Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De vorbă cu Toamna

Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.

Nu-ți fie rușine așează-te la masă,
Lasă-ți frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puțin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.

Tare dor mi-a fost de tine,
Ești tot tu, adică plină de mine,
Ce îți mai fac frunzele, ploaia și văntul?
Vorbește încet, să nu ne audă trecutul.

Lasă-ți frigul rogute-n cuier,
Pornește vântul să ne cânte din fluier,
Îți fac și o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!

Vorbește-mi, ce ai mai făcut?
Săraca cerneală, cât a mai tăcut...
Se uita după tine seara la geam,
Dar era doar Martie și eu te așteptam...

Dă-mi voie să-ți țin norii grei,
Cred că ai obosit plimbându-te cu ei,
Ochii-s tot de gheață, neschimbați,
Ca și ai mei de altfel, zici că suntem frați.

Mi-ai făcut urme de ceață prin casă,
Fără griji, dispar când soarele o să iasă,
Acum, mă bucur doar că te privesc,
Am atât de multe să îți povestesc...

poezie de din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tot pe tine...

Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.

Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.

Când ești speriată, te alint.
Când -ntrebi, nu te mint.
Când crezi uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.

Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.

Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile Domnului...

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
chiar de ți-am dat, mii daruri pe pământ,
chiar de am pus, viața curgând în tine
și-am pus-o peste tot, rânduri în rând

ocărăști, cu vorbe reci și grele,
când îți e bine, nu îmi mai vorbești,
eu te privesc, de sus, din multe stele,
și tot de sus, te iert, când îmi greșești

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
îți amintești, când nu știi cine ești,
când bolile de toamnă sunt în tine,
când ești lovit de toate, vii și-mi povestești

rogi în noapte, când ești singuratic
și tu femeie, tot la fel mă chemi,
of!, oameni!, oameni!, firi de neguratic,
urcați la mine temeri, crucile din vremi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima doare,
ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
mi-e dor de tine,
Și sufletul, tare doare,
nu ești lângă mine.

Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
Și mi se pune iarăși,
Noduri mari în gât,
Și plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viața e pustie,
În casă, lipsește gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Și mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viața, și nu o prețuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Și câți, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toți,
Și câtă tăcere după a ta moarte.
Acum plutește în casă,
Liniștea, și umbra amintirilor,
Cu vise, încerc m-amăgesc,
Și false stări de bine.

poezie de (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de mamă

Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit și-a fost odată,
De cum ieșeai adesea în pridvor,
Și îmi vorbeai frumoasă și-nțeleaptă.

Mi-e dor de bunătatea-ți nesfârșită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze și prin flori tu ai plecat.

Ai luat cu tine viață și lumină,
Și sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost și vei rămâne o divină,
te iubesc din drum e prea târziu.

Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar știu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.

Eu te sărut cu-n ultim tainic dor,
Și îți doresc să te mândrești cu mine,
Dacă mai cred sau nu în viitor,
Cu mine nu-ți va fi nicicând rușine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lasă-ți trupul să-ți cadă în mine...

Lasă-ți trupul să-ți cadă în mine,
Pășește încet pe orele vieții,
Adormi ușor în urmele nopții,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ți trupul să-ți cadă în mine,
Nu-l scoate o viață și-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ți trupul uite de tine.

Lasă-ți trupul să-ți cadă în mine,
Să-noate prin plasmă și sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ți plânge
O vorbă rostită pe buzele-ți fine.

Lasă-ți trupul cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de
Adăugat de Mihai ZisuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe zi ce trece, devii tot mai rece

Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?

Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!

Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.

De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.

sonet de din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae SiladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am să îți fac jocul

Am făcut greșeala, să te întâlnesc,
Când puteam prea bine, să te ocolesc.
Tu mi-ai furat mintea, m-ai dus în extaz,
Acum fugi de mine și-mi faci în necaz.
Cu gândul la tine, simt -înnebunesc,
În ghearele morții, rău zvârcolesc.
Prea ești fără milă, prea umilești,
Prea mult vrei copilă, să mă prăpădești.
N-am să îți fac jocul, nu voi renunța,
Am să-ți iau iubirea, fără voia ta.

poezie de (22 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cincinat Pavelescu

Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar bucura.


Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.


Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.


Mi-ai spus -i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus -i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.


Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.


Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.


Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.


Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul tău

Vorbește cu mine
când te simți
confuz,
pierdut,
obosit.
Știu totul despre tine
și chiar dacă nu crezi în mine,
sunt aici.
Vreau să-mi ceri sprijinul,
ca să-ți pot oferi
tot ce-i mai bun din mine.
Cu cât vorbești mai mult cu mine,
cu atât mai puternică
va deveni legătura noastră.
Trebuie doar să vrei.

poezie de (16 august 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conversație-n trei

De mult doream stăm la masă,
Doar noi trei, încuiați în casă,
Nu vreau fim cumva deranjați,
Vă atenționez că o să plecăm bulversați!

Suntem ca oglinzile ce se privesc cu dor,
Tu trecut, prezent și necunoscutul viitor,
Vorbim pe rând, avem ce să ne arătăm,
Suntem impulsivi, nu vreau să ne certăm!

Trecutule, noi nu prea avem ce povestii,
bucur totuși că ne-am putut reîntâlni,
Vreau să îți cer scuze, dacă se poate,
Ai avut vise și eu le-am spart pe toate.

-Nu de la mine trebuie să îți ceri scuze,
Doar viitorul are dreptul să ne acuze,
Cât despre vise, rău nu prea îmi pare,
Ai luptat mult, nu te credeam în stare...

-Totuși cam mulți oameni parcă ai rănit...
Și pe toți eu chiar i-am iubit,
Poate îmi explici tu de ce ai procedat așa,
Pentru vina cred este doar a ta...

Aici o să te contrazic, și îți explic de ce,
Multe învelișuri calde cu interior rece,
O să încerci le repari pe toate chiar,
Și o să te răcești, că nu lucrezi după tipar.

Am în schimb o mică rugăminte,
Nu mai crede nesincere cuvinte,
O să te rănească, rând pe rând,
Și-o să ai doar amintiri în gând.

O să dai de vremuri negre câteodată,
O să înveți cum faci din ele artă,
O să te consumi ca cerneala din stilou,
Și o să dai negrul într-un alb cadou.

Vreau doar să te mai întreb ceva,
Când pleci definitiv din mintea mea?
Te-am tot pus în versuri și pe foi,
Dar mereu cumva te întorci înapoi.

-Mă faci rănd, la fel de comic ai rămas,
Plec mereu, odată cu secunda de la ceas,
Ăsta e blestemul, nu mă întorc vreodată!
Și doar tu crezi că nu plec niciodată.

Tu viitor ce faci? sper ești bine!
Sper merite la câte fac pentru tine,
Noi doi nu ne-am văzut până acum,
Spune, talpa tot singură calcă pe drum?

-Măi băieți, numai bateți pe coroană,
La aceste lucruri deja am fost la pomană,
O să se ducă, mai devreme, mai târziu,
Dar la toate acestea promit vă scriu!

-Vă ascult cuminte, pe amândoi,
Dar eu sunt victima din acest război!
Oare nu vreți voi faceți pace?
Să fiu și eu bine, tare mult mi-ar place!

Deci nu sunt bine, nici măcar în viitor,
Asta înțeleg din vorbele ce dor,
Speram ca măcar cu tine să pot relaționa,
Și înțelegi repar greșelile "altcuiva"...

-Amândoi greșiți și eu încă greșesc,
Dar această luptă trebuie să o sfârșesc,
La trecut nu am ce să schimb, e departe,
Dar tu prezentule, tu le poți face pe toate!

-Știu deja unde o sa ajungi, nu îți spun,
Aș strica drumul bătut până acum,
Știu că nu o să renunți și nu e defect,
Ăsta este și motivul pentru care am efect.

Înțeleg, spune-mi doar ce e bine să fac,
La ce să renunț și mai ales unde atac?
Deja ai trecut prin toate cele,
Ce rost are să mă lovesc și eu de ele?

-Ești naiv crezi că ți-aș spune,
Și cele rele când o să se adune,
O să-mi facă bine, încă nu ai aflat,
Că sunt suma a tot ce s-a întâmplat.

Te las pleci, cred că ai multă treabă,
Sper ești mândru când cineva întreabă,
O să îmi amintesc zâmbind de mine,
Când o să mă întâlnesc cu tine.

Trecutule, tu oricum ești plecat,
Mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat,
Cu tine nu o să mă întâlnesc vreodată,
O să te vorbesc frumos cu "a fost odată".

Despre mine, cel prezent, am ce spune?
Sau sunt aievea pe aici prin lume?
Poate nici nu exist și sunt ca o punte,
Între trecutul grăunte și viitorul munte.

poezie de din Autopsia Inimii (8 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de mama

Stau la geam, privind cerul cenușiu,
Afară vântul doboară frunzele ruginii,
Un mesaj de dor, mamă, ție îți scriu,
Acasă, înapoi, eu te aștept vii.

Ești departe mamă, departe de mine,
De când ai plecat, tristețea m-a învăluit,
De când ai plecat, gândesc mult la tine,
Și te aștept cuminte, cu sufletul chinuit.

Nerăbdător număr zilele ce se scurg greu,
Până când vei trece iarăși al casei prag,
Mă rog să te aducă acasă Bunul Dumnezeu,
Căci eu te aștept mereu, mereu cu mare drag.

poezie de din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am ajuns la concluzia orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța defapt putem fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbește viața, dacă facem liniște pentru a o asculta.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață,
Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, voi odihni nițel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamna mea, iubită doamnă...

doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgești cu ochii tăi,
porți în ei culori de toamnă,
cufund în ei ca-n văi,
porți în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu

doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puțin să-ți fiu iubit

doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot -l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup

doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l și ia-l în seamă,
să nu-mi fie așa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi țină ochi deschiși,
mult aș vrea, în mare grabă,
de o viață fim prinși

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Și... (despre noi)

Motto:

Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...

Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru să mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"

Și dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las știi de mine... deși la fel mă perpelesc!

Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
Să știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.

Nu pot fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper să îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
Să-ndepărtezi gândirea fadă... simți ce dragoste-ți nutresc!

Și vine totuși și finalul... îl tot aștept vină acum!
Vreau înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără să vreau... așa cum mi-a fost scris să fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai plină de mistere ca Egeea

Mai plină de mistere ca Egeea,
Decât Olimpul mult mai înălțată,
Tu pentru mine nu ești doar femeia,
Ci timpul tot și veșnicia toată.

Te caut mereu, deși ești lângă mine,
Îți fac statuie din îmbrățișări,
Toate zeițele le-adun în tine,
Iar nimfele ți le alung pe mări.

Iubirea mea, ești noua Afrodită
Și frumusețea zărilor eline,
Numai a mea, doar mie dăruită,
La tine vine lumea se-nchine.

Mă simt ca Zeus și chiar Zeus sunt
Când sufletele ni se-ntrepătrund.

sonet de din Iubirea nu bate la ușă (septembrie 2008)
Adăugat de Nicolae SILADESemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook