Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Toamna

Toamnă grea, de peste veacul veacului,
Moartea și-a bătut în mine cuiele.
Svârle de pe suflet haina dracului, –
Gândurile la văratec suie-le,
Țipă sus, în ceruri, să ne mântuie,
Ploile, – netălmăcite șopote –
Singur, numai soarele, să bântuie,
Liniște ca după val de clopote. –

Murmurând în fumuri de descântece,
Arde-mi toate rănile iubirilor.
Viitorul pune-mi-l în cântece,
Iar trecutul lasă-l mănăstirilor.

Rupe toate sforile cuvântului,
Fă morman din jalnica paragină,
Arde tot și dă cenușa vântului,
Rând cu rând și pagină cu pagină.
Vântul mi-o aduce de pe-o ramură,
Pe deasupra anilor și-a sorților,
Smulse din trecut, ca dintr-o flamură,
Fire albe de mătasa morților...

– Haideți pași, bătătoriți aleele,
Chiuind răsbit, ca la petrecere.
Zilele-mi bătrâna moarte iee-le, –
În curând vă veți culca sub secere...
Că de când tot bat și vântur lumile
Inima de-atâta bocet acră mi-i;
Ia-mi de mână sorțile și du-mi-le
Să nu beie din paharul lacrămii.

Mi-or urzi cu vântul și cu ploile
Gândul răvășit pe drum, ca șetrele,
Dorul mort, rătăcitor ca foile,
Sufletul nepăsător ca pietrele

poezie celebră de din "Însemnări ieșene", Anul II, Vol. III, Nr. 2, 15 ianuarie 1937, p. 90
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

John Keating: Acum vreau rupeți acea pagină. Haideți, rupeți întreaga pagină. M-ați auzit, rupeți-o. Rupeți-o! (Charlie rupe pagina din cartea sa.) Mulțumesc, domnule Dalton. (Ceilalți elevi fac și ei la fel.) Domnilor, știți ce: nu rupeți doar acea pagină, rupeți întreaga introducere. Vreau dispară de tot. Nu lăsați nimic din ea. Rupeți-o! Dispari, Dr. J. Evans Pritchard. Rupeți, sfâșiați, distrugeți. Rupeți-o. Nu vreau aud decât cum rupeți textul domnului Pritchard. Nu e Biblia. Nu veți ajunge în iad pentru asta. Haideți, rupeți-o de tot. Nu vreau rămână nimic din ea.

replici din filmul artistic Cercul poeților dispăruți, scenariu de
Adăugat de Dana GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.

Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.

Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.

poezie de (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Girel Barbu

Altfel

am tund veacul chilug.

în cheia sol strecor o dinamită
să-mi răstignesc talentul pe un rug.

mă doare-n estul întâmplării
nu primesc de la lumină mită
nici puncte de la semnele mirării.

eu ard mocnit pe vatra unui măr
trosnesc atomii rând pe rând
cu inima în dinți - curând
voi pune-o steag pe adevăr.

stăpân pe-o zi de post de un hectar
primesc tainul de furtună
din vântul meu particular
în ceasul din perete gândul îmi răsună
de se trezesc și morții-n calendar.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Al cincilea anotimp

Vreau mă bucur de al cincilea anotimp
A crescut în mine din poeme
Și-a făcut un cuib în inima mea
Din fiecare vers așternut pe hârtie.

Îmi vine alerg tot timpul prin iarbă
Desculță mângâi cuișoarele verzi
Cu tălpile alin durerea din frunze
Căzute în iarba înlăcrimată de moartea lor.

Vreau împart la lume din mine
Toate ninsorile de flori și de frunze
Toate ploile cu pietre și pene divine
Rupte din norii și păsările Raiului ascuns.

Vreau mă bucur de al cincilea anotimp
Ce are un picior de Toamnă în sânge
Iar celălalt este în gheată de Iarnă cuminte
Cu pașii rari prin sângele piciorului cald.

Rând pe rând mă apasă sub ei bucuroși
În timp ce ochii sunt cercetați de o Vară
Cu razele Soarelui din foc și mirări
Ce se sting rând pe rând în buzele Primăverii.

Vreau să vă bucurați și voi cu mine
De această nuntă a anotimpurilor nesfârșită
De patru doamne ce nu mi-au ajuns
Să-mi bucure sufletul până la atingerea stelelor.

Îmi vine cânt de bucurie și reușită
De toate versurile ce mi-au născut un prunc
Un al cincilea copilaș ce mă urcă la Lună
Cu starea lui schimbătoare cât căscatul de somn.

E tare ciudat dar lipicios cum e mierea
Se lasă în vene și pulsează răcoros și duios
Apoi te înfierbântă și-ți inspirație scrii
Până cântă cocoșul pe zăpada căzută în Toamnă.

Ador acest al cincilea anotimp încurcat
Cu un ochi primăvăratic și unul de vară
Cu un picior copt și unul înghețat de-o Iarnă
Ce mă calcă pe suflet și versuri.... de-mi vine râd!!!

Iubesc al cincilea anotimp
Botezat de mine, Curcubeul Pământului
Născut din metafore și cele patru anotimpuri
El răsare și-apune în mine cu ploi, Soare, și ninsori
cu cozi de porumbei în orice moment.

poezie de (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșit de toamnă

Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute dispară
Verdele de pe câmpii.

