Cântec III
Când ai trecut
Florile și-au întins gurile, ochii,
Pentru sărut.
Plopii-au băut
Fumul sălciu al zării.
Înalți se clatină la marginea serii.
Clopotele pădurilor sună,
Clopotul serii
Fâlfâie, sună, răsună.
Poate-am sorbit din vinul iubirii,
Poate dragostei i-am gustat mătrăguna.
Galbenă, se furișează-ntre noi,
Ca o vulpe de aur, luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre vin
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Rondel la Catedrală
Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi și murmură încet
Enoriașii cu chipuri de ascet;
Ruga le răsună în cupolă.
Cu acorduri fine de violă,
Îngână ei un cântecel discret;
Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi și murmură încet.
Chiar dacă gestul pare desuet,
Importanța lui este vitală,
Pentru noi toți și pentru tineret,
Ce păstrăm Credința ancestrală.
Sună clopotul la Catedrală...
rondel de Ioan Friciu din Inedita (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul mării, cornul serii
Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
Ca o floare-amețitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.
De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei și-al pierzării!
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre soție
Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Sună iubire, sună!
sună, iubire, sună!
pământeană așternere de note zâmbește sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârșite
sună, iubire, sună!
clopoțeii șarpelui ridicându-și capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...
sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvășit într-o chemare unică dar atât de inutilă...
sună, iubire... și taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorțit între nimic și nimic.
mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea mușcă-l cu sete și aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre inimă
- poezii despre adevăr
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre șerpi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
Inima
Clopot al dragostei,
Sună
Din roșia turlă a ta,
Sună, ca tras de furtună,
În ropot de cumpănă grea.
Clopot al dragostei,
Bate
Dangătul tău nebunesc,
Și tihnă nu-mi da, de se poate,
Atâta timp cât trăiesc.
Clopot al dragostei,
Numa
Nu conteni deloc,
Ci bate mereu ca acuma
Cu via ta limbă de foc!
poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre roșu sau poezii despre foc
Clopotul (Gazel)
Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună
Și-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.
În clopotnița cea veche
Clopotul în dungă sună,
De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:
Că după-ncetarea ploii,
Iarăși vine vreme bună,
Dar în grădina neprășită
Iar va crește mătrăgună...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre minute sau poezii despre creștere
Iubita spunea
Ni se închid
Privirile
În sclipătul
Iubirii,
Și nu mai dorim
Decât ultimul
Sărut
Al nici unei
Alte fericiri...
Clopotul
Cerului
Sună amurgiri...
Noaptea
Să ne afle
Îmbrățișați...
poezie de Agatha Grigorescu Bacovia din Șoaptele iubirii (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre dorințe
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre rai sau poezii despre plimbare
Au fețele întunecate și toamna când plouă, și primăvara când se topesc și după ce se topesc zăpezile și iarba zbucnește din adâncuri, scoțând colți verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntați, întunecați și atunci când se coace grâul pe câmpuri și când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primește din zori până în amurg, ploaia luminii.
Zaharia Stancu în romanul Desculț, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre verde, citate despre ploaie, citate despre zăpadă, citate despre toamnă, citate despre primăvară, citate despre negru, citate despre lumină sau citate despre galben
Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre schimbare sau citate de Zaharia Stancu despre schimbare
Gol
Azi am bătut cu talpa în pământ
Și nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Și-au răsunat a gol.
E gol ținutul; pare goală fața
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Și-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zaharia Stancu despre timp, poezii despre prezent, citate de Zaharia Stancu despre prezent, poezii despre ore, poezii despre cuvinte sau citate de Zaharia Stancu despre cuvinte
Apus
Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.
Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.
Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
și ochii plecați peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre păr sau poezii despre aripi
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre timp, poezii despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre zile, citate de Iurie Osoianu despre visare, citate de Iurie Osoianu despre seară, poezii despre femei sau citate de Iurie Osoianu despre femei
Când sună goarna
în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug
am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare
în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi albaștri, poezii despre iertare, poezii despre frunze, poezii despre armată sau poezii despre albastru
Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu el însuși, ci acela care n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna sunetul clopotul turmei. De consecvența cu sine însuși a grupului cine se întreabă? Nu este vorba cum sună clopotul, ci dacă sună; a sunat, ai fost prezent, și ești român, atunci ești om de caracter.
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate despre sunet, citate despre prezent sau citate despre cuvinte
Sună telefonul, sună...
Sună telefonul, sună cu emoții răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...
Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...
N-am pus puncte de uitare pentru exclamație,
Existența îmi frământă visele cu grație...
Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...
O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre superlative, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
Clopotul numai atunci sună, când îl tragi.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu ...
În noaptea grea, când ceasul răsună în cetate,
Eu știu că-mi plâng iluzii pierdute în neant,
Că mi-am hrănit orgoliul cu sterpe surogate,
Vândute la grămadă de câte-un traficant.
Când clopotele sună pe limba lor de moarte,
Eu știu că-n van se scurge fărâma ce-a rămas
Din drumul meu pe Terra, trecut în pașapoarte
Și-n timpul care mușcă din ultimul popas.
Când o ciuvică sparge tăcerea întronată,
Eu știu că mă așteaptă strămoșii mei la sfat,
Să le dau socoteală, cu vorba strâmtorată,
Ce am făcut în viață și-n lume ce-am schimbat?!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre orgoliu
Halucinații
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
Lasă-mă, crâncen câine al vieții,
Să iau în brațe o stea mai nouă.
Zorile sună zdrențele ceții
Peste câmpuri de rouă.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Amurgul serii
Amurgul serii se lasă ușor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude nițel,
Și freamătul lin al dulcelui vânt.
E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colțu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.
Sunt stele ce par șirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Și luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Și astăzi și măine, magia-i la fel.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde