Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Chloe

Mici coapsele, mici
Obrajii de lapte,
Dar sânii, smochine
Cu sfârcuri răscoapte.

Prea fragezi genunchii,
Dar buzele, struguri
De toamnă, - și ochii
Mirați, deschiși muguri.

Cum calcă desculță,
O ciută-n alunec.
Din urmă, din urmă,
Adânc o adulmec.

Prea candide mâini,
Dar de ce foc, ce jar!
Le prind, le desprind,
Le-am primit în dar.

Umerii puțini,
Mâinile vibrează
Și-s fierbinți precum
Stânca în amiază.

*

Din fugă Diana
Zvârli o săgeată
Și luna, lovită,
A-ngălbenit toată.

Din frunze, din scorburi,
Ies fauni, păroșii,
Cu buze căzute
Și lațele roșii.

Se uită holbați,
Lingavi și flămânzi.
În ierburi zvâcnesc
Iezi golași, plăpânzi.

Ar fugi, speriată,
Chloe să se-ascunză.
Năucă, năucă,
Mai tremură, frunză.

poezie celebră de din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Citate similare

Mâinile cântau ca pădurile

Mâinile cântau ca pădurile,
Șoldurile nechezau ca stepele,
Ochii purtau corăbii cu pânzele umflate,
Genunchii pășteau: căprioare.

Dar buzele, buzele rămâneau neclintite,
Iar tâmplele roșii zvâcneau
Lângă roșul urechilor ciulite,
Lângă roșul timid al obrajilor.

poezie celebră de din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Amurg de toamnă

Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.

O rază
ce vine-n goană din apus
și-adună aripile și se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
și frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.

E toamnă.

poezie celebră de
Adăugat de stassiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Elegie

Am uitat demult cum arăți,
Dar poate ochii îți erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici și viorii.

Am uitat demult cum vorbești,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.

Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.

Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăiești...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Crești din zăpezi și mătasă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

Ciclu

te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny

mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecți

te doresc
vine de la pinot
de la merlot și viagra

coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare

te am
vine de la Balaam
din infernul cuvintelor

buzele tale
monede pe ochii mei
uimiți

mă renaști
mă renaști
vine
dacă nu îți mai vine

poți?

poezie de
Adăugat de Adrian PăpăruzSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ți sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunții ei...
Vrei stăm la o cană de must,
ne sorbim de pe buze
dulceața lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot ești ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Vecinicie cu fluturi de lumină

Luna a secerat ogorul de zăpadă.

Fără putință de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolație.

Cu buzele fierbinți
întinse după fluturii plăpânzi
– care ne aduceau din ce în ce mai aproape –
în cuvinte puține
și foame infinită
în respirația sângelui,
am învățat fim.

Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligații contractuale,
dar...
un mult prea subit eden sufletesc!

Din ce în ce mai adevărat și mai frig
în necuvintele noastre,
din ce în ce mai multe nopți
pentru lumina ta;
și din ce în ce mai apăsate.

Mai presus de lună,
șansa regăsirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă prelungești linia ce trece prin β, α și γ din constelația Vulturul în sus, spre nord, la o mică depărtare dai peste una dintre cele mai mici constelații, Săgeata, care e alcătuită numai din stele mici, dar cari în adevăr formează o săgeată îndreptată spre stelele Vulpei Mici.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Musetel

Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul meu,
tăcerea mea,
gândul și durerea,
toate la un loc,
descompunându-se în flori
de mușețel.

poezie de
Adăugat de Ana MuresanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au îmbătrânit salcâmii

Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele își scutură la orice vânt de-acum.
Aștern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.

Prin frunzele căzute pășesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân și eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foșnetul de frunze pe tine te aud.

În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.

poezie de din Versuri și vorbe (2007)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Când apare Luna

În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului

Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată

Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună

Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul pădurii copârțite

Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze,
Parcă-i lovită de obuze
Când vin hoții cu topoare.

Vin pădurea omoare
Singuri, fără călăuze...
Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze.

