe Hitler după un an, când am fost invitat la o aniversare a Partidului Nazist. I-am cunoscut atunci pe conducătorii lui militari, cum ar fi Gobbels și Himmler. În opinia mea, Hitler se înscria în categoria unor mari oameni militari, cum ar fi Alexandru cel Mare, Cezar și Napoleon.

în un jurnal național
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Vlahuță
Grigorescu, Nicolae
Și noi aveam nevoie de un glas care din adâncul acestei vieți să se ridice și despre această viață ne vorbească. Un asemenea glas am avut în Grigorescu. Cum a vorbit el, în limba formelor și a colorilor, despre țara și despre neamul lui, a fost mai mult decât îndeplinirea unei chemări de artist. Un apărător înflăcărat, un sol neadormit al geniului nostru, în fața lumii care nu ne cunoștea și în fața veacurilor viitoare, iată ce-a fost omul acesta pentru noi.

definiție celebră de în Pictorul Grigorescu, Un sol al neamului
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook