MIJEŞTE SOARELE TOMNATIC PRIN FRUNZA FREMĂTÂNDĂ
Mijeşte soarele tomnatic prin frunza fremătândă,
Din valul ce de umbre trimte raza-i tremurândă
Pe sub norii cei de plumb ce devorează orizontul...
Şi mâine aştept a mă-ncălzi cu raza lui ce blândă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N MULŢIMEA CEA DE LUME FREMĂTÂNDĂ
În mulţimea cea de lume fremătândă
E o parte care este mai flămândă,
Iar o parte din aceasta e în stare
A fura şi stă ascunsă-n dos, la pândă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism... tomnatic

Şi când toamna bate vântul
Printre frunza tot mai rară,
Pe mine mă poartă gândul
Spre-a iubitei... "primăvară".

epigramă de Marian Cioacă (18 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic

băiat tomnatic
anul ăsta o să predau d-ale desenului
la Tomnatic
o să vedem cum
se comportă copiii cu marginea câmpului nesfârşit
cum
răsar spice din mine, din ei
toamna asta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ascuns în zori

Cerul brăzdat de nori
Cad picuri de sudoare
Soarele ascuns în zori
Asteaptă cu răbdare

Lacrimi pe pământ
Ochiuri de cascadă
Păsări aleargă în vânt
O ramură stă să cadă

Te am căutat în nor
Erai o raza ascunsă
În zborul unui cocor
Fulg aripă desprinsă

Aruncă soarele pe cer
Nu-l mai ţine ascuns
Lasă -mi sufletul liber
Timpul tău s-a scurs

Norii cei gri se sparg
Iese soarele zâmbitor
Prin căldura lui alerg
Obrajii -mi roşu' bujor

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza...

Desprinsă de pe-a ei ramură maternă
Se clatină uşor în sunet tomnatic,
Făcându-şi pe pământ lucrarea eternă
De-a procrea din nou în stil democratic...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet aviar

Lăstuni şi alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roşii de jaratic
scrutează înălţimi ameţitoare.

E soarele mai pal şi mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt şi acrobatic...

În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori

şi-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-şi caută năuci un alt sălaş;
în pădure... mai departe de oraş.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor de pe mare

Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...

Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu.

Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine ştiu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...

Loveşte valul şi se sparge.

rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui crai tomnatic

Deşi-i pe jumătate mort,
Ar vrea cireaşa de pe tort.
Când singura lui perspectivă
E doar... bomboana pe colivă!

epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în aşteptarea toamnei

Păleşte frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Şi nu mai sunt holde cu maci
Pe şesu-ntins şi însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Păleşte frunza din copaci
Şi câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Ţăranii noştri sunt săraci.

Păleşte frunza din copaci

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafrul... zâmbeşte

S-a trezit devreme trandafirul
din amorţeala lui nocturnă,
îşi spală ochii-n firele de brumă
să s-aştearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceaţă,
cu razele subţiri ca firele de aţă
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puţin, spre miezul zilei
trandafirul înveşmântat roşu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbeşte larg şi dulce crizantemei...

La sfârşitul zilei, înainte de amurg
Soarele şi roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceaţă mare,
din noapte liniştea şi pacea curg...

poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul vânăt

Sunt vânăt lup, în carnea-ţi fremătândă
Ce şi-ar înfige colţul până-n os
Dar n-am găsit vreun Iuda să te vândă
Şi-agonizez în nări cu-al tău miros.

Sub spasmul aşteptării furibunde
De foame m-am tăiat c-un ciob de ger
Şi-n sângerări de pătimiri afunde,
Din rana iernii mele, dârz te cer.

Urmând chemarea clipelor stinghere
Rostogolite-n zarea lui Apus,
Răspunde simulând, ca o părere
Ecoul surd al sfinţilor de Sus.

În crucea veşniciei stând la pândă
Sunt vânăt lup, în carnea-ţi fremătândă.

sonet de Ionel Adrian Gugea (7 iunie 2019)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcusta

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Se vede măcel prin văi şi aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Şi profitorii îşi umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...

Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinţii de fier uriaşa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul şi ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.

Frunza şi scoarţa este topită,
Iar cenuşa rămasă... înghiţită.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea venea mereu, câteodată şi noaptea rămânea acolo, aţipind, cu căpuşorul sub aripă. Şi trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele şi parcă înroşeau şi pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite; cu greu putea să ţie piept vântului, care o clătina în toate părţile; câteva tovarăşe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, şi asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foşnetul cobitor al tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se uşor, ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcău tomnatic

Sigur, marea nu-i prieşte,
Ce-am aflat e-o veste tristă:
De cinci zile se trudeşte
Să dezbrace o nudistă.

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul buburuzei

Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza,
Se-ascunde buburuza
Sub ierburi să se-ngroape,

De friguri ca să scape
Ea îşi găseşte scuza,
Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza.

Pe vatră-şi trage spuza,
Veghează-ndeaproape
Şi larvele lăhuze,
Să nu se-nnece-n ape,

Că toamna e aproape.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

o alintă, ea îl crede
îi şopteşte vorbe dulci
ea închide ochii galeş
ameţită de năluci

şi visează că-i pe malul
unui râu ascuns în munţi
unde-n piatră e scris verbul
stai... rămâi... unde te duci?

stai şi azi, rămâi şi mâine
te aştept, sunt însetat
eu stejarul... tu eşti frunza
fără care-aş fi uscat

ea îl crede şi suspină
după un vis demult pierdut
-tu stejarul, eu sunt frunza
te iubesc şi te ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România

Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.

În zare cerul s-a roşit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.

Norii cerului se-aprind,
Se aprinde şi câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.

Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.

Aşa apune soarele
La noi în România.
Sunt pustii ogoarele,
Nu mai cântă ciocârlia.

poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui crai tomnatic

Să nu plângi vârsta ta ingrată,
Căci Cupidon e genial,
Îţi pregăteşte o săgeată
Muiată în Gerovital!

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA ÎNCEPUTURI SOARELE RĂSARE ŞI APUNE -Rubaiat-
De la începuturi soarele răsare şi apune,
Tot ce e creaţie divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesenţa vieţii pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!