Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Și-mi cuprinde fiecare gând,
Nu știu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie și vânt.

Îmi înalț ochii și privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Și valurile mă poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorții
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbește și-n fața morții
Și mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Răscolitorul dor

Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.

Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește- cum te iubesc și eu.

poezie de (31 august 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Am obosit

Am obosit să-mi plâng iubirea
În visuri așezate în poeme,
Căutând să-mi alung durerea
Ce-n suflet începe a-mi geme.

Dar toamna gându-mi cuprinde
Și-n nostalgii mă poartă de zor,
Ochii-mi plânși îmi surprinde
Și mi-i zvântă cu-al vântului dor.

Și-mi adie și prin păru-mi lins
A vremii necruțătoare trecere
Și dorința din cuvântu-mi stins
Se cuibărește-n mine în tăcere.

M-aș culca pe-o frunză ruginită
Căzută lin din ramura unui alun,
Dar inima mea e prea obosită
Și mi-e teamă că-n vis o s-apun.

Am obosit mai scriu de iubire
Să visez la ce nu va fi nicicând,
Voi pleca cu toamna-n neștire
Să-mi odihnesc trupul în pământ.

poezie de (13 septembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când dorul de tine...

Când dorul de tine doare, întind o mână spre un vis,
Dar numai vântul îmi răspunde, te ting nu mi-e permis,
Eu te alint, atunci, cu gândul, ești numai dor, ești stigăt mut,
S-a stins în taină soarele meu și nu mai luminează ca la-nceput.

Când dorul de tine arde iar sufletul îmi este pârjolit,
Te caut printre stele căzătoare, readuc la viață ce-am iubit,
Dar ce e stea ca steaua piere, se stinge pirdută în depărtata zare,
Eu o privesc neputincioasă, cu ochii plini de lacrimi și inima doare.

Când dorul de tine strigă ca un ecou de gals sfâșietor,
Eu arunc în valuri te caut și nu mi-e teamă c-am mor,
Pe brațul tău m-aș odihni și nu m-aș sătura, în veșnicie, te privesc,
Nici infinitul nu mi-ar fi de-ajuns, de-ar trebui -ți spun cât te iubesc.

Când dorul de tine mă poartă, de mână, prin amintirile vii,
Eu vreau cred, c-ai fost plecat pentru o vreme și-ai să revii
Și iarăși vom trăi clipe de fericire, în casa noastră, pe-acest pământ,
Dar înțeleg, târziu, că nu se mai poate și-adorm plângând, cu tine-n gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul către tine...

Suflarea ta mi-ar fi de-ajuns sa simt a mangaierii soapte,
Te-alint cu-mbratisari si caut rasuflarea ta in noapte.
Din suflet iti aud chemarea iubirii ce m-apasa
Și ma intreb de ce mi-e teama, ca dorul nu ma lasa?!...

As vrea si gandul tau la mine sa fie-o alinare,
Mi-e dor de-al tau sarut si de a ta chemare.
Iubirea ne-a unit, dar drumul este lung,
Mi-e atat de greu acum la tine sa ajung.

Și vreau sa stiu macar, ca dorul nu ma minte,
Din vocea ta s-aud chemarea aducerii aminte.
Iar asteptarea mi se pare atat de grea, o simt,
Ca drumul nu imi e usor si nu te mint.
... drumul către tine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

Casa e tristă și pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
arde-ncet, mocnit
Și-mi mistuie ușor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de glasu-ți cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir și casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La ușa casei tale,
Dar totul este in zadar
nimeni nu-mi deschide
Și o pornesc din nou agale
Spre casa tristă și pustie.

poezie de (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel IamandeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dorul Tău Isus

Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Și sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ți-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni și suspine
scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi ești Mire
Dumnezeu

a Tale degete le vreau
cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ți o dau
o Mire drag
și scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
și-n
ochii Tăi Isus de foc
moară firea
mea în mine
altundeva să nu am loc
decât Isus
decât în Tine

ca Domn și Mire
eu te vreau
domnește Tu Isus în mine și fă ce vreai
în viața mea
domnește Tu
și stăpânește Tu în mine
căci sunt
creația Ta
și lucrarea mâinilor Tale

în dorul Tău Isus
scald
și în iubirea Ta
eu vreau ard

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
și-n lacrimi
calde și suspine
te chem Isus acum vii
al Tău fiu în veșnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine trăiesc
și-n veci Isus
te iubesc

a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonia sufletului meu

Îți port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Și a înflorit în mine bucuria.

De-aș ști cânt, aș lua un flaut
Și ți-aș cânta de dragoste și dor,
În fiecare mărunțiș al vieții te caut
Și-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minții,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viața mea cu dinții,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta simt ușoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Lelia Mossora

Și-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt…
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.

Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, mai știu.

Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Dor trist

Trece... încet... zi după zi...
Mi-e dorul trist de tine...
De-ai învăța a-l auzi,
ai alerga spre mine...

Stau sus, pe munți îndurerați,
și am stâncile martori
că-n coaja brazilor furați
se-ascund demonii tartori.

Rânjesc, și fac vrăji după vrăji,
și-mi tulbură seninul,
și-mi pun la poartă cerberi- străji
ce-mi toarnă-n ochi veninul.

De ceasul vieții se feresc,
când întâlnesc IUBIRE.
Foc scuipă, se schimonosesc.
(IUBIREA-i MÂNTUIRE).

Și chiar de îmi e dorul trist,
toți demonii înfrâng.
Mă-nchin, rugându-mă la Christ...
și-adorm cu tine-n gând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Dor

Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învață minte
Dorul de suprafață
Te ține în viață
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.

poezie de (19 iulie 2021)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mioara Anastasiu

Cât o mie de cuvinte

Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.

În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.

Doritul meu, singurătatea mea,
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Cât o mie de cuvinte

Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.

În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.

Doritul meu, singurătatea mea
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui fim împreună.

Te aud cum strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parcă n-ar mai fi loc

Parcă n-ar mai fi loc
între visele tale
de-o fântână, de-un foc
și argint în izvoare...

Parcă n-aș fi nici eu
în răscrucea furată
dn abis curcubeu
drum ajuns niciodată...

Parcă nici nu ai fost
valul clipei păgâne
într-un spațiu anost
fără ieri, fără mâine...

Părcă n-ar mai fi timp
pe acest mal de risipă
unde dorul îmi strâng
și-l ascund sub aripă...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând ștergi din gând văpaia.

Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând pătimaș

Îmi ești și lacrimi și plăcere,
îmi ești o stare de demult
și de-mi aduci a ta durere
eu aplec ca frunza - n vânt.

Te lași furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
și iar trăiești într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar ești un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
și-atunci când revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi ești lumina-ngândurată
și-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiș.

Îmi ești frumoasa mea crăiasă
din dorul meu și e lumesc
și mi-e rămas și nu mă lasă
dorm șoptindu-ți ștrengăresc.

Ți-aș da o floare, ești departe
și inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
ofilesc de gând te-aștept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dependent de egoism

Iubește-, suflet cald,
Atinge-mi interiorul,
Trezește în mine dorul...
Nu mă lăsa să mă scald
În ură și în minciună.

Trezește în mine dorul
De iubire și speranță.
Adu-mă din nou la viață,
Umple iar în mine golul,
Nu mă lăsa să mă pierd.

Oare, nu mă simți cum fierb,
În orbire și-n regrete?
Iubește-, iar, cu sete,
Lasă-mă să te absorb –
Să redevin iarăși eu!

Dă-mi înapoi ce-i al meu,
Ceea ce-mi curge prin vene.
Chit că... nu mi se cuvine,
Dar știi bine cum sunt eu:
Dependent de-a ta iubire.

poezie de din Începuturi (27 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Vânt din pupa

Mi-e dor de tine ca și când
Aș trece marea cu vaporul,
Escalele îmi sporesc dorul
Și n-am din pupa nici un vânt.

Tu, nepermis iubirii ești,
Dar ea nu-mi este interzisă,
Căci viața mi-e în ea cuprinsă,
În circumstanțele firești.

Eu vinovată sunt moral,
-Se sinucide înc-o vară,
Fără să-mi pese c-o s-o doară-
Când noi ne-am despărțit brutal.

Sper totuși te văd curând,
Mi-e dor de tine ca și când...

sonet de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunico, mi-e dor de tine...

Bunico, din Cer privești,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos citești
Din cărți... câte-o poezie.

Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
săruți pe frunte ușor
Și să-mi dai cozonac cu lapte.

Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau te zăresc.
Și să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...

Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere -ți spun.

Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenție și răbdare
Dulce, calm îmi explicai.

Iubeam primăvara, mărțișorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Și-mi amintesc de-a mea bunică.

Mi-e dor în ochi te privesc,
Să-ți spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...

Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi și noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există și după moarte!

poezie de (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook