Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Un erou

Era sărmanul atât de nătăfleț și de zbrehui!
Îi făcea pe oamenii superiori,
Care nu știau nimic de aripile lui,
Să-i râdă-n nas – și asta nu de puține ori;
Ei nu știau, dar coroana din laur și bronz întunecat
Era deja-împletită pentru capul lui cârlionțat.

Naiv și copilăros părea în comportare,
Iar ei spuneau" Viitorul lui e zero absolut."
Viitorul lui! Când au venit acele zile,-îngrozitoare,
S-a aruncat în focul viu de la început
Și și-a tăiat drum de-a dreptul spre gloria măreață
Înainte ca ziua-i să coboare dincolo, în ceață.

Iritase pe înțelepții zilei – măruntă vină!
Atât de slabă-i părea mintea, neștiutoare.
Acum, toți își scoat pălăria și se înclină
Când îi aud numele, cerând iertare,
Fiindcă niciodată n-au bănuit acel curaj,
Nici n-au văzut eroul ascuns sub camuflaj.

Nu contează deloc cum trăim, în ce noroi,
Dacă murim cum moare-un vultur, nu o cioară.
Iar tu, cel croit pentru fapte mari, iartă-ne pe noi
Pentru judecata aceea de odinioară!
Azi gloria te înfășoară ca o mantie și te desparte
De noi, oamenii obișnuiți, temători de moarte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

* * *

Lumina ce să fi fost
îi puteam fi pereche
chiar când se făcea vânt –
nimic mai simplu să-i fi fost căzută pe aripi,
precum odinioară sălbaticii ademeniți
cu mărgele de sticlă și tot ce-mi imagina lumii;
atunci nu știam decât păcatul de-a muri
și el părea să-mi respire ultima dată viața,
atât de inofensivă lui, apoi, adunată în eros primar
ca-n apropierea totalei învingeri,
țipător, colorat și crud, lunecos
precum un pântece de șarpe
ce ne-nghițea egal,
dar viclenindu-mă femeie,
vechiul dans, adierea ori răvășirea
și șoapta dorinței de altele,
cum totuși putea îndestula în mine;
... i-am tot lunecat așa o vreme sângele
și am continuat a vorbi cu ridurile lui
atât de singure
și, în tot ce nu deslușea,
i le-am netezit, preschimbată astfel,
pentru șarpe, gloria iubirii de el și femei
și pentru o lumină ce să fi înflorit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Se păreapentru tânărul comandant, ziua aceasta nu începuse chiar atât de bine cum i se păruse lui de dimineață, nu fusese tot timpul atât de norocos, asta putea înțelege după incidentul din fața Institutului, al cărui protagonist fusese chiar el, Lucian, deși fără voia lui. Iată-se acum în jeep, alături de director și profesor. Rușinat, își plecă privirea și capul; nu arăta întocmai demn de funcția pe care o primise seara trecută. Nu-l durea nimic, dar nu îndrăznea spună un cuvânt. Își închipuia cum îl vor privi colegii lui, când îl vor vedea astfel; probabil că ei, ceilalți, arătau mult mai bine, nu ca el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mielul

L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.

— Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...

Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
când un glas dădu-n pustie
un răspuns.

— Iată Mielul fără pată,
Cel din staulul de oi,
Care-Și frânge fără plată,
viața Lui nevinovată,
pentru noi!

Iată Mielul fără vină!
Miel tăcut și răbdător.
Azi e Mielul ce suspină,
mâine-L vom vedea-n Lumină,
ca Păstor!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Furtună pe ecran

Era un talk show la tv.
La un post extrem de comercial
Pe teme de importanță socială
Care făcea un rating grozav
Se desfășura la ore târzii
Aproape în fiecare seară
Cu invitați și moderatori zeloși
Care loveau numai în ceilalți
Și criticau numai într-o parte
După o rețeta agresivă
Nu conta că era injustă
Important era că știau să defaime
Și asta le creștea ratingul
Și audiența și faima personală
Cineva le oferă lefuri grase
Iar asta îi stimulează absolut
Ei pentru asta dezinformează
Și denigrează și iarăși insultă
Acum iar își amplifică audiență
Și tot mai mulți încep să-i creadă
Și să-i privească și să-i asculte
Și fenomenul crește alarmant
Când urmărim talk show-uri de genul
fim atenți la amănunte și nuanțe
Să ne trezim la realitate pentru noi înșine.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Alex vrusese răspundă înainte ca directorul rostească "domnișoara Petra Nețoiu", dar nu reușise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toți colegii, care nu vor aștepta mult să râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." își zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoționă și nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou își ținea capul plecat, rușinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-și imagineze cum ar fi reacționat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deși era puțin probabil ca indivizii fi reușit -l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreț, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Robert Bruce, Jr.: Pământuri, titluri nobiliare, subordonați, putere... nimic.
Robert Bruce, Sr.: Nimic?
Robert Bruce, Jr.: Nu am nimic. Oamenii luptă pentru mine, pentru că dacă nu fac asta, îi izgonesc de pe pământurile mele, iar ei împreună cu familiile lor vor muri de foame. Oamenii aceia care și-au vărsat sângele la Falkirk au luptat pentru William Wallace. El luptă pentru ceva ce eu nu am avut niciodată. Iar eu i-am furat asta, atunci când l-am trădat. Am putut vedea asta în ochii lui pe câmpul de luptă și mi se rupe inima.
Robert Bruce, Sr.: Toți oamenii trădează. Toți își calcă pe inimă.
Robert Bruce, Jr.: Dar eu nu vreau îmi calc pe inimă! Eu vreau cred așa cum și el crede. Nu voi mai fi niciodată de partea greșită a baricadei.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deci, rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nici nu băgă de seamă cum sau când fu ajuns de vreo 2-3 indivizi; simți doar parcă țeava unei arme înfiptă în spatele lui. Inițial, fu înclinat creadă că doar i se părea lui. Pentru a se convinge de acest lucru, vru să-și întoarcă privirea spre nedoriții săi însoțitori. Alex regretă că ieșise fără body-guarzi, doar din dorința absurdă de a se plimba fără a fi însoțit de "Ucigașa"; doar nu era tipa aceea mai periculoasă decât acești indivizi; dimpotrivă, ea lucra pentru el, să-i asigure lui protecție împotriva unora ca aceștia, deci oricât de fioroasă ar părea, sau oricât de înspăimântătoare ar fi fost porecla ei, prezența ei era necesară. De abia în acel moment pricepu Alex acest amănunt; puțin cam târziu...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Probleme în paradis

S-a dus vremea-n care latifundiarul
Era zmeu, bătea-n direct și ziarul
Sau când oferea picante declarații
Ce făceau mereu sute de senzații.
Aseară era extrem de dezamăgit
Fiindcă-a băgat bani ca un tâmpit,
Iar formația pe care de ani o ține
Rămâne cea mai mare rușine.
I-a criticat în stânga și-n dreapta
Pe cei care nu găsesc deloc poarta.
Suparat... fiindcă le dă bani de case,
Dar ei nu leagă nici două pase.
A ajuns creadă că a fost trădat,
Că jucătorii lui au făcut un mare blat.
Ori că a venit cu coada necuratul
piardă din nou campionatul.
Un lucru e clar, ca de fiecare dată
A rămas trist și cu buza umflată.
Însă deloc nu poate el înțelege
Cum de greșelile din trecut n-au fost lege.
Umil, a afirmat că are o echipă varză,
Asta rămâne cea mai tare fază!
Și încă ceva... și-a cerut iertare
În fața rivalei din "Ștefan cel Mare".
Și a mai afirmat cu imensă tărie
Că Dinamo în teren are dăruire.

fie momentul lui de sinceritate
Sau în inimă e câine până la moarte?

poezie de (26 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Semeț, fără a părea surprins, pentru că, de fapt, nici nu era, Lucian porni spre director. Aparatele de filmat îl luară imediat în prim-plan, dar el nu se intimidă din această cauză. Nu era deloc încrezut, însă era teribil de frumos, chiar și pe ecranele televizoarelor. Reporterii îl prezentară rapid drept un tânăr matematician de numai 21 de ani, răspunzător direct de existența vehiculului spațial care va porni în misiune, recunoscut drept un mare Don Juan în Institut; nu putuseră scăpa neobservat acest amănunt. Băiatul ajunse lângă director. Pe ecranele TV apărea când chipul lui, când al directorului, când al părinților lui Lucian, cu precădere în acele clipe, al viitorului comandant. Brusc, lui Lucian i se păru absolut firesc că el va fi comandantul misiunii; acest gând nici nu-l mai ameți, nici nu-l mai intimidă. Prin urmare zâmbi scurt, dar fermecător, ca de obicei, absolut seducător, spre disperarea miilor de domnișoare aflate în acele momente în fața televizoarelor; chipul lui plăcut și mândru punându-le pe dată inimile pe jar.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Din când în când, Lia mai trăgea cu albastrul ochilor spre cel aflat la volan, acel tânăr drăguț, Don Juanul Institutului, devenit de curând colegul ei, pentru următorii 13 ani. Băiatul avea trăsături plăcute; înțelegea de ce trecea drept Don Juan. Era clar că și ochii lui expresivi, cu privirea aceea pătrunzătoare, ca de vultur, își aveau contribuția lor în deținerea acestui titlu, dar nu doar ei, ci chiar întreaga lui înfățișare. O singură dată pe tot drumul spre casă, privirile li se întâlniră pentru o clipă, iar el afișase acel surâs seducător, care-l prindea de minune! Lia se simți profund tulburată, aproape pierdută, stând acolo, lângă el, în acea mașină atât de modernă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Cornelia Georgescu

Înainte de a porni spre casă, Nis își privi ca fermecat prietena și se opri; în minte îi stăruia gândul că peste doar șase zile va pleca în misiune, iar după aceea nu va mai avea ocazia s-o vadă deloc în următorii, cel puțin 13 ani. Gândul acesta îl determină s-o îmbrățișeze și pentru prima oară de când o cunoștea, o sărută, nu pe obraji sau pe frunte, cum proceda de obicei, ci pe gură, pe buzele acelea adolescentine, fragede, ademenitoare. Adela părea surprinsă, poate chiar ușor șocată, intrigată de gestul lui neașteptat, dar nu protestă în nici un fel. Din casă, domnul Gigi Cristescu, deși afară era întuneric, pricepu ce se întâmplase, iar primul impuls fu acela de a ieși, spre a-l certa pe lungan pentru îndrăzneala lui, însă doamna Manuela, soția sa, îl opri. După câteva clipe, Nistor se îndepărtă puțin de adolescentă, privind-o încurcat; nu venise cu intenția de a o săruta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteJules Verne

Închipuirea tânărului Fergusson se aprinse la citirea îndrăznețelor isprăvi ale explorărilor marine; urmări cu patimă descoperirile ce semnalară prima parte a veacului al XIX-lea; visa gloria lui Mungo-Park, a lui Bruce, a lui Cailli, a lui Levaillant și-ntrucâtva pe aceea a lui Selkirk, a lui Robinson Crusoe, care nu i se părea mai prejos. Câte ore bine întrebuințate nu le petrecu el cu celebrul personaj în insula Juan Fernandez! Aproba ades ideile marinarului părăsit; uneori îi discuta planurile; el ar fi făcut în alt fel, poate mai bine sau cel puțin cu siguranță tot atât de bine! Dar, hotărât lucru, n-a fi plecat niciodată din insula aceea binecuvântată, unde era fericit ca un rege fără supuși... nu, chiar dacă ar fi fost vorba ajungă primul lord al amiralității!

în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Cinci săptămâni în balon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 13.99 lei.

