În plină pandemie de COVID-19, mai-marii BOR, între care mitropolitul Teofan, au cerut anularea de către autorități a restricțiilor privind pelerinajul la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, pretinzând că "sfintele moaște sunt izvor de vindecare" (pamflet)
Vă spun că nu sunt un ateu
Și cred în bunul Dumnezeu,
Dar nu cred, cât timp pot discerne,
În ale voastre baliverne:
Povești cu moaște sfinte care
Sunt un izvor de vindecare,
Când noi la ele ne-nchinăm
Și-apoi, smeriți, le sărutăm.
De sunt izvor de vindecare,
Precum pretindeți cu-ngâmfare,
De ce nu mergeți prin spitale,
Să vindecați de grele boale?
Doar sărutând acele moaște,
Bolnavii toți, toți vor renaște
Și nu ne va mai trebui
Vrun medic când ne-om bolnăvi.
Precum a spus X teologul
Voi încălcați chiar Decalogul,
Cel adresat către evrei:
Să n-ai cumva alți dumnezei
Și să nu-ți faci vrun chip cioplit,
Nici chiar din aur făurit,
Și nici vreo înfățișare
A ce-i în cer și ce-i sub soare;
La idoli tu să nu te-nchini,
În fața lor să nu te-nclini,
Și nici lor să nu le slujești
Cât timp pe lume tu trăiești.
O, voi, păstori, cu-a voastră-orbire,
Voi duceți turma la pieire:
Cu aur, purpură, palavre,
Voi faceți idoli din cadavre.
Cum toată lumea azi cunoaște,
Hristos n-a vindecat cu moaște;
El ne-a-nvățat ‒ nu ne mirăm ‒
Doar Tatălui să ne-nchinăm.
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre medicină
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
Citate similare
Aș vrea să cred...
Nu cred că voi putea vreodată
Să-ți spun ce simt și cât aș vrea,
S-aștern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu și inima...
Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce ești,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de povești...
Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...
Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Și orb... voi ști să văd doar luna
De-mi vei trimite vești în ploi...
Și nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniștea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în fața ta...
Nu cred, nu știu ce-nseamnă viață
Nici existență, nici destin,
De mă lipsești de-a ta ființă,
În neființă... mă închin...
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre pace, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Senin
Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
și voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
și "lacrimă" și "muzică" și "dor".
Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, și sângele adie.
Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne și-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
și va fi cer, va fi izvor și soare
în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-și regăsească nimbul.
Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn și pur,
Un timp de imn.
Și va veni odată timpul. Timpul!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre sânge
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre imn
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre Soare
Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
De câte ori mă voi renaște,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!
Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.
De câte ori mă voi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...
Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.
... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre știință, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre pelerinaj
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre hârtie, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre plajă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atâta timp cât mirajul efemerului te atrage, te ține ostatic, nu vei dori cu adevărat să vezi că DINTOTDEAUNA TU EȘTI DEJA ETERNUL! Nu realizați că tot ceea ce știți voi, tot ceea ce faceți voi, tot ceea ce conștientizați voi, puterile voastre paranormale, practicile voastre, etc. etc. sunt doar gigantice și nebănuite piedici în calea Adevărului, pe care îl sunteți chiar aici, chiar acum? Ce Guru ar putea să vă dărâme o atare rezistență psihologică, un atare castel de imagini de care voi țineți cu dinții? Cu cât ai practicat spiritualitatea mai mult cu atât te-ai îndepărtat mai tare de Adevărul simplu ce de o veșnicie îl Ești deja! "Ușor conduci pe un netot, dar mai ușor pe cel cu minte. Pe-un semidoct nici tu, părinte, nici zeii cerului nu pot."
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre timp, citate despre spiritualitate, citate despre psihologie, citate despre obstacole, citate despre imagine, citate despre dorințe, citate despre dinți sau citate despre castele
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
să spuneți aproapelui vostru.
Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.
Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Așa sunteți toți cei ce credeți
că pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.
Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde să urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre trădare sau poezii despre spaimă
Perle de iubire
Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca să ți-o dau,
Însă-ți pot da cuvinte, ție, toate
Și în iubirea ta promit să stau.
Nu voi avea palate pentru tine
Și nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Și susurul din apa de izvor.
Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aștern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofițe salbe
Și-un cer te va iubi-n albastrul său.
N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea și-ți voi fi ție,
Atunci am să te rog să mi le curgi.
poezie de Adi Conțu (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre perle, poezii despre palate, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
La moaște cu noi...
Să mergem cu toții la moaște
Când vrem a găsi izbăvirea
Acolo găsi-vom iubirea
Azi, mâine, în ziuă de Paște...
La moaște ne dregem privirea
În noi creștinismul renaște
Să mergem cu toții la moaște
Când vrem a găsi izbăvirea...
Genunchii târâș - recunoaște
Poporul își știe menirea
Cu greu acceptăm nemurirea
Atunci când durerea ne paște...
Să mergem cu toții la moaște!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre mântuire, poezii despre durere sau poezii despre creștinism
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.
Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca
niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta
și cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgețile-I să poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare,
tot la fel iubește și arcul cel statornic."
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre trup și suflet, poezii despre încordare sau poezii despre trecut
Sunt singurul lider german căruia nu îi este frică să vorbească. Sunt preocupat de evrei atât timp cât obstrucționează realizarea Reich-ului german ideal. Dar nu voi aproba acțiuni de violență, nici măcar împotriva evreilor. Nu am făcut-o niciodată. Noi am ieșit țapii ispășitori pentru acțiunile de violență ale comuniștilor. Evreilor nu ar trebui să le fie teamă de noi atât timp cât nu se amestecă cu noi. Asta trebuie să învețe ei - și cred că au început să învețe foarte rapid acest lucru de la ultimele alegeri. Atât timp cât evreii de aici nu vor încerca să se dea drept germani și nu vor avea cutezanța să vorbească în numele germanilor, ei nu vor fi molestați. Asta e tot ce am de spus pe acest subiect.
Adolf Hitler în The Jewish Criterion, interviu realizat de Max Fraenkel (23 ianuarie 1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Israel, citate despre Germania, citate despre frică, citate despre învățătură, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre viteză sau citate despre violență
Rugăciunea
Uimit dintotdeauna de-a Cerului splendoare,
Nu mi-am tocit genunchii în față la altare,
Nici nu mă duc la moaște să fac vreo rugăciune,
Să rog de sănătate cu-adâncă plecăciune.
Mă rog doar când sunt singur, la Cel Atotputernic,
Nu sunt un sfânt în viață, dar nu-s nici un nemernic,
Iar Ziditorul lumii o știe negreșit
De sunt curat la suflet, sau sunt un ipocrit.
poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre fățărnicie sau poezii despre curățenie
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.
Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.
Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.
Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.
Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.
Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre valoare
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre răsfăț sau poezii despre râs
O noapte înafara ființei
nu nu sunt supărăcios și nici
impulsiv nu sunt deși aș putea
să lansez înjurii sau alte cuvinte
teleghidate din mine
în astfel de cazuri
am descoperit că
e mai bine să mimez tăcerea
și să privesc în viețile altora
precum Dumnezeu
chiar dacă gestul pare să fie
doar o simplă piesă de schimb
m-am hotărât să nu mai cred
în surogate și nici în gesturi
ambalate frumos
atâta timp cât viața
va rămâne o rană dezinfectată cu alcool
dar nici în liniștea proptită de colț
ca un bețiv provincial care-și
îndeasă privirea în sticla cu vodcă
nu cred...
oricum nu-mi pasă ce va crede lumea
foarte posibil și cu multă insistență
mă va arăta cu degetul și
va coborî în mine
ca într-un puț părăsit
așa că nu-mi rămâne decât
să caut alte refugii sau
să rămân chircit în
scobitura nopții până iese
din depou prima locomotivă
dimineața devreme când lumina
nu este conectată la zi
și să mă duc...
nu mă va recunoaște nimeni
voi călători până în ziua în care
voi învăța să trec printre oameni
și în sfârșit poate mult prea târziu
îmi voi suspecta liniștea de trădare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri sau poezii despre sfârșit
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Lacrimile mamei
Mai plânge-mă, în umbra crucii, mamă,
Să-ncep să cred că n-am murit de tot,
Că mă mai luați și voi, cumva, în seamă,
Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.
Nici nu mai țin prea bine minte dacă
Sunt mort de glonț, de foame sau cuțit,
Mai plânge-mă, că, astfel, o să-ți treacă
Și-ai să-nțelegi că nu v-am părăsit.
Mai vin și eu, din când în când, pe-acasă
În forma unui zgâlțâit de geam,
Și e ceva ce parcă nu mă lasă
Să intru printre voi, precum intram.
Mă uit la toți și-adesea mi se pare
Că mă simțiți, dar că vă speriați
Și-aprindeți, fără rost, lumina mare
Și radioul foarte tare-l dați.
Îmbrățișează-mi, mamă, crucea, bine,
Să nu rămân aici, să-mi pară rău,
Și să mă-ntorc, din când în când, la tine
Și să mă strângi, prin somn, la pieptul tău.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre cruce, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre radio sau poezii despre bine și rău
Când...
Când voi muri 'mi vei întâlni priviri
rămase-n umbre pe lumina zilei
întinsă-n ultime cotloane...
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe iriși... De ne-om nimeri.
Când voi muri mă vei avea-n auz
din rezonanța vântului ce-adie,
ce mi-a atins în treacăt por
și-l vei găsi freamăt, fior,
nebun de dor să te mângâie
timid, înfiorat, ocult... Obtuz.
Când voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminișuri, păpădii-n miriște,
din roze, lăcrămioare triste
ce le-am cules cu brațe ninse,
de la petale... Îndrăgostit de atâtea ori.
Când voi muri mă vei atinge
pe-amprentele ce nu se șterg
de timp, ce se vor încrusta-n mătăsuri,
în fald ascuns spunându-și păsuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci... De când, "nu-i" se prelige.
Când voi muri EU, voi fi golul
rămas pe veci cât o scânteie
de-o stea murindă-n hău de negru
de neatins, tânjind tenebru...
vei fi doar tu o epopee
cât simțuri îți voi fi... Eu, dorul.
Când voi muri voi plânge amarnic
căci mă voi pierde, gând, de mine;
mă uit, mă văd, mă-ncânt că-s încă,
mă gust, știu timp că mă mănâncă...
doar poze mă vor întreține;
cred că ce sunt, nu sunt zadarnic!
Când voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsă,
va fi doar bucurie, bine
și valuri rele vor fi line
și munți, câmpie va fi-ntinsă...
Căci nu mai știu... De nu mai sunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre simțuri sau poezii despre roz
Peste timp
Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.
N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"
Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.
Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...
Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre zâmbet
Când
Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.
Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.
Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.
Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.
Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.
Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie
Să mă porți bor de pălărie.
Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.
Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți să calci, capul să-ți pui.
Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre singurătate sau poezii despre prietenie
Gâște sălbatice
Voi nu trebuie să fiți înțelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeți în genunchi
o sută de mile prin deșert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteți animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiți-mi despre disperările voastre și vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste șesuri verzi și peste sălciile prundului,
peste munți și peste râuri,
razele soarelui și stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt și-albastru, gâștele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur ești,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginației tale,
te strigă asemeni gâștelor sălbatice, pătrunzător și incitant
mereu și fără contenire, semnalizându-ți locul
în marea familie a lucrurilor.
poezie de Mary Oliver din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gâște, poezii despre zoologie, poezii despre verde, poezii despre râuri, poezii despre peisaje sau poezii despre munți