De dor
Mergând prin noaptea dimineții
Către aroma de cafea...
Un gând ieși din umbra ceții:
Eu sigur vreau, dar ea o vrea?
Și calc pedala cu putere,
Văd semafoare tot mai verzi...
Ajung și-mi spune cu plăcere:
Ioiii!... de ce mă enervezi?...
poezie de Suflețel și atât... (20 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre semafor
- poezii despre plăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
- poezii despre cafea
Citate similare
Absență...
.. în faptul dimineții
se-nghesuie o tăcere-apăsătoare,
prin ceața ce tresare
un gând rupt dintr-o întrebare
se scurge parcă legat la ochi
din trupul care doare,
mă încearcă o tristețe...
basmaua ceții ruptă
încerc să ascund
atunci când te privesc,
nimic nu e la loc
dar tac,
nu vreau să simți
că dincolo de zidurile ceții
e un tipăt
ce alunecă încet
prin vorbele prea multe...
mi-e trecerea tăcută
prin vremea de afară
și poate urmărești
în ora ceasului de seară
absența care doare...
eu... am să tac
voi trece totul
în câteva pagini...
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre ore sau poezii despre ceas
O, ce lume minunată
Văd copaci verzi... văd trandafiri roșii pe coline,
Îi văd înflorind... pentru mine și pentru tine
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Văd nori albi ca zăpada... cerul cu ochi de azur,
Zile-însorite... nopți fermecate-n moliciuni de velur
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Culorile curcubeului... pastelizează cerul pur,
Ele se regăsesc pe fețele... trecătorilor din jur.
Văd prietenii dându-și mâna... salutându-se firesc
Spunând în realitate... eu te iubesc.
Aud chiote de copii... îi văd cum cresc, cum trec pe stradă,
Ei vor ști mult mai multe decât... am să știu eu vreodată.
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Da, îmi spun în gând... o, ce lume minunată!
cântec interpretat de Louis Armstrong, muzica de Bob Thiele, George David Weiss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trandafiri
- poezii despre roșu
- poezii despre realitate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis, rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat, același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre visare, poezii despre vamă, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis,
rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci
și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat,
același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți văd din nou chipul
Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.
Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.
Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau să țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.
Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Și să rămâi mereu în mintea mea.
poezie de Eugenia Calancea (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre stele căzătoare, poezii despre somn, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Florile verzi
Mă doare al meu sine care suspină mult
Am obosit să-l văd și tot să îl ascult
M-am plictisit de el
să plece de la mine!
Nu vreau tovărășia prezenței lui străine.
Nu mai doresc să caut un leac sau alinare,
Tot ce doresc e ziua ce văd că nu apare
M-am săturat să caut ce nu cunosc că știu
Taine și legende din al meu suflet viu.
Ascunsă-i o comoară a sufletului meu
Prin lupte de credință ajung să fiu doar EU
Zăpada se topește, răsar florile verzi,
Ce-n suflet mi se-așeză arzându-mi din zăpezi.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre suflet, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre verde, poezii despre flori, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre flori, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre dorințe, poezii despre cunoaștere, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre cunoaștere, poezii despre comori sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre comori
Doamne, pune semafoare!
Doamne, pune semafoare!
Viața asta-i încurcată,
Că de vreau să merg acasă,
Drumul merge la amantă.
Mă opresc la farmacie
Mă opresc să iau un hap,
Dar viagra mă îmbie
O cumpăr și-mi fac de cap.
Când să plec, mai pleacă frate,
M-a ascuns în șifonier,
C-a venit bărbatu-acasă
Pentru un calorifer.
Am făcut pe dracu-n patru
Și-am scăpat basma curată.
Doamne, pune semafoare!
Să știu când plec la amantă.
poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre farmacie, poezii despre curățenie, poezii despre amantă sau poezii despre acasă
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre foc
Sunt vinovat
Tu taci și soarbe-ți lacrima
Ea vrea să pice să sughită
De o cădea te -oi blestema
Tu lacrimă să fi înghițită
Nu te lăsa de ea subjugat
Ca-ai suferit ai fost rănit
Suflețel abătut și supărat
Te am auzit si am venit
Te-am lăsat sunt vinovat
Cum aș putea să te împac
Venin pe suflet am vărsat
Fără tine iubire sunt sărac
Am să-mi iau vina înapoi
Să-ți dau liniștea dorită
Și-mi cer iertare de la voi
Îmi simt inima tare obosită
Am să am grijă de tine
Nimeni să nu te rănească
Te vreau suflețel cu bine
Un zbor prin bolta cerească
Îmi vreau viața mea înapoi
Eu cu suflețelul ce-l aveam
Îmi vreau timpul cu noi doi
Cât de fericită eu eram
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre supărare sau poezii despre iubire
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție
Către Sfântul Nicolae...
Te rog, Sfinte Nicolae,
dă-le altora ce vor,
eu atât vreau pentru mine,
să-mi dai nopți cu somn ușor...
Să nu mă trezesc mereu,
tocmai când e noaptea deasă,
să rămân captivă-n gând,
că... nu pot ieși din casă...
Cum să plec ca și nebuna,
noaptea, singură pe stradă,
când din nori n-a ieșit Luna,
nici stelele, să mă vadă?
Altă rugăminte n-am,
dă-le altora ce vor,
mie să-mi dai toată noaptea,
s-o petrec în somn ușor!
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre Nicolae, poezii despre stele sau poezii despre sfințenie
Urme prin zăpadă
Pășesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma să-mi rămână nestricată,
De pașii altor trecători.
Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Și calc cu putere lângă el,
Să pară că am pășit tot împreună.
Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.
Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Și parcă-i înghețată de durere.
Urmăresc să văd unde mă duce,
Dar treptat pasul îți dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.
Am să rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă învețe cum să zbor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre superlative, poezii despre gheață sau poezii despre durere
O dorință...
O singură dorință aș avea
să treacă ușor iarna adâncă și grea,
să văd din nou amurgul verii,
și ochii să-i închid ușor în umbra tăcerii.
Că așa sunt eu nu mai am răbdarea,
vreau să văd cum e asfințită zarea.
Voi sta întinsă sub ram nemișcată,
ca o sculptură cu o figură unicată.
O singură dorință aș mai vrea,
dorul de tine să-mi ia durerea,
să tremur sub frunze că nu te găsesc,
și cu putere o piatră s-arunc, e tot ce-mi doresc.
poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sculptură, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Mai am o singură durere....
Mai am o singură scânteie care mă ține în viață,
O singură plăcere care mă scoate din ceață,
Un singur dor când vreau să fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.
Mai am o singură durere și-mi place s-o numesc fericire,
O singură slăbiciune și-mi place s-o numesc iubire,
Mai am un singur suflet și-l țin ascuns la tine
Și-o singură dorință: să fii lângă mine.
Mai am o singură plăcere, să te văd zâmbind
Și-un singur prinț pe care să-l alint.
Mai am un singur loc și ăla e în dreapta ta,
Am toate astea, ce-aș mai putea avea?
poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre fericire
Nici macar o stea
Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea
Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis
Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei
Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea
poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre cai
Vrei să vorbim?
Vrei să vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltăieri scriam în rime.
Acum, din noapte, nu mai pot,
Să scriu un vers cu libertate,
Îmi ești în gând și-așa socot
Că m-ai cuprins în tot și toate.
Vrei să vorbim, spune-mi, ce faci?
Aș vrea să știu atât de multe,
Poate încet, încet, mă placi,
Tu nu mai poți să-mi ieși din minte.
La ora asta-n dimineață,
Sunt tristă cu gândul fugărit,
Îmi sorb cafeaua și-mi e ceață,
În jurul meu e timp pălit.
Aș vrea să știu, spune-mi, ce faci?
La fel aș vrea această întrebare,
Acum vorbesc cu rosii maci
Gândul mă cheamă la schimbare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre schimbare
Brexit
De veghe Turnul Londrei stă-n slujba majestății
În ploaia care curge din norii plumburii
Veghind la măreția unui imperiu-al ploii
Clădit pe lacrimi plânse demult prin colonii.
Regina-i mult prea tristă în faptul dimineții
În noaptea abia scursă avut-a vis ciudat
Big-Ben-ul dispăruse prin valurile ceții,
Iar gărzile de schimb muriseră-n palat.
Ce multă bogăție într-un regat al ceții
Ce multă ploaie curge din norii cumulus
Ne-am regăsit cu toții-n porțile cetății
Martori schimbării gărzilor ce nu's.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre palate sau poezii despre monarhie
Adăpost
De tăcerea e mai lină ca marea,
Și în viața ta nu sunt toate ok
Tot ce ai de făcut e sfidarea,
A ce-i trist și fără de temei!
Nu vreau să trăiesc înc-o dată
Tot ce viața râzând mi-a luat,
Îi văd plânși, pe mama, pe tata,
Si iubita ce-un sărut mi-a furat.
Acum sunt singur în astă lume,
Iar povara îmi e tot mai grea
În gâtlej simt colții unei pume,
Perfid mă sufocă lumea cea rea.
Nici nu vreau să calc jurăminte
Nu am de gând să rămân dator,
Merg cu grijă printre morminte,
Să-mi odihnesc trupul cel gol.
În curând se va așterne uitarea,
Toată viața va fi fost fără rost
Iar eu termin la timp recitarea,
Și-mi găsesc sub pământ adăpost!
poezie de Alex Dospian (21 iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre tată
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre trup și suflet
Turnul Londrei
De veghe Turnul Londrei stă-n slujba majestății
În ploaia care curge din norii plumburii
Veghind la măreția unui imperiu al ploii
Clădit pe lacrimi plânse demult prin colonii.
Regina-i mult prea tristă în faptul dimineții
În noaptea abia scursă avut-a vis ciudat
Big-Benul dispăruse prin valurile ceții,
Iar gărzile de schimb muriseră-n palat.
Ce multă bogăție într-un regat al ceții
Ce multă ploaie curge din norii cumulus
Ne-am regăsit cu toții-n porțile cetății
Martori schimbării gărzilor ce nu's.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!