Soarele și el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.

Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.

Deodată șade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...

A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.

A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!

poezie de (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei StoicescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc -nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau strâng tot ce aduni
pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
treacă blând pe gura ta... și astăzi
te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
mă adormi când simți a mea durere.
mă adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
mă ridice într-o noapte pentru tine
mă trezesc a doua zi pe perna ta.
mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
Să nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca și plugul
Să nu îmbătrânesc în dor și așteptări
Să nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă

Vântul rătăcind prin frunze
Vâjâie doinind a jale;
Se izbește-n a lor buze
Și le-așterne jos, pe vale.

Din a merilor podoabă
Au rămas doar frunze pale,
Ce se scutură cu grabă
La a vântului suflare.

Lângă-a nucului tulpină
Un covor de frunze moarte;
Sus în pom creanga suspină
podoaba-i se desparte.

Păsărelele în stoluri,
Rând pe rând de-aici se duc,
Spăimântându-se de vânturi
A fugit sărmanul cuc...

poezie din revista "Marea Noastră" (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile Domnului...

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
chiar de ți-am dat, mii daruri pe pământ,
chiar de am pus, viața curgând în tine
și-am pus-o peste tot, rânduri în rând

mă ocărăști, cu vorbe reci și grele,
când îți e bine, nu îmi mai vorbești,
eu te privesc, de sus, din multe stele,
și tot de sus, te iert, când îmi greșești

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
îți amintești, când nu știi cine ești,
când bolile de toamnă sunt în tine,
când ești lovit de toate, vii și-mi povestești

mă rogi în noapte, când ești singuratic
și tu femeie, tot la fel mă chemi,
of!, oameni!, oameni!, firi de neguratic,
urcați la mine temeri, crucile din vremi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea condorului

Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste
Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate,
Uitând ca acasă înseamnă acolo unde perechea lui este
Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte.

Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte
Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l.
Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte
Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l.

Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie
Condorul zbura în neștire viața lui ducând-o-nspre moarte,
In cuib perechea lui privește cum o pană aiurea se-ndoaie
E semn că ceva se întâmplă cu condorul ei plecat prea departe.

Cu ochii spre cer ea-ndurare pentru condor domnului cere
Mai lasă-l în viață doamne să-și vadă fiul la primul lui zbor,
Ia-mi mie viața și las-o pe-a lui, aibă atâta putere
Câtă mai este nevoie pentru a-și conduce fiul prin viață ușor.

Dar domnul din ceruri alese deja a cui viață necesara va fi
Și rupse cerul în doua cu ultimul strigăt al condorului mort,
Ea smulse și pana-ndoită ca semn și-o puse la creștetul lui
Și alte pene mai smulse îmbrăcând coșciugul condorului tot.

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moldoveanul...

pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

iar undeva prin Santiago de Chile
iau în derâdere gustul tequila-i
visând la un Negru Purcari care soarbe
tot vidul din jurul planetelor oarbe

la Fukushima fierb vișini în floare
parcă pe valuri din funduri de mare
melancolie încet se prelinge
focul din mine se stinge, se stinge

și numai la Moscova fumuri de ceață
șterg niște lacrimi uitate pe față
când din forfota și larma din gară
smulg moldoveni care pleacă spre țară...

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Picură lumina...

Rănile mele
sunt ca niște cărări pustii
au învățat zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică

genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese

în fiecare clipă rup cu dinții din viață
și-atunci inima își mai pune un petec
din care picură lumina...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai te-nchini
Vine Isus.

Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Aceeași

în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat

când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme

iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă

când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

I

Poruncește, și eu voi culege toate fructele mele
Pentru a ți le aduce în coșuri pline în grădina ta,
Cu toate că unele din ele s-au trecut,
Iar altele sunt încă necoapte.

Căci anotimpul devine greu în splendoare,
Iar fluierul păstorului suspină în umbră.

Dă poruncă, și eu voi pune să se umfle
Pânza corabiei pe râu.

Vântul de martie s-a ridicat
Și a tulburat valurile care lâncezeau.

Grădina și-a exaltat tot sufletul său,
Și în ceasul mâhnit al serii,
O chemare a venit de la casa ta,
Pe plaja pe care-o îmbracă în aur asfințitul.

poezie celebră de din Coșul cu fructe (1916)
Adăugat de Carmen Manuela MăcelaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

...în alb

mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte

tu ai culori și-n lacrimi

punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii

în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
într-un singur fluture alb
pe care primăvara îl rupe în
jumătate cu lunile prea încărcate
de flori
înainte să-și întindă subțire
respirația

nu se pictează pe pânza albă
viața întreruptă în luminile ude
nu o pot aprinde privirea
a căzut dincolo de respirație
păsări albe se rup din mine
și mă împart mai mult
decât ploile se împart
în picături...

poezie de
Adăugat de Andreea.GeeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Spațiu echinocțial

A mai trecut un an, în urmă au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme-n acele de ceas
desprinse din cadrane echinocțiale.

Pentru o clipă-n punctele vernale,
din arealul anilor ce trec în zbor,
cu gânduri noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.

Și totuși am lăsat câte ceva fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.

Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
Tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.

Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață mai zbor.

poezie de din revista Confluențe Literare, ediția din 17.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook