Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Frunză galbenă

Frunză rece, ofilită
Pe-aripă de vânt lipită,
Te chinui de-atâta amar
Să te-așterni pe trotuar,
Suspinând prin cer golită
De sevă și toamnă-orbită
Vii-n mormântul de frunziș
Legănată prin desiș
Și te-așterni domol pe față,
Galbenă și fără viață!

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.

Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugină

A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.

Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.

Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.

Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.

Au ruginit păduri întinse,
Când frunzele-au pălit
Și iară verdele-au schimbat,
În straiul aurit.

Mi-au ruginit tainele vechi
Și amintiri din viață,
A ruginit noaptea cu lună
Și zorii reci de dimineață.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plânge-o fată

Într-o vale îngropată
În amestec de culori,
Prăbușite-n sol și nori,
Singură mai plânge-o fată.

Câte-o frunză muribundă-n
Poală i se-așterne lin
Când trezită de suspin,
Geme udă, sângerândă.

Tremură-adierea rece
Într-un glas mereu suav,
Când al ei surâs firav,
Calea gândului petrece.

Altă lacrimă din nori
Udă frunza-ntunecată,
Care plânge liberată
Ca și ochii visători.

Toamna tainele-și divulgă,
Noaptea cade cenușie
Ca pădurea-n apatie
Și fantasmele alungă.

Iară sub bătrân stejar
Din stele născută,
Suspinând in poala udă,
Plânge-o fată cu amar.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Inimi roșii

Zburând mereu prin viață
Frunza verde s-a uscat
Timpul a lăsat urme pe față
Fără sevă sufletu-i secat

Chiar de-ar fi să se fărâme
Frunze alte-or înverzi
Sufletele sunt legate cu parâme
Îngerii din ceruri le-or trezi

Inimi roșii două grăgărițe
Poposind pe aceeași frunză
Suflete curate și micuțe
Cu hăinuțe din aceeași pânză

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada frunzei

frunză galbenă bătută de vânt și de ploi
ți-a mai rămas puterea să privești înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde

frunză galbenă atinsă de ceață și brumă
toamna năruiește dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane

frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord

în nervura ta mai zvâcnește un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg nins

Zboară-n valuri peste munți
Lungi perdele plumburii
Și zvârlesc fulgii mărunți
Peste-amurguri tuciurii.

Doi copaci tremură goi
Sara gârboviți de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.

Și iar murmură prin gheață
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la față,
Sub crusta dintre maluri.

Cuprinde noaptea-ncețoșată
Case vechi și prispe goale,
Când de iarnă încleștată
Mulge fumul din coșare.

E negură pe alb pământ
Adorm moșnegii ninși,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinși.

poezie de (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.

Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Mi-i că fuge doru-n lume

Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.

Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.

Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.

Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunza

Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu-
Vezi tu codrul cel veșnic viu
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi.
Codrul verde și-adânc era
Și-avea umbra de catifea
Și-n tot codrul, sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Și-n ea mă lovi căzând.
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit...
Ai... frunza galbenă
Ai... glasul tău
Ai... frunză galbenă
Ca visul rău...

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe pajiște

Dinspre culme-adie un vânt
Legănând pădurea deasă
Zboară-alene sărutând,
Pajiștea verde, frumoasă.

Flori, miresme alintate
De-adierea lui cea lină,
Ațipesc în zori scăldate
De-a zilei blândă lumină.

Prin ierburi pășește-ușor
Un cerb sprinten din pădure,
Înspre cristalin izvor,
Printre tufele de mure.

Cântă mierle-n dimineață
Sus pe ramuri înverzite,
În acord de vis și viață,
Și de primăveri vrăjite.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

prin geamul spart
alunecă o frunză
galbenă de fag

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță

De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am așteptat,
Când tremurând că n-o să vii
Umblam pe străzile pustii?...

Se însera – și-n câte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm.

Prin case albe, cu zorele,
Clipea o lampă sub perdele
Și răsuna un vechi pian
Prin vălul serii, sub castan.

O ceață cobora ușor,
Simțeam în suflet un fior,
Iar lampagiu-n cap de uliți
Prindea o stea în vârf de suliți

Și se pierdea cu pasul rar
Prin pâcla serii, pe trotuar,
Când eu pândeam ca și-alte dăți
Pe-același drum să te arăți.

Treceam, pe gânduri, fără zor,
Plângea un greier prin mohor,
Și peste pomi domol cădea
A nopții tainică perdea.

Când te iveai într-un târziu
Prin târgul ce dormea pustiu,
Părea că pomii toți sunt plini
De flori, de cântec și lumini.

poezie clasică de din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Eu și frunzele

Cazi frunză,
Calmează-mi dorul încercat
mă atingi ușor pe buză
Cu verdele din ram picat.

Din poza ta lovită-n geamuri
cazi apoi și pe pământ
Din el te vei renaște-n ramuri
Și-mi vei cădea din nou în gând.
-mi dai pe gură tot amarul
Schimbării tale în culori
Voi ține rece tot ghețarul
Culcat să-ți fie loc să mori.

La câteva căderi și nașteri
Vom deveni amici prin parcuri
Tu frunză galbenă prin creșteri
Eu amator de frunze-n vreascuri.


Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Ca un cântec de leagăn

Simt că te-așterni la drum, și simt că totuși pleci,
În alt periplu cu migdale verzi,
Și nu pot să te-opresc cu degetele-mi reci,
Din ultima privire-n care-ai să te pierzi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Vânt turbat

Sunt clipe în viață când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează plutește

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă și poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig și frumos se iubește

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viață tu ai dirijat, ești un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu ești bărbat, ești vântul turbat

Domol te-ai așezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg de iarnă

Peste vârfuri cade-o rază,
Printre stâncile-adormite
Când amurgul stă să iasă
Din pădurile-amuțite.

Coame albe se-nnegresc,
Noaptea lungă amuzată
Le învăluie grotesc
De prin cer pictată.

Pe pârâu se stinge-n sus
Sunetul bizar al morii,
Când amurgul la apus
Colorează iute norii.

De pe creasta-ncovoiată,
Într-un șuier fioros
Tăvălind pădurea toată,
Bate vântul furios.

Noaptea prin văzduh zburând
Lasă-n cer o rană,
Lacrimi albe norii plâng
În amurg de iarnă.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Patul de frunze

Pe-un pat de frunze-am poposit
În a inimii pădure,
Când visarea m-a răpit
Din cetățile obscure.

Luna s-a urcat pe cer,
Ața babii pe fuior
Eu în strat aurifer,
Prin al muntelui obor.

Vrăbiile-amuțit-au iar
Sus pe crengile de fag,
Frunze scârțâie-n calvar
Prin al patului gulag.

Hoinărind în vis de noapte
Prind al steagului balaur,
El trezit din foi de carte,
Eu dormind pe pat de aur.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O să-nțelegi

Întâmplător te-am întâlnit,
Nu-ți mai aduci măcar aminte,
Tot ce sunt eu ți-am oferit,
Și clipele cele mai sfinte.

Acum ce suntem, doi străini?
Eu mai naiv, te port în gânduri,
Ți-ai făcut bine rădăcini,
Și mai mereu te-așterni prin rânduri.

Odată, cine știe când,
Ne-om revedea, și imediat,
O să-nțelegi, poate râzând,
Că nici acum nu te-am uitat.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunză galbenă

Frunză galbenă pe ape,
Palidă prezența ta,
Vântul tremură, îndată
Către tine se lansa,

Noaptea prinsă în puzderii,
Bat alarme undeva,
În vâzdoage de cutremur
Clorofila-i săruta.

Printre spații de lumină,
Frunza toamnei, frunzulea,
Raza cerului senină
Altă soartă-i prevedea!

Frunză-mbrățișată-n rouă,
Strop de viață semănat,
Pe cea rază amândouă
Vom renaște altă dat'!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt gând, Tu fă-te vânt

Eu sunt stâncă, fă-te val
mă mângâi ne'ncetat,
De cu zori până in seară
Când o Lună se arată.

Tu ești dor, eu mă fac Lună
Să te luminez pe tine,
În sprâncene și în tâmple
Pân' la răsărit de ziuă.

Eu sunt lut, fă-te olar
mă strângi în palma ta,
Cu rouă și ploi mărunte
mă faci femeia ta.

Tu ești cer, eu mă fac stea
Să te prind în somn cu ea,
Să te duc să te colind
Prin calești cu îngeri buni.

Eu sunt frunză, fă-te frunză
cântăm viața-mpreună,
Eu aici si tu acolo
Dar pe-același ram divin.

Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
mă mângâi când te strig,
Să te simt oriunde sunt
Caldă, rece,... din iubire.

poezie de (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook