Doar un vis
Trecutul și prezentul, împreună,
pe margine de timp nedespărțite,
pe zi ce trece-n cuget îmi adună
păreri de rău în haine de ispite.
Aud cum vin pe bocet de sibile
și mă cuprind îndată ca o teacă,
încerc să le alung dar sunt ostile,
cu amăgiri prezentul mi-l îneacă.
Îmi amintesc de viața mea trecută,
de toate-n urmă câte au-mai rămas,
pe margini de legendă nevăzută,
ascunsă-adânc în gânduri fără glas.
Iar chipurile voastre neuitate,
cândva iubite doar întâmplător,
în spațiul meu, avid de libertate,
revin mereu pe-o aripă de dor.
Dar nu mai sunt cum mă știați odată,
nu mă priviți cu ochi dojenitori!
sunt mai bătrân, dar inima-mi curată
și-acum tresaltă, prinsă de fiori.
Aștept sărutul vostru, cel din urmă,
veniți pe rând în brațe să vă strâng!...
Dar, vai! - cum aș putea să vă ajung?
că-i doar un vis care în zori se curmă.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre prezent
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tăcerile
Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate!
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.
În preajma mea le simt în fiecare zi,
stând adunate-n umbrele opace
de-acolo îmi recită zeci de poezii
sperând că ar putea să mă împace.
Dar versurile cadențate mă rănesc,
cu doruri stând pe gânduri răsfirate,
din poarta neuitării ele-mi amintesc
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
În gândurile mele vă iubesc și-acum,
chiar dacă toamna vieții ne desparte
veniți, lăsând părerile de rău pe drum,
să mai citim poeme dintr-o carte!
Când zorii se vor prinde de fereastră,
veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere
și florile privind-mă duios din glastră
cum încă-adun poeme prin unghere.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre nebunie
- poezii despre lectură
Ecoul
Un glas pornește din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.
Din glasul renăscut așa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai știu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopți de vară.
Și dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aș vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănțuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
și îmi cobesc cu bocet de sibile.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre curcubeu, poezii despre vânt, poezii despre trădare, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Parfum de zăvoi
Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
Dar iată că visul deodată se curmă,
în poarta uitării ajung doar tăceri,
iar zâna rănită, lăsată în urmă,
dispare în cutele zilei de ieri.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre uitare sau poezii despre păduri
Tumult existențial
Când din trecut în minte îmi revin
prea multe amintiri ce mă apasă,
mă simt pierdut pe un tărâm străin
de unde-aș vrea să mă întorc acasă.
Și mă frământ în sine, fără rost,
pe toate-aș vrea să le alung afară,
dar din tumultul celor care-au fost
cresc noi dorințe care mă-nfioară.
Încerc să le separ în mintea mea,
când în cuante vin defragmentate,
dar se aștern pe gânduri, undeva,
pe grile noi ce cresc reconectate.
În adâncimi de cuget le rețin,
chiar dacă uneori îmi par banale,
căci în ecoul intrinsec conțin
multiple tâlcuri existențiale.
Iar din tumultul existențial
cresc armonii din care se ridică
imagini noi, pe un țesut spectral,
ce-n alte orizonturi mă replică.
În urmă doar regretele rămân
îmi răscolesc iubirile trădate,
care-n trecutul meu încă depun
buchete mari de flori înmiresmate.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre creștere sau poezii despre amintiri
Vârfu cu dor
Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut și magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aștept și-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâți aș vrea,
să vă sărut în prag, de veți intra,
când frigul vă alungă de afară.
Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ținându-vă în brațe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agațe.
Veniți pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapții toate să plecați
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunați,
de Buciumeni, de Deal Frumos și Crâng
poezie de Corneliu Neagu (29 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre plâns sau poezii despre frumusețe
Vârfu Cu Dor
Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut și magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aștept și-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâți aș vrea,
să vă sărut în prag, de veți intra,
când frigul vă alungă de afară.
Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ținându-vă în brațe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agațe.
Veniți pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapții toate să plecați
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunați,
de Buciumeni, de Deal Frumos și Crâng.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu
Ani mulți s-au adunat în urma mea,
cu amintiri venind necenzurate,
iar timpu-n loc parcă ar vrea să stea
ca să-mi adun păcatele uitate.
Vă simt pe toate, strânse la un loc,
cu chipurile umbre trecătoare,
plutind pe tufele de busuioc
când soarele spre asfințit dispare.
.
Vă strig pe nume, vreau să vă salut,
dar mă priviți cu zâmbete ostile,
prin poarta ruptă-a timpului pierdut
mă-ndepărtați cu bocet de sibile.
În glasul vostru parcă deslușesc
reproșuri grele care mă destramă
și tot ce-n jurul meu părea firesc
revine-acum în suflet ca o dramă.
.
Oricum, să vă împac este târziu,
căci timpul vă adună în tăcere
pe un tărâm din care nu mai știu
să-aduc mirajul sfintelor mistere.
Dar v-aș ruga, acum, ca bun rămas,
să-mi dăruiți o ultimă privire,
și câte-o șoaptă din cerescul glas,
să le păstrez mereu, ca amintire.
.
Rămân cu sufletul cuprins de dor,
presimt că veți pleca neconsolate,
dar vreau să spun, oprindu-vă din zbor,
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre zâmbet sau poezii despre sfinți
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre secrete
Tumult existențial
Când din trecut în minte îmi revin
prea multe amintiri care m-apasă,
mă simt pierdut pe un tărâm străin
de unde-aș vrea să mă întorc acasă.
Și mă frământ în sine, fără rost,
să le alung, de aș putea, afară,
dar din tumultul celor care-au fost
cresc noi dorințe care mă-nfioară.
Încerc să le separ în mintea mea,
când în cuante vin defragmentate,
apoi se-aștern pe gânduri, undeva,
în grile noi ce cresc reconectate.
În adâncimi de cuget le rețin,
chiar dacă uneori îmi par banale,
căci în ecoul intrinsec conțin
multiple tâlcuri existențiale.
Iar din tumultul existențial
cresc armonii din care se ridică
imagini noi, pe un țesut spectral,
ce-n alte orizonturi mă replică.
În urmă doar regretele rămân
și-mi răscolesc iubirile uitate,
care-n trecutul meu încă depun
buchete mari de flori înmiresmate.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma mea
Ani tot mai mulți se-adună-n urma mea,
cu amintiri venind necenzurate,
iar timpu-n loc parcă ar vrea să stea
ca să-mi adun păcatele uitate.
Vă simt pe toate, strânse la un loc,
cu chipurile umbre trecătoare,
plutind pe tufele de busuioc
când soarele spre asfințit dispare.
Vă strig pe nume, vreau să vă salut,
dar mă priviți cu zâmbete ostile,
prin poarta ruptă-a timpului pierdut
mă-ndepărtați cu-n bocet de sibile.
În glasul vostru parcă deslușesc
reproșuri grele, care mă destramă,
și tot ce-n jurul meu părea firesc
revine-acum în suflet ca o dramă.
Oricum, să vă împac este târziu,
căci timpul vă adună în tăcere
pe un tărâm din care nu mai știu
s-aduc mirajul sfintelor mistere.
Dar v-aș ruga acum, ca bun rămas,
să-mi dăruiți o ultimă privire,
și câte-o șoaptă din cerescul glas,
să le păstrez, în gând, ca amintire.
Rămân cu sufletul cuprins de dor
și simt că veți pleca neconsolate,
dar vreau să spun, oprindu-vă din zbor,
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu
Ani mulți s-au adunat în urma mea,
cu amintiri venind necenzurate,
și timpu-n loc parcă ar vrea să stea
ca să-mi adun păcatele uitate.
Vă simt pe toate, strânse la un loc,
cu chipurile umbre trecătoare,
plutind pe tufele de busuioc
când soarele spre asfințit dispare.
Vă strig pe nume, vreau să vă salut,
dar mă priviți cu zâmbete ostile,
prin poarta ruptă-a timpului pierdut
mă-ndepărtați cu bocet de sibile.
În glasul vostru parcă deslușesc
reproșuri grele care mă destramă
și tot ce-n jurul meu părea firesc
revine-acum în suflet ca o dramă.
Oricum, să vă împac este târziu,
căci timpul vă adună în tăcere
pe un tărâm din care nu mai știu
s-aduc mirajul sfintelor mistere.
Dar v-aș ruga acum, ca bun rămas,
să-mi dăruiți o ultimă privire,
și câte-o șoaptă din cerescul glas,
să le păstrez mereu, ca amintire.
Rămân cu sufletul cuprins de dor
și simt că veți pleca neconsolate,
dar vreau să spun, oprindu-vă din zbor,
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 12.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de pași
Clampa ușii amorțită,
Doar ecou de pași târzii...
Noaptea vine cu ispită:
Cine ești? Te rog, să-mi spui!
Valuri de-ncercări coboară...
Frig. Revin de mii de ori,
Doar tăcerile-mi doboară
Umbra zilei fără zori...
Sfâșiată de-așteptare
Inima din cuib sărea,
Pașii-mi cer să meargă iară,
Să te întâlnească ar vrea!
Dau să plec, dar, spune unde?
Vreau să stau, dar nu știu cum?
Geana cerul îmi cuprinde,
Eu îi mângâi chipul viu!
Îmi displace, revin iară,
Vin, te chem cu dor: sunt eu!..
Stă planeta din mișcare...
Gol sufletul trist al meu!
Umbre, umbre-n siluete
Vin pe rând, în rând plecând,
Tristă-i viața pe-ndelete,
Când iubești plângând!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre planete sau poezii despre mișcare
Trec anii mei...
Trec anii mei ca păsări călătoare
spre un tărâm de vis nedeslușit
lăsând în urmă clipa care moare
pe-o margine de dor fără sfârșit.
Și-atâtea vechi speranțe, revenite,
se-adună-n poarta visului ratat
cu tolbele-ncărcate de ispite
într-un trecut cu nume de păcat.
Nu am crezut că timpul le adună
să le aștearnă-n cuget mai târziu,
din poarta neuitării să îmi spună
că m-ai iubit prea mult, fără să știu.
Voiam să fie simplă aventură
pe-o margine de timp fără hotar,
iar noi doar visători care își jură
credință falsă pe un vechi altar.
Privirea ta, rămasă peste vreme
pe umbra unui gând întârziat,
revine din trecut să mă recheme
pe-acel tărâm cu urme de păcat.
S-ajung acolo? - falsă frenezie,
în pragul neuitărilor ce mor...!
Îți voi păstra doar amintirea vie
în insomnii cernute peste dor!...
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sfârșit, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre promisiuni
Păsări călătoare
Spre țări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoțesc până departe-n zare
cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.
De cum dispar, în suflet se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-o margine de umbră întârziată
cu amintiri de care m-am temut.
Mă reîntorc cu gândurile toate
prin anii duși cu tinerețea mea
ca să-mi adun regretele lăsate
pe cioburile sparte dintr-o stea.
Și te revăd privind îngândurată,
cu lacrimile-n ochi ca un izvor,
dar te ridici spre ceruri deodată
regină-n stolul care trece-n zbor.
Dispari din amintirea mea târzie
cu stolul care tocmai a trecut,
dar te întorci pe dorul renăscut
în cântecul vrăjit de ciocârlie.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre început sau poezii despre tinerețe
Omagiu
Ani mulți s-au adunat în urma mea
cu amintiri venind necenzurate
și timpu-n loc parcă ar vrea să stea
ca să-mi adun păcatele uitate.
Vă simt pe toate, strânse la un loc,
cu chipurile umbre trecătoare,
plutind pe tufele de busuioc
când soarele spre asfințit dispare.
Vă strig pe nume, vreau să vă salut,
dar mă priviți cu zâmbete ostile,
prin poarta ruptă-a timpului pierdut
mă-ndepărtați cu bocet de sibile.
În glasul vostru parcă deslușesc
reproșuri grele care mă destramă
și tot ce-n jurul meu părea firesc
revine-acum în suflet ca o dramă.
Oricum, să vă împac este târziu,
căci timpul vă adună în tăcere
pe un tărâm din care nu mai știu
s-aduc mirajul sfintelor mistere.
Eu v-aș ruga acum, ca bun rămas,
să-mi dăruiți o ultimă privire,
și câte-o șoaptă din cerescul glas,
să le păstrez în gând, ca amintire.
Rămân cu sufletul cuprins de dor
și simt că veți pleca neconsolate,
dar vreau să spun, oprindu-vă din zbor,
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sper în prezentul luminos
Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face să tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare și sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus și întors,
Ca și parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Și-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aș vrea să strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred că durerea mă străpunge
Și-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Și văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
Că să mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau să fie luminos,
Că vreau să am un vis mult mai frumos.
Trecutul să rămână spălăcit
Și totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Și noi visăm din timp mereu.
poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre întuneric
Cel din urmă clopotar
Iubite mai de mult plecate
revin în mintea mea viral
dintr-un decor atemporal,
și-ajung, de mână agățate,
în ritmul unui dans letal.
Se-adună toate, ca o ceață,
iar eu, pe margine de dor,
mă simt atras în dansul lor
cu sărutări ce mă îngheață
și-n inimă îmi dau fiori.
Ajuns cu ele mai aproape,
să mă desprind e în zadar,
căci scopul lor e unul clar
în dansul lor să mă îngroape
cu cel din urmă clopotar.
O, nu mai plânge clopotar
că moartea mea e-așa aproape,
mai bine cheamă un gropar
și pune-l groapa să mi-o sape!
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre ritm sau poezii despre gheață
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre ochi
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre rai, poezii despre păr alb sau poezii despre păr
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare sau poezii despre curățenie