Cliff Klingenhagen
Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă și friptură,
Și-alte bunătăți care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare și, cu masculină
Eleganță, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conținut amar
Și a sorbit, tușind ușor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.
Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi
Și mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deși-l cunoșteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre gură
- poezii despre fericire
- poezii despre bărbați
Citate similare
(...)s-a întîmplat un fel de miracol, datorită trăsăturilor mele fizice inconfundabile. M-a recunoscut cineva, care nu mă întîlnise niciodată, doar după coperta unei cărți care apăruse acolo cu fotografia mea. Și mi-a spus: "Eu pe dumneata te cunosc". Iar eu i-am răspuns: "Exclus, imposibil, nu aveți cum!" Apoi m-a lămurit că din cartea aceea și m-a sfătuit să trimit un poem la The New Yorker. Și am trimis un poem pe care tocmai îl tradusese o prietenă de-a mea, americancă, și, spre marea mea surpriză, a apărut. După aceea, după apariția acestui poem, am fost chemată de o editură la fel de prestigioasă, care dorea să-mi publice un volum de versuri alese. Ah, am spus eu, bineînțeles! Bun, apucă-te de lucru cu traducători, unii iluștri, de acolo. Am avut această șansă, mi-a apărut cartea, apoi încă una, și încă una, și în Anglia vreo trei. La ora asta, însumez cam șapte cărți apărute în America, ultima fiind scrisă de mine direct în englezește. Ce să-i faci, adaptarea era mediul normal! Dar mi-au trebuit aproape 15 ani ca să pot scrie în englezește.
Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre poezie
- citate despre cărți
- citate despre Statele Unite ale Americii
- citate despre versuri
- citate despre traducere
- citate despre surprize
- citate despre prietenie
- citate despre ore
Femeia și nevasta
I EXPLICAȚIA
"Credeai că le știm pe toate," a spus ea," dar nu-i așa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubești. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristețe, cât de curând,
Prețul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârșitul fiecărei zile, cum bine știm,
Iar tăcerea, sfârșitul fiecărui cânt.
Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aș avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nțeleg și știu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:
Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ți fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deși, poate, cam târziu!"
II ANIVERSAREA
"Spune-mi adevărul, oricare-ar fi, oricui i-ar aparține,
Ai crezut că știm, dar trebuie să lămurești acum
Tot ce ți-a scăpat, ești chemat să-mi spui ce și cum,
Tu ești bărbatul, te-ai căsătorit cu mine.
Merită oare să vezi în seri ca asta, dincolo de mareea
Ceții, mai multă căsătorie-n visul sărutului de altădată
Decât într-o mie de ani din viața care ne-a fost dată?
Pasiunea a închis deja ușa. Mândria păstrează cheia.
Orice am spus sau am lăsat nespus, reclamă.
Ce-am făcut sau n-am făcut, tu spune-mi, chiar dacă doare.
Spune-mi adevărul... Îți este teamă?
Crezi că Iubirea s-a hrănit cu minciuni întotdeauna,
De vreme ce foamea-n ochii ei își are văgăuna?
Îmi ceri să pretind că lumina lunii palide e soare?
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre noapte, poezii despre minciună, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre adevăr și minciună sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Drumul pe care n-am apucat
Două drumuri se despărțeau într-o pădure aurie.
Îmi pare rău că nu le-am putut pe amândouă urma.
Și, pentru că eram singurul călător, am zăbovit
Privind în lungul celui dintâi, cât mai departe.
Până acolo unde se pierdea sub pământ.
Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.
Și care poate era chiar mai îndreptățit să-l străbat.
Căci era acoperit cu iarbă și neumblat.
Deși, trecând pe unul dintre ele,
Era de parcă le-aș fi străbătut pe amândouă,
Iar în acea dimineață se întindeau la fel:
Iarba lor nu era bătătorită de pași.
L-am lăsat pe primul pentru o altă zi
Știind totuși că, pornind pe unul dintre ele,
Cu greu m-aș mai fi întors vreodată.
Așa voi povesti cu un suspin
Cândva, peste ani și ani:
Două drumuri se despărțeau într-o pădure, iar eu
Am pornit-o pe cel mai puțin străbătut
Și asta mi-a schimbat viața.
poezie clasică de Robert Frost (1916), traducere de Horia Gârbea
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, citate de Robert Frost despre viață, citate de Robert Frost despre timp, poezii despre superlative, citate de Robert Frost despre superlative, poezii despre schimbare, poezii despre păduri sau poezii despre dimineață
Solomon și Iov au cunoscut cel mai bine mizeria omului și au vorbit cel mai bine despre ea: unul cel mai fericit, iar celălalt cel mai nefericit; unul cunoscând din experiență deșertăciunea plăcerilor, celălalt realitatea durerii.
citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate de Blaise Pascal despre vorbire, citate despre superlative, citate de Blaise Pascal despre superlative, citate despre realitate, citate despre plăcere, citate de Blaise Pascal despre plăcere, citate despre nefericire, citate de Blaise Pascal despre nefericire, citate despre fericire, citate de Blaise Pascal despre fericire sau citate despre durere
Sufletul meu - Cal priponit în soare
La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre cai, poezii despre tăcere, poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre femei, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Beție
supărat am deschis o sticlă cu vin
noaptea târziu sub cerul curții mele
stelele îmi sclipeau și mă mustrau
dar eu de singurătate beam și tot beam
până am prins un pic de curaj
și m-am luat la harță cu dumnezeu
l-am anunțat direct că el nu mai există
de ceva vreme aici pe pământ un nebun
îi bâlbâiam numele l-a declarat mort
și eu preacredinciosul îl cred mă jur
i-am spus că n-are cruce și nici măcar mormânt
l-am întrebat la cine doamne-acuma să mă-închin
n-a zis nimic mi-a mai turnat înc-un pahar cu vin
cu teamă ca pe împărtășanie l-am băut
mi-am zis în gând că-i vremea să mă spovedesc
și spus-am despre mine toate bune și cele rele
i-am pomenit apoi din nou de filozof
despre acel afront imensă imensă blasfemie
mă așteptam să-l fi înfuriat în așa hal
că o să mă scuture din pomul vieții
însă nimic nimic nu s-a-întâmplat
de enervare am mușcat cu dinții din pahar
nu se poate nu se poate cum doamne cum
un eretic în loc să-l arzi în iad tu îl proclami geniu
nimic pocalul spart pe jumătate plin de sânge
mă îmbia cu mirul lui dumnezeiesc
sfios descumpănit am vrut să-l dau pe gât
însă ceva o mână nevăzută parcă m-a oprit
aud și-acum în jur cum noaptea îmi șoptea
sunt viu e gol mormântul meu în tine
cum vezi te las să îmi putrezești crucea
și-apoi o să mă-ntorc din nou la mine
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre cruce, poezii despre sânge, poezii despre supărare, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre promisiuni
Trezindu-mă din beție într-o zi de primăvară
În lumea asta viața-i doar un vis;
N-am de gând s-o risipesc cu niciun fel de munci sau de griji.
Altfel spus, am fost beat toată ziua,
Dormind pe pridvorul din fața ușii mele.
Când m-am trezit, am deschis ochii spre iarba din grădină;
O pasăre singuratică ciripea printre flori, m-am întrebat,
O fi fost o zi mohorâtă sau o zi frumoasă?
Vântul de primăvară-i spunea povești grangurului de mango.
Tulburat de cântecul lui, am scăpat un suspin
Și, cum vinul era la îndemână, mi-am umplut paharul.
Am așteptat, cântând din toată inima, să răsară luna;
Când cântecul a luat sfârșit, lumea era alta.
Afundat în gânduri, n-am simțit amurgul
Căzând de pe ramuri înflorite, petalele-mi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către pârâul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vin sau poezii despre sfârșit
Cântec de pahar
Pe gură intră în om curatul vin
Iar dragostea prin ochi se-adapă;
Atât trebuie despre-adevăr să știm
Nainte de-a ajunge-n groapă.
Ridic la gură paharul meu cu vin,
Te privesc în ochi și-apoi suspin.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, citate de William Butler Yeats despre muzică sau citate de William Butler Yeats despre iubire
Călugărul din vechiul schit
Călugărul din vechiul schit,
O zi la el m-a găzduit,
Și de-ale lumii mi-a vorbit,
Și de amar și de iubit.
Când am plecat l-am întrebat,
Ce dor ascuns te-a îndemnat,
Să-ți cauți loc printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.
Călugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Și atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.
L-am revăzut, l-am întrebat,
Printre nebuni ce-ai căutat,
Eu te știam printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.
Călugărul din vechiul schit,
De același dor a și murit,
Iar la mormânt printre sihaștri,
Plângeau amar doi ochi albaștri.
cântec, versuri de Traian Demetrescu
Adăugat de Mihai Țigăreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre prietenie, poezii despre ochi albaștri, poezii despre nebunie, poezii despre dor sau poezii despre albastru
Eu cred că cel căruia i se face un bine e dator să-și aducă aminte toată viața, iar cel care-l face, să-l uite îndată dacă vor, unul să facă o faptă lăudabilă, iar celălalt să nu săvârșească o faptă vrednică de un om mic la suflet. Iar a aminti și a vorbi despre propriile servicii este aproape la fel ca a le reproșa.
citat clasic din Demostene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre suflet
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sărut, poezii despre umor sau poezii despre râuri
Chemarea mamei
Aseară l-am văzut pe Decebal,
sta în munții lui
și deodată
a făcut un semn
cu mâna.
Ca din pământ
au apărut flăcăi vânjoși
ce-au umplut văile,
cu o voce
într-o singură limbă
au strigat:
"Suntem aici, stăpâne!"
I-auzi, mă cheamă mama,
vin, mamă, că m-am săturat
să umblu din poartă-n poartă,
am ajuns să cer până și apă.
Vin, mamă, am să încalț opincile,
voi îmbrăca hainele de dimie,
iar pe cap voi pune cușma
și am să port sub suman
sabia ruginită.
Mai știu să trag cu arcul
și voi ținti călcâiul
celui care ne-a furat țara.
Vin, mamă,
am să cosesc fânul,
voi culege spicele de grău,
am să cutreier pădurile
și mă urc la stei,
de unde voi privi țara,
așa cum m-a învățat El.
Decebal n-a plecat,
umblă între hotare.
Nistrul aleargă nechezând,
Tisa merge agale,
fredonând un cântec de leagăn,
Dunărea
păstrează-n oglinda ei fermecată
chipul Lui.
Vin, mamă,
așteaptă-mă, că vin!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre vestimentație, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre văi, poezii despre voce sau poezii despre mâini
Ceastă seară
Ceastă seară-i seară mare,
O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut și Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfășăcel,
În scutec de bumbăcel,
Fașă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine șade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos și odihni
Și din grai așa grăi:
"Uite maică jos la țară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ
Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În sulițe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat
Și-n paloșe l-au tăiat
O, Domnul
Pentru mândra de colindă
De la noi de la vreo doi
O, Domnului
Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre alb, poezii despre somn, poezii despre ploaie sau poezii despre odihnă
Casanova din Craiova
bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o țuică
se aolea mereu
muicăăăă
frațilooor
ce mult am iubit femeia
și aș mai iubi-o și acum
dacă aș avea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
și o singură gură
și mai mult am ascultat
decât am vorbit
și n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
și un singur nas
și totuși mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici așa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
și picioare
umblătoare
și deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
și n-a fost rău
și mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
și aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
și făcându-mă de râs
la femei
lăsându-mă adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreșit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naștem odată
și să murim pe rând
poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre râs, poezii despre picioare, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Richard Cory
Când se-întâmpla ca-n oraș Richard Cory să coboare,
Noi, de pe trotuar, îl admiram uimiți, lipsiți de suflu:
Era un gentleman adevărat din cap până-n picioare,
Curat și îngrijit peste măsură, și imperial de suplu.
Era întotdeauna calm și îmbrăcat la patru ace,
Și-întotdeauna-n discuții omenos, și-învăluit de-un fin parfum;
Simțeam cum crește pulsu-n noi și cum invidia se coace
Când ne saluta:" Bună seara," și-apoi își vedea, sclipitor, de drum.
Și era bogat da, mai bogat cu mult decât un rege,
Și-avea mult stil și școală multă-n fiecare artă și aspect,
Iar ca delicatețe, credeam noi, era un prinț în lege
Când îl vedeam, toți doream să fim în locu-i. Îi arătam respect.
Și astfel munceam așteptând o izbăvire, o lumină,
Și hrană-aveam de azi pe mâine, și viața viața era un handicap;
Și Richard Cory, într-o noapte caldă, cu lună plină,
S-a dus acasă și și-a tras un glonte-n cap.
Edwin Arlington Robinson (18691935)
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre viitor, poezii despre respect sau poezii despre oraș
Și pentru mine S-a jertfit...
Și pentru mine S-a jertfit
Mesia, Fiul jertfei sfinte
Lucrarea Lui m-a cucerit
La fel, iubirea Lui fierbinte.
Și pentru mine a-ndurat
Bătăi cu bici și chin de moarte
Legat, scuipat, crucificat
Exact cum e descris în Carte.
Și pentru mine-a fost străpuns
În mâini, picioare și în coastă
Să pot primi ceresc răspuns
Când mă apasă vreo năpastă.
Și-al meu păcat El l-a luat
Dar nu l-a dus în vreo pustie
Ci-asupra Lui l-a așezat
Ca traiul meu în har să fie.
Sentința grea ce s-a rostit
Se cuvenea să-mi fie dată
Dar fără murmur a murit
Să nu Îl părăsesc vreodată.
Că L-am trădat o spun deschis
Dar mi-a iertat vinovăția
Mă îndreptam către abis
Dar El mi-a dat Împărăția.
O, cum să nu Îl preamăresc
Pe Cel ce m-a salvat din gheenă?
Căci suflul Lui nepământesc
Îmi curge-n fiecare venă.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre salvare sau poezii despre prăpăstii
Prefacere
În bufet aveam un pahar.
În el se turna votcă.
Am făcut ceva neașteptat
pentru mine
și pentru pahar.
Am turnat apă
și am pus în el o floare.
Paharul și-a schimbat specialitatea.
Oare poate proceda la fel vecinul meu.
Încă nu l-am întrebat
deoarece tot timpul este beat.
poezie de Aleksander Sokolowski din Umykajace chwile (2003), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre apă sau poezii despre alcoolism
Întâi Maiu
Dup' atâtea zile grele, sorele iar s-a ivit,
Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s-a liniștit;
Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare,
Apoi pace obosită ca după o luptă mare.
Toporașul, ce stătuse plin de spaimă tupilat,
Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat;
Mii și mii de păserele prevestesc cu veselie,
Că vin iarăși zile bune, după zile de urgie.
Și din relele trecute nicio urmă n-ai afla,
Dacă ici cole o frunză încet nu ar tremura;
Dacă ici cole, prin iarbă, n-ai zări strălucitor,
Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor.
Soarele mai sus se-nalță și c-un dulce sărutat,
De pe florile duiose, piscurile le-a uscat;
Și pe razele lui dalbe, ca un trimes din raiu,
Se coboară zâmbitore cea dintâi ziuă de Maiu.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre uitare, poezii despre spaimă sau poezii despre pace
Înainte cu o zi să mor
Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimește e că voi mâzgăli-n acest fel și-n viitor
Și că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.
Multe lucruri bune vin și se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând și iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă ușurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi ușor,
Că eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi să mor.
Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, și lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Și apropie-ți obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau să-ți spun te iubesc și că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfășor,
Doar foarte, foarte puțin timp, știi tu, înainte cu o zi să mor.
poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre muncă sau poezii despre cărți
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre degete, poezii despre cereale, poezii despre boală sau poezii despre Pământ