Brennan: Nu contează ce părere am eu. Nu e treaba mea am o părere.
Levitt: Dar asta îți poate influența slujba. Chiar ești atât de rece și insensibilă cum pari?
Brennan: Fiecare craniu are un chip. Examinez oasele și știu cum mergea persoana respectivă, unde a fost rănită. Maggie Schilling este o persoană în carne și oase pentru mine. Durerea pe care a îndurat-o era reală. Șoldul ei era afectat de o infecție din cauza că stătuse prea mult pe o parte. Într-adevăr, așa cum a spus doctorul Stires, boala ar fi putut contribui la infecție, asta dacă nu pui totul în context, dar nu poți analizezi ce i s-a întâmplat lui Maggie Schilling pe bucăți. Era o persoană ce a luptat ca să se elibereze. Încheieturile îi erau rupte fiindcă s-a chinuit să-și scoată cătușele. Oasele gleznelor erau măcinate pentru pentru că era legată la picioare. Iar șoldul și umărul ei erau afectate de o infecție. Și cu cât se lupta mai mult, cu atât durerea era mai atroce. Așa că i-au dat niște calmante ca să o liniștească. I-au dat atât de mult, încât au omorât-o. Aceste fapte nu pot ignorate pentru că dvs credeți că sunt plictisitoare sau antipatică, pentru că eu nu contez. Ce cred eu nu are nici o importanță. Maggie este singura care contează.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare este Dumnezeu monopolul unei religii sau vreunui presupus fiu a lui "Dumnezeu"? Pentru că Iisus Hristos nu a afirmat niciodată o astfel de trăsnaie? EL a spus, eu și Tatăl unul suntem, dar tu cum de ești a doua? Cum de exiști tu și Dumnezeu? Când te-ai desprins de EL, de ai devenit sclava unei religii primitive? Oare câți dintre creștini realizează că se închină la mintea lor și nu la Dumnezeu, sau Hristos? Și ce altceva ar fi asta decât cretinism, înapoiere mentală? Pentru că dintre agnosticul sau ateul care nu crede în nimic și creștinul care crede în mintea lui travestita în Dumnezeu, adevărat, adevărat vă spun, căci primii doi sunt mult mai apropiați inimii mele, sunt mult mai apropiați libertății, decât ultimul? Doar în numele unei religii cretine, oamenii sunt purtați în războaie, sunt arși pe rug, iar simbolul chinului lui Hristos și nu viața LUI, le devine o mortuară călăuză, pretinzând căci crucificarea, ne aduce aminte de chinul lui Hristos și nu de cât de cruzi și imbecili sunt oamenii. Ceea ce i s-a întâmplat acum 2000 de ani lui Hristos continuă și azi, să îi fie crucificată învățătura iubirii lui, ca și cum crucificarea ar fi o virtute?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteMario Vargas Llosa

Omul era înalt și atât de slab, încât părea mereu văzut din profil. Avea pielea smeadă, oasele proeminente, iar ochii îi ardeau cu foc nestins. Purta sandale de păstor și tunica vineție îi cădea pe trup ca veșmântul acelor misionari care, din când în când, vizitau satele din sertón, botezând copii cu nemiluita și cununând perechi de concubini. Era cu neputință să-i afli vârsta, obârșia, istoria, dar avea ceva pe chipul lui liniștit, în obiceiurile-i frugale, în neclintita lui seriozitate, ceva ce îi atrăgea pe oameni încă înainte ca el le dea sfaturi.

începutul de la Războiul sfârșitului lumii de (1981), traducere de Mihai Cantuniari
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Războiul sfârșitului lumii" de Mario Vargas Llosa este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -56.84- 39.99 lei.

Prietenul meu

Prietenul meu a venit aseară la mine,
Abia mai respira. Ce ai? l-am întrebat,
Ce e cu starea asta îngrozitoare?
S-a așezat încet pe podea, cu fața lui dumnezeiască,
Nu se mai ținea pe picioare.
Ce s-a întâmplat? îl întrebam eu, ce s-a întâmplat?
Nu părea să mă mai cunoască.
Privea dincolo de mine și atât,
I-am atins cămașa, era udă de sânge,
Avea o rană strălucitoare la gât.
Nu plânge! i-am spus dintr-odată, nu plânge!
Deși nu plângea. Privea dincolo de fereastră,
Era înspăimântător de frumos,
Dar nu mai avea nimic sub cămașă,
Nimic din penajul lui fabulos,
Doar două cioturi însângerate,
Doar două răni din care sângele șiroia.
Unde-ți sunt aripile? l-am întrebat
Unde-ți sunt aripile? am urlat.

poezie de din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Oameni din pietre

Fiindcă era ultima lui zi din existență
pe acea planetă
și-a lungit mâinile
s-a așezat lângă un perete
și a început să arunce cu pietre
spre sine..
Din pietre oamenii se auzeau
cum aruncau cu oameni
în zidul pietrelor.
Fiind o zi neobișnuită
femeile împleteau degetele nou-veniților
iar bărbații se priveau în ochi
zile
și zile
întregi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norișor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se împotrivească. Directorul urcă grăbit treptele navei albastre, iar când trapa se deschise, se opri, fără a trece dincolo de ea. Pe puntea principală se aflau toți cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea. Când auziră trapa deschizându-se, își ridicară toți privirea, vadă cine este. Zărindu-l pe director, tresăriră și priviră îngrijorați spre ceasuri. Nu, nu era 12.00, deci, nu întârziaseră de la întâlnirea cu dânsul. Se foiră neliniștiți, de parcă nu știau cum să se comporte în prezența directorului Institutului; doar domnul Eugen Manea părea foarte calm.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook