Să vezi rîul...

Să vezi rîul lunecînd pe rîuri
iar lumina pe lumine
Oh, ce lacrime senine
cîte ape peste ape.
Să vezi cerul traversînd
numai ceruri înstelate
O, ce moarte în curînd
fi-va-vor departe
Şi să-l vezi pe omul tristul
cum îşi înconjoară bustul
să vezi limba cea secată
şi mai cuminţeşte gustul
Totul aleargă pe totul
doar nimica stăpînind
cu o gură mare lată
surîzînd.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Acesta este Internetul,
Şi, încă, nu-i ştim tot secretul:
Vezi frumuseţi de peste ape,
Dar nu vezi omul de aproape!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi timp să nu mai risipim...

Şi nu iubesc doar când iubeşti!
Nu sunt condiţii în iubire!
Totul e doar să străluceşti,
Chiar de nu simţi o împlinire...

Şi nu te judec cum mă cerţi...
Chiar de greşeşti şi nu vezi bine,
Aştept să creşti şi să înveţi...
Iubirea mea îţi aparţine!

Te vreau lucind de bunătate!...
Te vreau să vezi în mine-adânc!
Dar, tu te ţii aşa departe...
Şi în nimic nu vezi ce-i sfânt!

Iubirea mea! Totul e clar!
Ne suntem destinaţi să fim...
Şterge trecutul de amar,
Şi timp să nu mai risipim...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vezi numai suprafaţa a ceea ce se întâmplă în viaţă, vezi printr-o lentilă fumurie. Vezi numai imagini de vis. Dar dacă ridici perdeaua şi te uiţi în spatele ei, vezi actorii aflaţi după persona. Vezi cum tot ceea ce vi se întâmplă provine din profunzimile fiinţei voastre.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru fiul meu

Să-ţi înfrunzească bland privirea
Aceeaşi sevă să te ţină
S-auzi cum cade primăvara
Ca o petală de lumină.

Să-ţi umble lin aceleaşi păsări
Prin sânge ca-ntr-o sărbătoare
Să vezi căzând eternitatea
Până în ochiul cailor de mare.

Şi să cobori senin în ţară
Cu cerul fremătând sub pleoape
Când duhul Daciei Traiane
Joacă heraldic peste ape.

Să vezi cum steaua ţării suie
Ţăranii răsărind în grâne
O, altă nemurire nu e
Doar patria în veci rămâne!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ut pictura poesis

Să vezi ce poţi să vezi doar cu genunchiul
aproape c-aş avea păreri
să dorm cum doarme-n sine o tăcere doar mişcându-l
aproape că-aş crede-n învieri
să mergi la valea văii cum Canopus,
steaua cea galbenă şi fixă
mai că aş scrie vreun opus
mai că aş zgâria vreo obeliscă
un ţip în fruntea nimănui nesângeros
pe nici un fel de frunte şi de cruce
stau singur şi nevorbitor şi somnoros
şi n-aş pleca dar tot m-aş duce

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mare necaz să ai ochi şi să nu vezi, să nu priveşti lucrurile aşa cum se desfăşoară ele, să nu vezi urzeala vieţii de fiecare zi. Să ai ochi, şi să nu vezi. Să nu mai fii curios, să nu te intereseze ce se întâmplă. Să nu mai vezi că frumuseţea există, să nu simţi că, deşi realitatea e limitată, ochii noştri sunt plini de dorinţe nelimitate.

citat din Pier Paolo Pasolini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SMS

Mi-ai scris că nu mă vezi la mall,
Că nu mă vezi la catedrală,
Că fără mine parcu-i gol,
Că nu mă vezi mergând la sală.

Că nu mă vezi la vreun protest,
Că nu mă vezi pe bulevarde,
Că de la est şi pân' la vest
M-ai căutat, şi nu-ţi mai arde...

Din ziua când te-am invitat
În parcul mare, lângă gară,
Regret enorm c-am evitat
Să-ţi spun că locuiesc la ţară.

poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ai curajul

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea

Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

Si de-ai avea curajul
Sa pleci odata cu ea
Ai uita tot blindajul
Ai sti ca e viata mea
Ai vrea sa te pierzi in ea
Alaturi de persoana mea

Priveste peisajul
Dincolo de stea
Incepe vernisajul
Te urneste catre ea
Priveste catre stea

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

poezie de Ana-Maria Bitună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când într-o căsnicie unul din soţi îşi găseşte pe cineva, cel/cea de acasă dintr-o dată se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este să ai răbdare şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi "zeul" mai are defecte, vezi că şi "vechitura" de acasă are calităţi şi, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia că "vechitura" e mai bună decât "prospătura".

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba poeţilor

vino şi vezi
e ziua în care se prăbuşeşte o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeţilor
pe sub dărâmături strigătul căutându-şi cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca şi cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino şi vezi
e limba poeţilor
sau limba în care
oamenii au învăţat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeţii chemând poezia pe nume
ca şi când în deşert s-ar ruga pentru ploaie
vino şi vezi
se prăbuşeşte o limbă
cum nu va mai fi niciodată
cum nu s-a mai prăbuşit niciodată
e limba poeţilor
limba în care m-am născut prima dată

poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul are un sorginte

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...
Nu mereu zorii au fost limpezi
Şi poate au lipsit cuvinte...

Cum fluturii zboară prin livezi,
Aşa-i iubirea, ia aminte...
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...

Poate te-am certat dar tu să crezi
Că totul are un sorginte
Pentru a păstra frunzele verzi
Şi-a ţine-n suflet cele sfinte,

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să faci ape, ape

Să-i vezi chipul în prag
numai ochi
Şi să faci ape, ape
Chiar dacă n-ai învăţat să înoţi
Să-i atingi gândul
Că poate
I-au sângerat căutările
Chiar dacă tăcerea
A trecut de miezul cuvintelor
Îngânându-te
Suflete

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre basorelief sălbatic

fiecare secol are morţile lui fiecare
clipă vie are o oră de eternitate o
alba-neagra infinitezimală o
asimptotă verticală vezi
muntele cu creastă pietruită vezi
umbrele care te-au înghiţit vezi
negura peste brazi&oameni vezi
că asta e poezie şi stelele îţi străluce

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui criticastru

Nesocotitule, cum poţi
Să vezi gunoiu-n ochi la toţi,
Să vezi o scamă-n ochiul meu,
Dar nu vezi bârna dintr-al tău?!

epigramă de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (2 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vârstele nu vin treptat. Deodată îl vezi pe cel de lângă tine bătrân şi nu ştii când s-a întâmplat. Tot aşa, te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că e primăvară. Te uiţi şi deodată vezi că lămâiul e înflorit. Îl miroşi, apoi te uiţi cum se aşază seara ciorile venite de la bulgari fix în copacul din faţa casei, cum se numără între ele, înainte să se împrăştie la culcare. Sau vezi porumbeii sălbatici cum îşi fac cuib şi aleg doar lemnişoarele de tei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nervoasa

N-ai nevoie de ochi
ca sa vezi lumina nervoasa.
Nu te agata de streangul vietii,
stai bland, caci nasterea trece repede in moarte,
atata doara ca amintirea
incepe sa miroasa a hoit;-
iat tu, care tu, de fapt?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai căţărat pe munte şi vezi bine,
Că poţi privi până departe-n zare
Profiţi acum de zilele senine
Şi te gândeşti la lucruri viitoare.
Dar nu te-atrage numai peisajul,
Ci îţi scrutezi şi propria fiinţă
Că din vechime acesta e mesajul:
"Când te cunoşti e totul cu putinţă".
Dar dacă îţi lipseşte viziunea
Planurile tale n-au nicio speranţă,
Şi-oricât de bună este acţiunea,
Ea izvorăşte doar din ignoranţă.

Chiar dacă-i greu, să urci pe culmi înalte,
Nu sta în vale, că nu vezi departe.

poezie de Octavian Cocoş (4 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi gândurile iar ne mint

Nu vezi? Tăcerea se aşterne
Şi gândurile iar ne mint
Că ne iubim, deşi presimt,
O despărţire cum se cerne.

Că nu pot fi toate eterne,
Prea dureros doar eu o simt.
Nu vezi? Tăcerea se aşterne
Şi gândurile iar ne mint.

Că inima poate discerne
Când doar dezamăgiri resimt,
Cum aş putea să mai consimt
La nişte simple baliverne.

Nu vezi? Tăcerea se aşterne...

poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desi

Desi inima mea este
ascunsa intre coaste,
sa vezi tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi schiopat putin
si ma doare,
oh, de la o vreme ma doare
creanga cea groasa si cea mare
de care s-a spanzurat altul,
sa vezi si tu ce poveste,
oh, ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Cred ca a trecut timpul,
cred ca a apus luna,
pe camp au iesit la intuneric
soarecele de camp si inorogul feeric,-
sa vezi si tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi ai inima inlauntrul tau,
si ascunsa sub coasta,
mi-e foarte dor de tine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar fi dacă

cea mai frumoasă zi e atunci cînd îmi pun dimineaţa zălog
la picioarele tale
iată drumul mătăsii începe de aici
doar atât îmi amintesc din trecut să mă ierţi
acum caut cea mai scurtă cale între pământ şi cer
nu e cinstit să mă încred doar în ape
tu nu vezi ce mică sunt strânsă în cercuri
ca pasărea prinsă în propriul ei zbor
spune-mi dacă eu aş fi femeia ta
m-ai lăsa la cina cea de taină
aş îndrăzni eu să rezem scara de trupul tău
entităţi
se nasc vieţi disperate prinse în şuruburi de cruci
pe marginea drumului cresc oameni transformaţi în iepuri
aleargă dezorientaţi
pietrele au gustul acela de nerostit
precum omul care şi-a lăsat vorba într-o peşteră
şi melcul saliva pe iarbă
departe un lan de grâu îşi seceră singur spicele
recolta miroase a metal încins
sunt înaltă când dorm
sub pernă ţin cărămizi
dimineaţa mă dau cu ruj

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!