Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Halucinații

Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.

Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.

Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.

Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.

Lasă-mă, crâncen câine al vieții,
Să iau în brațe o stea mai nouă.
Zorile sună zdrențele ceții
Peste câmpuri de rouă.

poezie celebră de din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Citate similare

Câmpul vieții

Nu e câmpul numai flori și nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul și gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri și poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt și ploi și soare, sub călcâie mângâiate
Și le săruta apusul, cu același chip de lună,
Peste tot și peste toate, liniștea era stăpână
Mi-erau pașii mărunței și credeam că voi rămâne,
Prunc ce-și numără petale și doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung strâng frumosul, nu mă duc picioarele,

Și privesc cu ochii minții, dincolo de flori și iarbă
Cu același drag de viață, inima mereu aleargă
Și simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu fac poieni cu floare și doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu brațele, Universul și mi-e bine!
Înflorește pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc și m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingașul și nici gândul, nu se poate
Și din altă lume eu, mă întorc să calc poteci
Și voi bea seninul vieții, alte sute, alte zeci
Cresc și înflor pe negândite, miliardele de flori,
Eu zâmbesc cu răsăritul, de oricâte-mi dau fiori
Că vrea cerul cunosc, gingășie și miresme,
Câte-mi sunt nemângâiate, viața ușurel le-o cerne
Și voi fi un câmp și floare, cât mai știu privi un soare,
Toate sunt orânduite, toate-mi sunt nemuritoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

În loc de prefață

N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Și nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câțiva cititori de carte -
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate...
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!...

N-am fost așa precum se spune
Și nu sunt nici așa cum sunt -
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Și nici vânt!...
Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ...
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aștept un cititor cinstit să mă răzbune
Și să m-arate lumii cine sunt!...

N-am vrut fiu volumul ideal
Cu sute de ediții repetate -
Volumul voluptăților mărunte,
Cu titlul gras,
Multiplu
Și greoi -
Un titlu cât o listă de bucate,
Iar filele cu text aproape goale,
Ca dictatorii, fără osanale,
Ca boul Apis, fără pată-n frunte,
Ca Grigorescu, fără "car cu boi",
Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!...

Sunt un volum ce n-are titlu încă,
Deși există-n mine tipărit -
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Și tot așa, la fel,
De la-nceput și până la sfârșit -
Până se va-nțelege ce daltă de oțel
Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă
Atunci când titlul meu va fi găsit!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Odă florilor și culorilor

strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
las-atunci când fi-va pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima

De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt

Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am vin desculță fără crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am -ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: -mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

Am cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
suflu printre buze în el
ardă mai repede și mai tare.

Am călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus și mult mai departe,
Poatevoi ajunge într-o zi la o stea
Pe care fie și viață, și moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaștri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ținut scăldați în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Și lumea care e pe drum și-o să vină.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Da: am crescut cu macii...

Da: am crescut cu macii și strugurii pe câmp.
Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă.
Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Ce faci, scumpul meu copil?

Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...

N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.

De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.

Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu scol,
tem că voi închide pleoapa,

Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără să-mi iau bun-rămas.

Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar să te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, te-aștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăminte

Lasă-mă,
-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!

Mai lasă-,
gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-,
fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!

Mai lasă-,
cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
plin de culoare
și cântece
de ciocârlii!

rugăciune de din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care crește
De rouă udă și de ploi
Și dacă vrei, îți amintește
Și dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Și poate îmi voi aminti
Și poate voi uita.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Christina Rossetti: The Complete Poems Paperback" de Christina Rossetti este disponibilă pentru comandă online la 91.99 lei.

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă...

.. mai lasă- te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit

mai lasă- te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...

mai lasă- te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor

mai lasă- te rog mai lasă-mă în viață
gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi

iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...

poezie de (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Elena Lupu

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Rodica Elena Lupu
Costel Zăgan

Eros și melancolie

Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet

Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară

Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
nici departe nici aproape

Suflete nemângâiet
hai dă(-ți) moartea mai încet

rondel de din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Barbu

de-o funie

n-am
prea înțeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă țărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnic㠖 așa, pentru că tot el
pândește
șapte ani, apoi
scurmă și… n-am prea înțeles de ce
mătură lutul de pe os
și-l ascunde iarăși asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puțin
e o alta
și piscul
asimetric
oblic –
n-am prea… încotro-ul ei de Moarte!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Facere

Își poartă mâna pe un trup de lut,
Peste-a lui viață, peste chipul mut
Pe care dintru totdeauna l-a știut,

Că poate respire în neștire,
Pe un pământ de rouă și iubire,
Dar lutu-i slab, se macin-a murire...

Și imediat după creație, îl eliberează
Pe omul care moare și visează,
Sperând că taina vieții n-o trișează;

Tu mâna porți pe trupul meu,
Eu mâna port pe trupul tău,
Naștem alt trup în Dumnezeu

Și suntem doi și suntem goi,
Ca într-o noapte de război,
În care moartea a uitat definitiv de noi,

Tu mâna porți să mă supui,
Să mă deții, să mă răpui,
Sunt patru mâini care trișează voia Lui,

Pe un pământ ce geme tulburat,
Uitat în veșnicia de păcat,
A primei guri de aer respirat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Gândul este cerul!

aripile gândului nu pot fi oprite
zboare peste groapa morții
nu săpa în cerul tău
nu încolăci șarpele în jurul mărului

rădăcinile nu le plimba pe pământul nimănui
iubirea nu este tarabă celui care înșală
în iarmaroc de vânzare nu mai sunt potcoave
caii timpului au dispărut de mult

mâna-i cea mai murdară
nu săruta templele ei nici cu vină
pune fără ea pâine curată pe masă
vinul nu-l fă în ziua sângerării

nu usca floarea înainte de-a înflori
moartea nu o îngropa cu țărână
cenușa n-o arunca în vânt
ea îți va orbi privirea viitorului

nu te uita în urmă ci mergi înainte
dar nici nu lăsa urma te aștepte
pune un ban în mâna sorții
să nu te joci niciodată cu zarul minții

nu te plimba pe banii ce nu-i ai
nu te sătura pe trunchiul puterii
cenușa se întorce în pământ
nimănui nu-i cere iertare

nu întinde mâna dincolo de lungimea ei
nu striga mai tare decât poți fi auzit
nu privi mai mult decât poate înțelege mintea
nu pune-n cuvinte ce nu poate fi mâine

atinge înălțimi dar măsoară măsurătoarea
nu pune al tău eu de două ori
înșelătoria nu are decât fața neagră
pământul înghite totul

poezie de (iulie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt pământ

Sunt pământ și 
de el dezbrac
ca de tot eul meu,
rămân același 
sărman pribeag,
ce am iubit și
iubi-voi mereu.

Nu am timp și
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
și în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.

În lumea asta mare, 
plină de tot ce e rău,
eu sper și cânt iubirea
uitând de neant și greu
așteptând clipa când
o să mă întorc din nou
în pământul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căruța

plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arbor

Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Și-nfrigurat cealaltă mână-ți caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Și cugetul ca zvonul unui flaut,

Dar când departe pașii tăi îmi sunt
Și sânul cu miros de busuioc,
simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Eros și melancolie

Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet

Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară

Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
din departe și aproape

Suflete nemângâiet
hai dă moartea mai încet

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook