îmi amintesc

în fiecare anotimp circulau
pe bulevarde şi străzi
camioane care adunau cadavrele săracilor
sau a vagabonzilor
noapte de noapte
femeile tinere sau bătrâne
cu broboade pe cap
veneau la morgă să-şi caute
soţii sau fii plecaţi de câteva zile
şi când un bărbat lipseşte de acasă
e plecat la curve
ori e mort pe undeva
şi e adus la morgă

cadavrele zăceau pe mesele
de tablă galvanizată
cum erau tejghelele de la baruri
unde curgea băutura şi sângele
la capătul fiecărei mese era
fixată o conductă care mergea
până aproape de duşumea
la fiecare masă erau jgheaburi
care le înconjurau
jgheaburile colectau apa care venea dintr-o ţeavă
cu robinet
spălând cadavrele
care stăteau pe spate cu faţa în sus
parcă aşteptând şuvoiul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă, un comando special pătrundea în baracă şi evacua cadavrele. Era o scenă de coşmar, însoţită de mirosuri de oameni descompuşi. Nu înţeleg cum am suportat aşa ceva. Printre cei care se puteau mişca, au apărut consumatorii de carne din cadavre. Pur şi simplu se muşca dintr-un şold sau dintr-o mână, trecând peste greaţa care însoţea această ceremonie. Era foamea atât de mare încât oamenii nu mai erau raţionali, deveniseră animale.

Harry Ross în Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incidentul cu zorabii îl înspăimântă pe Jacan. Se închise în palatul regal şi, cum vremea în care energia-i sexuală era neistovită trecuse, juca tot timpul şah cu Baban, care pierdea din prudentă. Nu îndrăznea să mai iasă în oraş, unde răzmeriţa continua şi unde cadavrele anonime, victime ale zorabilor, ale militarilor sau ale foamei, se îngrămădeau de-acum în plină stradă, unde maşinile nu mai circulau de ani de zile din lipsă de benzină, iar pietonii nu mai cutezau să se aventureze dintr-o elementară precauţie. Jorjanul devenise o necropolă fetidă. Numai zorabii mai manifestau interes faţă de ea. Coborau de la munte, din ce în ce mai numeroşi şi mai ameninţători, îndreptându-se inexorabil către capitala aproape pustie. Înaintau mai ales noaptea, pricinuind pierderi grave resturilor de armată care nu trecuseră de partea rezistenţei. Pentru că era şi o adiere de spirantă şi se spunea că va veni cineva, trimis de americani, ca să ajute poporul.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La morgă

Aici, la morgă, am constatat;
Că din cei întinşi pe jos
Acela care n-a fumat
E-un mort... mai sănătos.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ciudat, stăteam tăcuţi unul în faţa celuilalt şi am avut senzaţia pe care o mai avusesem odată sau de două ori înainte, că mă simţeam neaşteptat de aproape de el - nu era dragoste sau atracţie, sau simpatie de nici un fel. Ci certitudinea că destinele noastre erau legate. Ca şi cum am fi fost doi naufragiaţi pe o insulă - pe o plută - care nu doresc în nici un fel să fie împreună, dar care sunt totuşi obligaţi să fie împreună.

John Fowles în Colecţionarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din texas

spusă de un pistolar care călărea
un catâr inteligent
la o cană de whisky contrafăcut
amestecat cu suc de roşii
şi piper alb
era într-un fort plin cu negri
care păzeau butoaiele cu whisky
aduse din new mexico
sau
sau
arizona cu diligenţe speciale
le păzeau de indienii apaşi
sau navajo
care s-au jurat să şterpelească
apa de foc bună pentru a intra
în transă şi alte grozăvii vrăjitoreşti
pe lângă văcarii beţi de dimineaţă
stătea cu pistolul colt în mână
şi
şi
şi
dintr-o dată au fluierat săgeţile
blowin' in the wind
ăla de-l cântă bob dylan
erau apaşii în jurul fortului
san fermin sau
sau
cam aşa ceva
mulţi indieni cu pene-n cap
şi kalaşnikovul în mână
parcă era şi trujillo
actorul ăla cunoscut
arunca tot timpul cuţite
parcă era în desperado
şi atacau în draci
trăgând cu toate armele din dotare
pentru whisky oricine e în stare
să facă crimă şi apaşii
asta au hotărât într-un congres
lupta a ţinut cinci zile
şi
şi
cinci nopţi până au rămas trei apaşi
plus trujillo care avea filmări
pistolarul cel călare pe catâr
şi doi negri mai negri decât noaptea
am scăpat de măcel

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poemul perfect

cum nu există poetul perfect
sau o dimineaţă perfectă
când poetul să se trezească brusc
şi să înceapă să scrie
un poem care să nu aibă legătură cu nimic
dar care să spună totul

de exemplu
poetul
să ia la întâmplare un cuvânt
din miile de cuvinte
să-şi deschidă pieptul
şi să-l îndese acolo
cum ar îndesa un SOS într-o sticlă
apoi să aştepte ore în şir
zile sau chiar luni
până când
de undeva
de la capătul lumii
o inimă
plină de emoţii
să citească şi să-l caute cu disperare
dar cum toate astea nu există
îmi rezerv dreptul să mă înec în tăcere

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu las pe nimeni să mă atingă. De ce nu? Pentru că eram sătulă de bărbaţi. De bărbaţi care zăboveau în pragul uşii, care stăteau prea aproape, de mirosul lor de bere sau de whisky vechi de 15 ani. Bărbaţi care nu veneau la urgenţă cu tine, bărbaţi care plecau în Ajunul Crăciunului. Bărbaţi care trânteau uşile de securitate, care te făceau să-i iubeşti şi apoi se răzgândeau. Păduri de băieţi, ale căror tufe zdrenţuite erau pline de ochi care te urmăreau, prinzându-te de sâni, fluturându-şi banii, cu o privire dominatoare, luând ce li se părea că le aparţine.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi de vedere

costumul armani stă cum stă
aprind un trabuc cu bricheta zippo
luminile îmi jucau în cap
nu erau de fapt în cap
ci undeva în jurul capului
sau ele chiar erau capul meu
mă furnicau picioarele
corpul fremăta sau
sau
sau
eram năpădit de viermi negri
cu capul roşu
luaţi de pe planeta aia cu doi sori
unde noaptea nu e noapte
şi ziua stai ascuns sub pătrunjel
tragi praf saharian pe nas
şi aştepţi o teleportare
în america
care e o dictatură cia
gândurile sunt controlate
şi
şi
şi
vine ziua când mergi
mergi la concertul lui frank sinatra
acelaşi gesturi
vezi pe ecrane
te vezi pe ecrane
eşti dublura lui frank sinatra
fumezi trabuc
şi bei whisky pe scenă
ai făcut trei duşuri azi
femeile sunt în delir
fugi în altă americă
cu gangsteri şi arme de foc
ai rămas prizonier
după cel de-al treilea război mondial
într-o americă unde libertatea de exprimare
este cenzurată de un guvern opresiv
teleportarea se face pe bază
de carnet de partid
eşti dublura lui frank sinatra
fumezi trabuc
şi femeile te găsesc atrăgător
le inviţi să te urmeze
în camera ta de multistar
le iubeşti cu râvnă
sau
sau
crezi că o faci şi toate
umblă cu rapoarte la noul guvern american
venit la putere
după ce-l de-al treilea război mondial
cu arme nucleare
ai fost resetat de două ori
aparatele ţi-au şters memoria
nici nu mai ştii cum te cheamă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

valul de Covid -
cadavrele lăsate
în jurul morgii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Şi dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o şoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniştea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?

Andreea Palasescu (17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băteam toba

de tinichea în fiecare noapte
exasperam vecinii muncitorii socialişti
trecuţi pe acasă să doarmă
să-şi mângâie femeia con
form
legilor marxiste de făcut dragoste
şi să-şi urecheze copii
o băteam cu băţul de toboşar
anunţând că vreau să mă fac pictor
sau poet
când voi fi mare şi o să beau vodcă şi bere
era o tobă de nouă lei
bună de făcut zgomot în tot blocul
din prefabricate unde se auzea
cum trag vecinii apa
cum scârţâia patul când el
se urca pe ea într-un pat luat de la solidaritatea
în rate avantajoase
pentru lucrătorul care-şi face planul
zilnic în întrecerea socialistă
menţionat la gazeta de perete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să-ţi povestesc o întâmplare pe care am auzit-o. Odată, un om simplu Îl ruga pe Dumnezeu să-i arate cum este Raiul şi iadul. Aşadar într-o noapte a auzit o voce în somn spunându-i: "Vino să-ţi arăt iadul!". Şi îndată s-a aflat într-o încăpere în care mulţi oameni stăteau în jurul unei mese, iar în mijloc era o oală plină cu mâncare. Însă toţi acei oameni erau înfometaţi, pentru că nu puteau mânca. Ţineau în mână câte-o lingură foarte lungă. Luau mâncarea din oală, dar nu puteau aduce lingura la gură. De aceea unii bombăneau, alţii strigau, alţii plângeau... Apoi a auzit aceeaşi voce spunându-i: "Vino acum să-ţi arăt şi Raiul!". Şi îndată s-a aflat într-o altă încăpere, unde mulţi oameni stăteau în jurul unei mese asemănătoare cu cea dintâi, iar în mijlocul ei era tot o oală cu mâncare, iar ei aveau aceleaşi linguri lungi. Însă toţi erau sătui şi bucuroşi, pentru că fiecare lua cu lingura sa mâncare din oală şi-l hrănea pe celălalt. Ai înţeles acum cum poţi să trăieşti Raiul încă din această viaţă?

Paisie Aghioritul în Patimi şi virtuţi
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se adresează (transmiţătorul) trimite un mesaj destinatarului (receptorul). Pentru ca mesajul să-şi îndeplinească funcţia, el are nevoie de un context la care se referă, pe care destinatarul să-l poată pricepe şi care să fie sau verbal sau capabil de a fi verbalizat; de un cod, întru totul sau cel puţin parţial comun atât expeditorului cât şi destinatarului; în fine, are nevoie de un contact, conductă, materiala sau legatura psihologică dintre cei doi, care le dă posibilitatea să stabilească şi să menţină comunicarea.

Roman Jakobson în Lingvistică şi poetică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada şi vocea

După ce Bestami a murit, s-a întâmplat
ceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu'l-Hasan
a devenit şeicul comunităţii
şi în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestami
pentru a primi poveţe.

Lui Bu'l-Hasan i se spusese într-un vis,
de însuşi Bestami, să facă astfel.

În fiecare zi, în zori, el mergea şi stătea în faţa gropii
până la prânzul mic. Acum, ori spiritul lui Bestami
venea şi-i vorbea, ori îi răspundea
în tăcere la întrebări.

Dar într-o zi s-a aşternut o zăpadă înaltă.
Locurile de veci fiind apropiate
erau de nerecunoscut.

Bu'l Hasan s-a simţit pierdut.
Atunci a auzit vocea şeicului.

"Lumea este făcută din zăpadă. Ea cade şi se topeşte,
apoi, iarăşi cade. Nu-ţi mai bate capul
cu asta. Vino înspre sunetul
vocii mele. Urmează întotdeauna această direcţie."

Din acea zi,
Bu'l Hasan a început să trăiască
starea de iluminare
despre care până atunci
auzise numai
sau doar citise.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul emana

un miros de mucegai
şedea în fotoliu
şi ne spunea poveşti din ovidiu
ne ţineau cu sufletul la gură
erau poveşti cu oameni care se transformau
în animale în copaci în stânci
bâtrânul era slab şi gârbovit

noi ascultam poveştile
lui despre metamorfoze
femeile deveneau foarea soarelui
păsări şi lilieci şi păianjeni
bărbaţii se transformau în porci
în şerpi în pietre în aer

nu ştiam că erau poveşti
din ovidiu şi nu conta prea mult
poveştile bătrânului alunecau adeseori
în spaniolă sau latină
uneori ne oferea pilde sau dictoane

noi vedeam în bătrân
o comoară plină cu surprize
o comoară părăsită
uitată în casa bătrânească

erau zile când ne povestea
filmele văzute în viaţa lui
cu actorii lui preferaţi

nebunii cu cyborgi
roboţi buni roboţi răi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fizician şi noi avem ceva care se numeşte legea lui Moore, care spune că puterea computerelor se dublează la fiecare 18 luni. Aşa că, la fiecare Crăciun, noi presupunem mai mult sau mai puţin că jucăriile şi dispozitivele noastre sunt mai mult sau mai puţin de două ori mai puternice decât erau la Crăciunul anterior.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaja verde sau verde

am adus acasă câteva banane
pentru că stăteau singure în piaţă
pentru
că erau la concurenţă cu merele de
mult vândute ca pro
duse iluzii cu sâmbur cu co
diţă (?!) - acum
am o emoţie prea puternică: o po
etă prietenă scrie în-registrează pe i
phone cur
sul valutar la piaţa de legume sensibile (cum aş fi)
un
fel de descriere a băieţilor care
umblă a fete des
puiate la sânge prin josefin
pe vă
cărescu par
ter
cu
ne
bu
nii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distracţia intelectualului era cititul. Românul citea mult. De la romane poliţiste la cărţi de călătorii. Între două lecturi de Agatha Christie sau Haralambie Zincă, se juca şah, table sau se mergea la pescuit. Cărţile creştine erau... şase - şapte. Cenzura comunistă opri apariţia multor cărţi care nu mergeau pe linia partidului, erau prea occidentale, prea colorate...

Cătălin Dupu în Ambasadorul (2014)
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!