A apărut apoi alt volum în care, printre poeziile definitive, publicate în timpul vieţii, erau strecurate şi câteva postume, fără indicaţia că sunt "postume"... Admiratorii îşi continuau opera. Publicul neprevenit primea acum nişte bucăţi condamnate de Eminescu, drept poezii publicate cu ştirea şi în timpul vieţii lui!

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A apărut întâi un volum timid de "postume" — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieţii lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept "poezii postume de Eminescu" şi se pun la îndemâna publicului mare nişte bucăţi de versuri pe care Eminescu însuşi le condamnase.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel au scăzut pe Eminescu admiratorii lui. Duşmani să-i fi fost, şi poate că i-ar fi respectat mai mult memoria!
Dacă unui poet din zilele noastre i-ai umbla prin saltare, ca să furi şi să dai publicităţii drept opere definitive nişte însemnări provizorii imperfecte, acest poet te-ar chema în judecată sau — genus irritabile — s-ar apăra cu pumnii împotriva unei astfel de injurii.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni se dă drept "roman de Eminescu" o lungă bucată de proză, scrisă în adolescenţă, plină de naivităţi, greşeli de limbă şi ardelenisme, din care el de asemenea a utilizat o bună parte. Se publică acest material literar, pe care poetul, deşi ar fi avut destulă vreme, n-a găsit de cuviinţă să-l publice. Şi se dau în vileag, drept pagini definitive de Eminescu, până şi acele pasagii pe care el evident le condamnase definitiv, ştergându-le cu creion roş.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra mormântului...

In memoriam Mihai Eminescu

Pe statuia învechită
Teiul crengile îşi apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veşnic viu, vine şi pleacă.

Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmăreşte,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va creşte.

Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.

Flori şi lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Îşi astâmpără chemarea.

Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deşteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Şi iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte ţări, opera marilor scriitori caută să fie limpezită, degajată şi selecţionată, cu fiecare ediţie nouă. La noi s-a întâmplat pe dos. Urmaşii lui Eminescu i-au încurcat toată opera, aşa încât criticii viitorului vor trebui s-o descurce din nou, ca să arate generaţiilor care vin pe Eminescu aşa cum a fost.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opere postume

Ai scris, Sosibiane, poeme minunate;
De ce le ţii ascunse, cu grijă încuiate?
- Le-or publica urmaşii, când n-o să mai trăiesc.
- Pe când? Cu nerăbdare aştept să le citesc.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiectele tratate în cadrul şedinţelor erau diverse şi libere, dar toate urmăreau o utilitate educativă. Ele erau tratate cu seriozitate şi competenţă şi aveau la bază o bogată documentare. Aceste lucrări erau păstrate în arhiva bibliotecii Frăţiei, iar, dacă posedau un nivel suficient de înalt, erau publicate chiar în revistele sau în ziarele legionare. Se dezbătea apoi şi câte un punct doctrinar legionar şi se scotea în evidenţă necesitatea aplicării lui totale, pentru dezvoltarea armonioasă a omului român.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a avut mai multe, aşa-numite, cu un termen drăgălaş, muze. Se ştie acum că unele din cele mai bune poezii ale lui nu au fost inspirate de Veronica. Pentru ce dar să le nedreptăţim pe celelalte?

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a spus că în opera lui Eminescu nu e aproape nimic ocazional şi special. Totul are o semnificaţie eternă.
El n-ar fi început niciodată cu: "Te-am văzut plângând aseară", ca să ne cânte un episod mărunt din epopeea lui sentimentală.
Chiar când pleacă de la motive speciale, poezia lui se înalţă până la etern şi general. "Pe lângă plopii fără soţ" nu e numai un oarecare amor stins al poetului, ci e însuşi Amorul: e aproape tot ce cuprinde mai semnificativ pentru noi acest cuvânt scris cu literă mare.
Şi această tendinţă de a se desmărgini face ca, în poeziile lui Eminescu, să întâlnim de atâtea ori şi în atâtea forme splendide ideea de infinit ("sure văi de haos"; luna "vis al negurii eterne"; "vremea cearcă în zadar din goluri a se naşte"; "din ce noian îndepărtat au răsărit în mine" etc.).

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academiei Române, care publică în Analele ei gunoaie ştiinţifice produse de Velicica Davidescu, Roxana Madjar şi Gabriela Neaţă

Doar minţi de geniu,-naripate,
Erau pe vremuri publicate,
Savanţii mari - profesori, profe -,
Azi publică şi... catastrofe!

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Beligan spunea că actorul este ca un sculptor în zăpadă. Drept care, odată cu dispariţia lui, dispare şi opera. Dar, ce ştiu cu siguranţă este că Teatrul Metropolis va rămâne pentru publicul român – atât pentru cel care există acum, cât şi pentru cel care va veni.

George Ivaşcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine” de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de urare

Tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte,
sunt urări ce-ţi dau bineţe
când ziua iese din noapte.
De astfel de urări
tot omul să aibă parte.
Trenul vieţii intre-n gări,
apoi meargă mai departe.
Omenirea dăinuiască
în timpul vesel, hoinar.
Steaua vieţii strălucească
în lumea fără hotar.
În Universul nesfârşit
apar multe constelaţii.
În timpul nedefinit
se nasc alte generaţii,
de noi încă neştiute.
Vor cuceri noi spaţii,
cu multe necunoscute.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originalitatea poeziilor lui Eminescu nu stă nici în bizarerie, nici în obscuritate. Subiectul celor mai bune poezii e luat din domeniul sentimentelor etern şi general-omeneşti!

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operativitate

Zet, poet chiar cu renume,
Zece ani făcut-a spume
Să-i apară trei volume...
Şi i-au apărut... postume!

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii sigur: un tânăr de 28 de ani, cu doctorat în străinătate şi vreo doi-trei ani de experienţă în laboratoarele de acolo, va şti mai multe decât unii profesori bătrâni din universităţile româneşti. Două-trei lucrări ale tânărului, publicate în reviste din "curentul principal", fac mai mult decât cele 50 de lucrări publicate de "dom’ profesor X", în revistele de institut.

Ionel Haiduc în revista "Formula AS"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru generaţiile care vin, Eminescu, aşa cum ne obişnuisem a-l cunoaşte, nu mai există.
Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru şi incorect, care-şi repetă unele figuri şi întorsături de cuvinte până la saturaţie.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care publicase un volum de poezii: Visuri şi lacrimi

Da, bardule, creează-ţi visuri;
Tu eşti poet ajuns acum,
Căci cititorii varsă lacrimi
Pentru cinci lei daţi pe volum.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La comemorarea lui George Topîrceanu

Chiar la "Domnul" de mă spui,
Topîrceanu nu pot fi:
Nu că n-am talentul lui,
Ci că-s încă printre vii.

epigramă de Dumitru Spătaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale... D-sa evocă în câteva cuvinte calde figura şi opera marelui dispărut şi mulţumeşte publicului ieşan, care întotdeauna a iubit şi a preţuit pe Caragiale, că a venit şi de astă dată în număr mare ca să sărbătorească nişte piese atât de cunoscute.

George Topîrceanu în Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sunt fructele vieţii în care timpul îşi hodineşte lumina.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!