Pădurea tremură ca varga,
De-a hoților amenințare
Că ei lovesc fără cruțare,
O ciopârțesc, o duc cu targa...
Pădurea-i speriată tare.

rondel de (21 iunie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Paleologu

Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune: ei, bravo, mare descoperire! Toată lumea e de acord cu asta! (Aproape toată lumea; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă dupa niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se dovedesc insipide. În cele din urmă. Acest "în cele din urmă" anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămașa fericitului nu e decât un apolog fără cine știe ce relevanță. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreșit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhistiute, dar in fond nu prea stiute.

citat din (21 septembrie 2011)
Adăugat de kissbrunetaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cele treizeci de condiții pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinții și mâinile.
Trei negre: ochii, genele și sprâncenele.
Trei roșii: buzele, obrajii și unghiile.
Trei lungi: corpul, părul și mâinile.
Trei scurte: dinții, urechile și picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea și locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia și ce-i mai jos.
Trei groase: brațele, coapsele și pulpele.
Trei subțiri: degetele, părul și buzele.
Trei mici: sânul, nasul și capul.

poezie clasică de din Viețile doamnelor galante
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Testament pentru fata mea

Să nu uitați, oameni,
că eu am secerat pentru voi
grâne, din toate hotarele.
Toate veștile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus
Toate veștile mari.
Steaguri și imnuri am împletit,
aici, printre coase și seceri,
numai steaguri și imnuri,
pentru zorile Binelui.
Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.

Copila mea, vino pe creștetul munților,
coroniță, cunună,
te-ncredințez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă și bună,
nu uite ochii tăi mirați
că toți au fost odată frați,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
și-au uitat unii altora graiul
și chipurile.

Fata mea, draga mea.
Mâinile tale mici,
pașii tăi mici
lase urme de aur aici,
unde eu am plâns și-am gemut
pe-atâtea prispe de lut.
Ți-am împletit steaguri și imnuri,
pentru ziua când te vei ivi,
mirată, pe creștetul munților,
printre steaguri și imnuri.

poezie clasică de (1944)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Iubire

m-ai primit la sân de-atâtea ori

de câte ori aripile de vis

dumnezăiește, fato, le-am deschis

cu cei mai puri și dezinvolți fiori.

m-ai plimbat plutind până la sori

din galaxii întunecate, de jais,

pe unde-i mort cuvântul: interzis;

la rădăcina variii splendori...

nicio teamă nu m-ar fi rănit,

sărutam din fugă depărtarea

și treceam ca lancea prin granit;

dar mi-ai ros din inimă, ca sarea...

m-ai primit, dar nu m-ai mai primi;

doar din fiorul mamei de-aș veni!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicolae VaduvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Încântare

Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picățele.

Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculță prin iarba din rai,
Mușc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.

Râzi cu stelele-aprinse pe dinți, râzi cât poți,
Fericirea ne-aduce cândva, din veșnicie, nepoți,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Dragoste

apeși mâna ta peste mâna mea
privesc ochii tăi încoronați
de mici flori
și candide simțiri coboară
ca un locuitor nou
în pădurea galbenă
răcoarea albă întrerupe cuvintele
cald și sincer
pe buze roșii
râd obrajii
ca două fluvii

poezie de din Gabriela Gârlonța, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de Gabriela GârlonțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Resemnări

Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.

Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.

N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.

Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.

Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.

De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.

Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.

Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.

Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.

Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

* * *

-mi fi trimis și mie cineva
puțină dragoste la pachet
fi mușcat din pulpa cocoșului prăjit în ceaun
fi feliat un pandișpan
ori fructele copacilor din livadă să-și fi lăsat
coapsele rotunde pe buze într-o împreunare de roșu
mă fi chemat un înger la poartă
cu coșul doldora de iubire
fi povestit pe urmă din inima mea
atâtea versuri neclintite în
paragrafe celebre
chitarele -mi fi făcut declarații
pe note sculptate din puncte cardinale
și toate batistele fluturate pentru
toate trenurile plecate la aceeași oră
din stații diferite să le fi luat vântul schimbării

dar cântecul din frunză e al toamnei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook